Andy Hertz, fondatorul comunității „Mutat la țară. Viața fără ceas”: „În satul nostru, o casă costa cel mult 10.000 de euro. Acum nu mai găsești nimic sub 65.000”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Andy Hertz este cetățeanul român care administrează una dintre cele mai mari comunități din online-ul românesc: „Mutat la țară. Viața fără ceas”, cu peste 330.000 de membri.
Cuprins:
- Întoarcerea „stranierilor” plecați din România în anii '90
- Mulți caută să se mute la 10-20 de kilometri distanță de oraș
- S-a hotărât, într-un concediu, să nu mai plece din România
- Casa dintre urzici și nevoia de sfaturi
- Câteva zeci de mii de membri adunați peste noapte
- Carte cu sfaturi pentru fiica lui
- Festivalurile „stranierilor” reveniți la sat
- Prețurile caselor bătrânești au explodat
- Soluția pentru când copiii vor merge la școală
Întoarcerea „stranierilor” plecați din România în anii '90
Realitatea pe care a constatat-o din interacțiunile cu oamenii din grup este că tot mai mulți români, plecați din țară în anii '90, au renunțat la agitația marilor orașe europene și s-au întors în țară în căutarea unei vieți tihnite, la sat.
Întoarcerea „stranierilor” era oarecum de așteptat, spune administratorul grupului. Mulți dintre ei au ajuns astăzi în prag de pensie, au reușit să strângă o sumă de bani și sunt pregătiți să se retragă în țara natală. Nu mai sunt tentați de apartamentele din blocurile comuniste, din care au fugit în tinerețe. Caută natura, liniștea, viața din casa bunicilor de care le-a fost atât de dor cât au fost plecați.
Mulți caută să se mute la 10-20 de kilometri distanță de oraș
Revenirea la vatra satului nu este un val, nu este o modă care va trece, este de părere Andy Hertz, este o necesitate, o nevoie.
„Eu cred că avem asta în ADN. Tot ce fac eu în satul în care locuiesc deja de opt ani aveam în minte deja, nu e ceva străin. Natura, pământul și viața la țară sunt casa ta, aici ești acasă, chiar dacă tu nu ai fost niciodată acolo. Gândiți-vă, sunt milioane de români plecați în afara țării, dar mulți dintre ei au plecat atunci când aveau 30 de ani și care acum fac 50 de ani. Oamenii aceștia vor dori să vină acasă peste 5 ani.
O să-i doară genunchii și vor fi singuri în lume. Eu cred că mulți dintre ei vor veni la țară. În jurul meu aici sunt o grămadă de români reveniți în România din India, din Spania, din Anglia și din alte părți și ei trăiesc în cătune de munte. Dar aici nu e majoritatea. Noi suntem mai extremiști așa, noi ne putem descurca mai ușor în zone mai îndepărtate, dar majoritatea se mută la 10, 20 de kilometri de un oraș”, spune Andy.
La rândul lui, Andy Hertz face parte din comunitatea tinerilor care au fugit din România în căutarea succesului într-o țară din vestul Europei. În 2016 avea 32 de ani și trăia deja de șase ani în Londra. Era bine plasat social, o carieră și o slujbă care îi asigurau un venit peste medie.
În vara acelui an, în timpul concediului petrecut undeva prin Apuseni, a decis brusc să rămână în România, fascinat de viața liberă pe care o duceau prietenii lui care deja făcuseră pasul: se întorseseră acasă după ani de străinătate.
S-a hotărât, într-un concediu, să nu mai plece din România
„M-am mutat la țară întâmplător, cunoscând niște nebuni ca mine, prin munți, oameni care s-au mutat în chirii la țară și păreau foarte fericiți. Și chiar erau. Nu aveau cearcăne, erau relaxați, cu copiii pe lângă ei. Chiar mi se părea atunci un lux să ai ani buni timp să fii lângă copiii tăi”, spune fondatorul comunității.
Venind în România, după ani de Londra, am ajuns la un mic eveniment în Apuseni și am decis pe loc să rămân, văzându-i pe ei și dându-mi seama că eu, prin munca în Londra și prin strânsul banilor, visam cumva la viața lor, ca peste ani, vreodată, să trăiesc și eu ca ei, liber, liniștit, undeva la țară, să am în jurul meu natură, să am libertate, să am tihnă, iarbă verde, o căsuță la țară. Visam la ea.Andy Hertz a povestit pentru Libertatea:
În decizia inițială nu fusese luat în calcul mutatul definitiv la sat. Era, ca orice român crescut la asfalt, convins că o căsuță de vacanță, undeva în vârf de munte, este strict rezervată weekend-urilor.
„Credeam că ea este valabilă doar pentru vineri, sâmbătă, duminică. Așa se făcea, așa stiam eu că este, căsuță la munte pentru cine își poate permite să meargă să facă sâmbăta grătare. Asta era pentru mine satul românesc”, mărturisește Andy. Întâlnirea aceea din Apuseni, cu prietenii care își schimbaseră radical viața, l-a convins că satul este pentru oricine și oricând și că are loc pentru noi toți.
Casa dintre urzici și nevoia de sfaturi
A început o căutare febrilă a unei case bătrânești, într-o zonă izolată, în munți, departe de agitația orașelor. S-a urcat în mașină și a început să umble din sat în sat. S-a oprit într-un loc numit Dupăpiatră, un cătun de munte din județul Hunedoara, având drept ghid un localnic întâlnit întâmplător la magazinul comunal.
După zile bune de căutări, un sătean de la magazinul din sat ne-a spus că mai este o casă de vânzare, una sus de tot, dar nu are rost să mă duc acolo pentru că e la capătul satului, e plin de urzicăraie și bălării. Când am auzit așa, am intuit cumva că asta trebuie să fie, dacă e la capăt de sat și sus, înseamnă că e frumos. Când am ajuns, am știut că aceea era casa pe care mi-o doream.Andy mărturisește:
S-a mutat din centrul Londrei în vârf de munte în toamna anului 2016, când este cel mai dificil moment din an. În prag de iarnă, fără lemne pentru foc, fără sobe funcționale, fără apă potabilă, fără știința renovării, dar cu acces la internet.
Fiind un cătun cu case răsfirate, nu a avut nici măcar vecini cu care să se sfătuiască. De aici s-a iscat nevoia să caute sfaturi pe internet și a înființat, într-un moment de inspirație, acea comunitate online rezervată oamenilor care s-au mutat la sat și care astăzi adună peste 300.000 de membri.
Câteva zeci de mii de membri adunați peste noapte
„A fost o nevoie, nu a fost o intenție. Eu nici nu știam, nu bănuiam ce-o să iasă din asta. Am ajuns într-o lume total nouă, nu cunoșteam pe nimeni în satul respectiv, am avut nevoie să comunic cu cineva, să aflu de la ceilalți pe care deja îi cunoșteam cum se curăță o sobă, o fântână, un horn. Mi-am mai dat seama, cu timpul, că eu aveam nevoie de confirmare în subconștientul meu că fac bine ce fac.
Când ești singur în ceva așa de mare pentru viața ta, pentru că îți schimbi viața cu totul, vrei să-ți mai spună cineva: «Bă, e fain!». Să ai cumva un sprijin moral. Grupul a fost creat pentru nevoia de comunicare, de confirmare și de ajutor între noi, în special moral, cumva pare mărunt, dar e cel mai important”, spune Andy.
Când comunitatea de pe Facebook a ajuns aproape peste noapte la câteva zeci de mii de membri, Andy Hertz a realizat că nu este singurul care a luat o astfel de decizie, alegerea fusese făcută de mulți alții înaintea lui, dar pur și simplu nu se știau între ei.
Carte cu sfaturi pentru fiica lui
Amploarea inițiativei sale l-a încurajat să facă pasul următor. A scris o carte dedicată românilor care visau la casa de la sat, în țara lor natală, dar care nu aveau curajul să se rupă de confortul orașului.
Cartea „Mutat la țară. Viața fără ceas. De la Londra în Apuseni”, inspirată chiar din aventura lui, s-a bucurat și ea de un succes enorm, fiind nevoie de reeditare. Au urmat apoi alte patru cărți, penultima fiind dedicată fiicei lui acum în vârstă de 5 ani.
„I-am scris o carte cu tot ce trebuie să știe ea despre viață. Am vrut să aibă ideile și gândurile mele pe care i le spun de la egal la egal. Mi-am dorit ca, la vârsta la care fata mea va putea citi, eu să nu fiu foarte bătrân atunci când o să-i dau sfaturi. Am vrut ca ea să primească sfaturile de la tatăl ei tânăr. Cred că așa vor cântări mai mult”, spune Andy.
În prezent, acesta lucrează la o a cincea carte, de data aceasta o ficțiune, inspirată oarecum tot din lumea celor care află că există și un alt stil de viață decât cel pe care îl cunosc.
Festivalurile „stranierilor” reveniți la sat
Dorința românilor întorși la sat de a se cunoaște între ei a depășit limitele online-ului. Se împlinesc deja trei ani de când comunitatea organizează „Mutat la țară fest”, evenimente unde sunt invitați toți cei care vor să afle secretele traiului în natură.
La final de iunie va fi organizată ediția de la Ciugud, iar în august, de Sf. Maria, ediția din comuna prahoveană Homorâciu. Cele două festivaluri au fost dedicate mai ales copiilor. Sunt invitați meșteri populari autentici care pun la dispoziție copiilor uneltele de olărit, de țesut, de cioplit pentru ca ei să ia contact direct cu lutul, cu materia primă, să înțeleagă cum se naște o lingură din lemn sau un urcior.
„Mi-am dat seama că, fără să vrem, am dedicat festivalurile puțin mai mult copiilor decât adulților. Cred că undeva la 60% din eveniment a fost pentru copii. Copiii nu mai știu ce înseamnă, de fapt, să te joci. Unii primesc acum cadou o chitară care nu cântă. Poți să-ți imaginezi că un copil primește cadou o chitară din plastic care nu sună?
Îi dai drumul la nu știu ce buton și cântă ea, în loc să-i dai copilului o chitară normală să poată cânta el. Și atunci, noi ne dorim ca și cei mici, prin evenimentul nostru, să vadă că la țară există frumusețe, viață, alți copii și o lume unde se trăiește bine și unde cândva vor putea veni și ei”, spune organizatorul evenimentului.
Prețurile caselor bătrânești au explodat
Întâlnindu-se și vorbind constant cu oamenii care au făcut pasul spre sate, Andy a realizat că o astfel de viață este rezervată celor care se pot adapta, care se pot descurca singuri, celor îndemânatici, care știu să facă lucruri în jurul lor.
„Eu sunt sigur și am mai zis-o. Sunt oameni care se pot adapta cât de cât vremurilor și care reușesc să facă lucruri în jurul lor. Aceștia se vor muta la sat cât de curând. În orașe vor rămâne oamenii care nu prea se descurcă. Viața în blocurile turn din orașele mari este pentru ei”, spune Andy Hertz.
Migrația românilor către zonele rurale se simte inclusiv pe piața imobiliară. Andy spune că, în anul 2016, când și-a cumpărat casa din satul Dupăpiatră, a cheltuit aproximativ 10.000 de euro. Acum, odată ce cătunul s-a animat cu alții ca el, prețurile caselor s-au mărit de șase ori. „O casă cu izvor și teren cu vedere frumoasă va fi foarte greu să o mai găsești peste 10, 15 ani. Cel puțin la noi aici, unde o casă era cel mult 10.000 de euro, acum nu mai găsești nimic sub 65.000 de euro”.
Soluția pentru când copiii vor merge la școală
Chiar dacă aventura lui este un succes urmat de mulți, Andy încă se lovește de sceptici. Nu a reușit să scape de întrebările venite din partea prietenilor nedumeriți de alegerea lui. Le răspunde relaxat că deocamdată trăiește momentul, ziua de astăzi, fără să se gândească la viitor.
Are doi copii mici, o fetiță de 5 ani și un băiețel de câteva luni. Va veni vremea să aleagă, pentru că cei mici au nevoie să meargă la școală. Preferă viața în natură decât să-și ducă fetița și băiatul în centrul unui mare oraș doar din comoditatea de a fi lângă o școală sau lângă un spital.
„Nu suntem legați aici, putem să ne mutăm pentru câțiva ani într-un alt sat mai aproape de școală, dacă nu o să facem față. Noi aici trăim chiar la margine, școala e cam departe, sunt vreo 15 kilometri, iar iarna cobori greu, dacă e zăpadă. Sunt zile în care trebuie să mergi și pe jos.
Nu știm ce o să facem încă, dar deocamdată trăim în anul 2025, nu avem nevoia aceasta, ne bucurăm de zilele pe care le trăim astăzi, nu ne facem griji pentru liceu. Cu școala generală o să vedem, dacă ne descurcăm, e bine, dacă nu, putem să alegem o altă variantă. Mulți mă întreabă despre ce o să fac când fata va ajunge la liceu. Le zic relaxat: lăsați-mă să mă bucur de prezent, să-mi trăiesc anii ăștia, copiii să se joace cu oile, să aibă o copilărie normală”, concluzionează Andy Hertz.
Acesta insistă să spună că nu blamează orașul și ceea ce oferă el, chiar râde spunând că nu a făcut altceva decât să schimbe obiceiurile împământenite. Nu mai merge în weekend la casa de la țară, ci merge la oraș, la teatru și la cumpărături.
„Orașul nu o să-l denigrez niciodată, nu poți fără oraș, instituții, spitale, magazine mari. Nu trăim izolați. Și noi mergem la teatru pentru copii, la teatru pentru adulți, orașul e bun în felul lui, însă firescul vieții aici, la țară, îl trăim, în mijlocul naturii, sub cerul liber, în case din lemn și în tihnă”, spune Andy.
Jornet 28.01.2025, 22:52
"nu găsești nimic sub 65,000 euro". Bine mai Andy, daca tu zici... Daca într-adevăr tu ți-ai găsit liniștea sufletească acolo, felicitări! Vedem cînd vor începe copiii tai școala sau cînd vei imbatrini și va trebui sa mergi mai des la doctor.
Berbukson 29.01.2025, 14:30
Nu mai este traiul la țară ce a fost odată. Astăzi e mai scump la țară decât la bloc în oraș. Nu mai poți ca altădată, lucrezi pământul și beneficiezi de roade. Nu mai este iarna, care ajuta la odihna solului, energia e scumpă. Îmbătrânești, nu te mai țin puterile. Era odată frumos la țară. Acum la țară doar bunicii mai stau, dar dacă în apropiere Nu e un Kaufland , lidl , penny sau ceva, nu te descurci. Apoi, dacă vrei agricultura, trebuie neapărat ceva venit din afară. Mai ai timp ? Da, viața la țară poate fi frumoasă sau poate fi provocare. Una Era viața la țară în 1925, una era în 1975 una era în 1995 și alta e acum în 2025. Pe principiul că mortul de la groapă nu se mai întoarce. Era o modă cândva, ne mutăm la oraș de la sat...azi se vrea invers. Nu e așa ușor.