Plecasem de acolo si aveam o senzatie ciudata. Parca pluteam”, isi aminteste acum, dupa zece ani, Marian Avram. De fiecare data cand citea in ziare anunturile donatorilor care erau gata sa cedeze doi rinichi, se intreba cine e dispus sa moara pentru o simpla suma de bani. „Ma gandeam ca sunt atat de disperati incat sunt gata sa se sacrifice pentru familiile lor. Abia atunci, in ’95, am realizat ca sunt la fel ca mine, cu patru rinichi”, spune el. Omul, uimit de rezultatul analizei, nu stia ce sa creada. Era un lucru benefic sau negativ faptul ca are doua perechi de rinichi? S-a hotarat sa isi refaca analizele. insa aceasta decizie avea sa-l arunce si mai rau in ceata. „Am mers la spitalul Coltea. Acolo, medicul mi-a spus senin ca pe ecograf apar trei rinichi. Am plecat, chitit sa incerc si in alta parte. Asa am ajuns la urgente la spitalul 9. Medicul de acolo, in schimb, a vazut doi rinichi, parca eram victima unei glume proaste, mergeam descrescator”, ne-a spus omul. Mai degraba suparat decat curios, l-a intrebat pe ultimul medic ce ar trebui sa creada. „Mi-a zis ca cele mai sigure analize sunt cele de la clinica, adica primele. Mi-a explicat ca cei de acolo au aparate mai performante”, spune Marian. De altfel, si ceilalti medici observasera ceva ciudat, insa dadeau explicatii evazive. „Unul zicea ba ca sunt malformatii, altul ca sunt chisturi. Dar cum sa fie asa cand eu nu aveam dureri de nici un fel”, se mira omul. Cum s-a aflat de rezultatul analizei, mai ales ca toti cei patru rinichi functionau normal, au inceput ofertele. „Cea mai tare oferta am primit-o de la cineva de la spitalul Elias. Mi-a promis cate 25.000 de dolari pentru fiecare rinichi”. Nu a dat insa curs nici unei oferte. „Eu sunt credincios, nu pot sa fac asa ceva. Crestineste, nu ai voie sa donezi organe. Poate dupa ce voi da coltul…”, spune razand Marian. in schimb, omul e mandru de cele doua perechi de rinichi pe care le poarta, constientizand ca poseda un filtru dublu al sangelui. „Mi-a zis odata un medic ca am rezistenta mare la bautura, dar nu am de unde sa stiu. Sunt un bautor ocazional, la urma urmei alcoolul in exces e un pacat”, a incheiat Marian Avram.