Arheologii au descoperit un mormânt de copil dac la Ocnița - Buridava. „Este depus într-o groapă săpată în stâncă”

Campania de săpături efectuată a produs descoperiri importante care completează imaginea complexă a vieții și morții la daci, în perioada secolelor I î.Hr. – I d.Hr.

Buridava, parte dintr-un sistem defensiv ingenios al dacilor

Anul acesta, pe lângă mormintele de incinerație și de inhumație deja cunoscute (în ciste sau gropi săpate în stâncă), a fost identificat un nou mormânt de inhumație aparținând unui copil – o descoperire caracterizată de arheologi ca fiind specială.

Constantin Augustus Bărbulescu, profesorul și arheologul care a coordonat cercetările, a detaliat lucrările efectuate într-o discuție cu reporterul Libertatea.

Decan al Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte din cadrul Universității Politehnica București, Bărbulescu este unul dintre experții români de top în arheologie.

Situl antic de la Ocnița, județul Vâlcea, a intrat în atenția cercetătorilor începând cu anii ‘60 ai secolului al XX-lea și a devenit, datorită profesorului Dumitru Berciu, cea mai cunoscută așezare dacică de la sud de Carpați.

Buridava, conform scrierilor geografului grec Ptolemeu, a fost capitala tribului geto-dac al burilor, localizată în orașul Ocnele Mari din județul Vâlcea. În traducere liberă, înseamnă cetatea sau orașul burilor. Alături de cetățile de la Grădiștea și Tetoiu, Buridava a făcut parte dintr-un sistem defensiv ingenios în partea de sud-est a reședinței regilor daci din Sarmizegetusa. Importanța Buridavei a fost reprezentată și de apărarea marii bogății a locului, sarea.

descoperiri arheologice buridava 02 foto Constantin Barbulescu

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 8

Centru dinastic aparte de Sarmizegetusa Regia

Fie că vorbim de amplasarea sa geografică, ca punct de trecere nemijlocit venind dinspre Dunăre și mergând spre zona intracarpatică, fie că vorbim de un ținut al sării, toate acestea i-au permis o dezvoltare greu de egalat comparativ cu alte așezări dacice de la sud de Carpați, au reliefat cercetările arheologice derulate în ultimele decenii.

„Identificarea sitului de aici cu antica Buridava, descoperirile cu caracter de unicat – masca din bronz, inscripția cu litere grecești, importurile greco-romane – sunt elementele care au confirmat existența aici a unui centru dinastic aparte de cel de la Sarmizegetusa Regia. Istoria cercetărilor de la Ocnița/Cosota este una fascinantă, chiar dacă a fost marcată de o serie întreagă de inadvertențe, unele de natură cronologică, altele legate de existența sau nu, aici, a unei necropole aparținând epocii clasice a civilizației dacice”, spune profesorul Constantin Augustus Bărbulescu.

Reluarea cercetărilor sistematice la Ocnița, în anul 2016, a avut ca obiective centrale clarificarea problemelor de cronologie a sitului, precum și rolul și relația acestui centru de putere cu lumea romană, problema necropolei fiind considerată una secundară. Literatura de specialitate de la noi este destul de clară în privința problemelor de rit și ritual funerar.

De mai bine de o jumătate de secol, în literatura românească de specialitate s-a impus ideea că în perioada secolelor I î. Hr. – I d. Hr. avem de-a face cu o dispariție a necropolelor, toată această dispariție a morților venind pe fondul clar al unor modificări de practică a ritului și ritualului funerar.

Detalii esențiale ce au confirmat existența necropolei

„Campaniile arheologice din 2023 si 2025 au permis identificarea, în premieră la Buridava și a unor morminte de inhumație, aparținând unor copii. De altfel, știm că, în lumea geto-dacică, adulții erau incinerați, iar copii până la o anumită vârstă înhumați. Descoperirea celor două morminte de inhumație, asemănătoare ca inventar și ca formă cu cele de incinerație, gropi săpate în stâncă, completează imaginea și confirmă odată în plus existența unei necropole la Ocnița.

Mormântul de copil descoperit anul acesta prezintă o serie întreagă de caracteristici interesante și asemănătoare cu cel din 2023. Copilul este depus într-o groapă săpată în stâncă, alături de resturi ale banchetului funerar (ceramică, oase de animale ca ofrandă), dar și un colier din mărgele de sticlă – al cărui rol este unul apotropaic (n.r. – obiect căruia i se atribuie proprietatea magică de a feri purtătorul de farmece, de boli). În 2023 copilul avea depusă în zona toracelui un fragment dintr-o brățară de sapropelit – rolul acestui tip de brățară fiind asemănător”, mai precizează Constantin Augustus Bărbulescu.

Analizele realizate ulterior vor arăta cel mai probabil date suplimentare, legate de vârsta exactă a copiilor, cauzele morții și chiar un posibil ADN.

Avans important în înțelegerea ritualului funerar la daci

Cercetările de la Ocnița vor permite avansarea în tot ceea ce înseamnă înțelegerea ritului și ritualului funerar la daci și implicit a fenomenului religios.

„Perspectiva conform căreia numărul redus de oseminte umane sau lipsa totală a acestora presupune inexistența necropolelor ține mai degrabă de o limitare a noastră în înțelegerea unor schimbări de rit și ritual funerar, elemente de factură rituală invizibile, chiar și din perspectiva arheologiei”, adaugă reputatul arheolog.

Generalizarea unor monumente arheologice de tipul gropilor, apariția unor câmpuri de gropi, amplasate pe zonele înalte, pe terasele sau în apropierea davelor dacice, coincide cu așa numita dispariție a morților. Abaterea de la regulă a indus specialiștilor ideea că aceste câmpuri de gropi au un caracter ritual”, mai explică reputatul arheolog.

Inventarul gropilor este compus din fragmentele de vatră, bucăți de chirpici, cărbune, fragmente ceramice arse secundar sau vase întregi (fără urme de ardere), cenușă, piese de port și podoabă, obiecte de uz casnic, fragmente de metal topit, oase de animale și resturi cinerare, toate având legătură cu viața și moartea, fiind parte din banchet.

Legătura banchetului cu viața și moartea

„Banchetul este parte a unui ceremonial necesar pentru trecere, resturile acestui ritual sunt singura dovadă materială a morții, au rolul de a păstra în memoria colectivă ideea nemuririi. Nu excludem ca acest banchet să aibă și rolul unei rememorări a defunctului sau să fie un ritual al cărei finalitate să fie revitalizarea comunității, reînnoirea vieții.

Arderea a numeroase obiecte, pe care le regăsim în gropi sau în structurile de suprafață, ne indică faptul că ele au fost depuse pe rug împreună cu decedatul, iar trecerea loc prin foc are inclusiv un rol simbolic. Alături de obiectele trecute prin foc și aflate pe rugul funerar, regăsim altele care au fost depuse ulterior (fără urme de ardere secundară), parte a ceremonialului de după incinerare. Gropile și cistele descoperite conțin elementele necesare și suficiente pentru a putea fi considerate morminte, păstrătoare sau nu ale resturilor cinerare, într-o cantitate mai mare sau mai mică ale acestora. Toate acestea sunt parte a spațiului funerar – mormântul poate fi considerat o replică a structurilor sociale contemporane”, explică profesorul Constantin Augustus Bărbulescu.

Este cert că lipsa rămășițelor umane sau depunerea lor într-o cantitate redusă nu presupune inexistența mormintelor, ci mai degrabă o înțelegere mai largă a fenomenului funerar în a doua epocă a fierului.

Mormintele, locuri ale amintirii

Mormintele descoperite pot fi considerate monumente ancestrale, locuri ale amintirii, acolo unde nu este necesar să depui întreg corpul.

„Există deja o perspectivă asemănătoare legată de mormintele invizibile și de acceptarea ideii că nu este obligatorie prezența resturilor osteologice (cinerare sau nu) pentru a putea avea morminte și necropole în anumite epoci istorice. Prezența unor gropi și câmpuri de gropi și în spațiul sud-dunărean, corespunzător arealului sud-tracic este cunoscută, iar din perspectiva cronologică acestea se leagă de ceea ce avem și în spațiul nord-danubian. Și în restul spațialității europene regăsim situații asemănătoare, descoperirile de la San Valero seamănă izbitor cu cele de la Ocnița și din spațialitatea traco-dacică”, mai spune Constantin Augustus Bărbulescu.

Necropola de la Ocnița este una amplasată într-o zonă dominantă, chiar în apropierea exploatărilor de sare și probabil a căilor principale de acces. Și, după cum spune expertul în arheologie, în plus, bogăția descoperirilor, unicitatea lor, ne demonstrează că depunerile funerare țin atât de prestigiu, cât și de legătura defunctului cu obiectul respectiv.

„Pornind de la analizele prezentate, putem afirma că situl de la Buridava ne permite, astăzi, identificarae unei necropole aparținând epocii clasice a civilizației dacice, iar viitoare analize de tip serologic, tomografic, medico-legală, cu izotopi stabili ne va releva o cu totul altă realitate a acelei epoci și pentru alte situri. Pe baza inventarului descoperit putem afirma că necropola aparține secolului I d. Hr., dar nu excludem o datare mai largă cuprinsă între ultimul sfert al sec. I i. Hr. și începutul secolului al II-lea d. Hr”, mai precizează Constantin Augustus Bărbulescu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE