Armaghedoane

Inca din 1945 Romania a trait sub semnul mimetismului. In pana de idei proprii, sau considerand ca ale altora sunt mai bune, romanii – sau, ma rog, unii dintre ei – se raporteaza mereu la exemple. In 1945, de voie sau de nevoie, am adoptat modelul sovietic, edificat deplin in 1947. In 1989 am fost mai originali impuscandu-l pe Ceausescu si facandu-l pe Silviu Brucan profet de larga recunoastere internationala. „Originalitate” la care alte state ex-comuniste nu a recurs. Din 1990 am revenit la modele. Primul adoptat ca politica guvernamentala a fost „modelul suedez”. Care nici azi nu prea inteleg in ce a constat. A urmat experimentul Caritas, imitat la putin timp de variante mai intelectualiste numite SAFI sau FNI. Anul 2002 nu trebuia sa ramana fara susrse de inspiratie. Acum avem „Armaghedoanele”. Dupa primul raport cu acest nume, dedicat situatiei din Armata, a urmat cel privind averea lui Adrian Nastase si la scurt timp a aparut si cel privind averea lui Vintu. De duminica a aparut Armaghedon 4, privind situatia functionarilor publici. Va urma probabil si un Armaghedon al medicilor, unul al profesorilor, apoi unul privind situatia disperata a sculerilor-matriteri, iar lantul il va incheia cel privind angoasele muncitorului de la salubritate fata de cotropitoarea europubela care a detronat tomberonul nostru national. Pe cand un Armaghedon despre situatia disperata a chefului de munca aflat pe cale de disparitie?

Urmărește-ne pe Google News