Au trait o viata la lumina lumanarii

Pe drumul ce coboara periculos se poate merge doar daca ai cizme inalte, cu care sa poti „inota” in glodul lipicios, dar taranii nu-si permit decat gumari.
Primul sat la „drum” este Odobasca, dar o alunecare de pamant l-a inghitit si au ramas „in picioare” doar 15 case, biserica si cateva morminte. Pietrisul pus recent de primarie s-a terminat la Pietreanu, in fata casei in care isi amageste zilele tanti Stanca, de 78 de ani. Ea este vaduva de patru ani si primeste o pensie de urmas de 700.000 lei. „Averea ei” este casuta cu doua odai, „anexele”, doua gaini, un cocos, o pisica si un petic de pamant cu papusoi, pe care l-au mancat vitele vecinilor. A trait intodeauna la lumina gazului de lampa si a lumanarilor. „Dau 500.000 lei pe lemne, iar un kilogram de lumanari nu-mi ajunge nici o luna. si sticla de lampa s-a facut 40.000 lei!”, ne-a spus tanti Stanca. Am gasit-o reparand peretii cu pamant si acoperisul cu carton asfaltic, primit de la primarie. Pe masa, sunt cateva masline – mancare de post – o cana din tabla cu lumanari si citeva tufanele. Odaita este „mobilata” cu un pat si un cuptor din pamant, care foloseste si ca soba. Tanti Stanca nu a vazut pana acum nici televizor, nici radio, nici macar un bec.
La cativa kilometri prin padure, unde caruta poate ajunge numai daca drumul e uscat, este un alt sat al comunei, cu 120 de familii si 83 de copii. „Vai de mama lor”, recunoaste primarul comunei, Zamfir Oprea, singurul „strain” care se incumeta la drum.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE