De ce căscăm când vedem pe altcineva căscând

Cuprins:

Ce este căscatul și de ce apare

Căscatul este un gest reflex comun, care apare atunci când îți deschizi larg gura, inspiri profund și tragi aer în plămâni fără să te gândești la asta, după care expiri rapid. Totul durează, de regulă, între 4 și 7 secunde. Studiile de specialitate au arătat că noi căscăm atunci când suntem obosiți, plictisiți, înainte să adormim ori după ce ne trezim. Într-o zi, un om poate căsca de 6 până la 23 de ori. Gestul de a căsca începe încă din uter, încă din săptămâna a 11-a de sarcină, și continuă pe tot parcursul vieții, potrivit WebMD.com.

Atunci când caști, un agent umectant, denumit surfactant, acoperă micii saci de aer din plămâni (alveolele), ajutându-i să rămână deschiși. Deși nimeni nu știe exact de ce căscăm, studii recente sugerează că nu este întotdeauna un semn că ești obosit sau plictisit, așa cum cred majoritatea oamenilor. În schimb, un lucru este cert, și anume acela că mulți oameni se simt mai relaxați după ce cască.

Care sunt motivele pentru care căscăm

Căscatul poate fi de două feluri: contagios sau spontan. Căscatul contagios apare atunci când vezi, auzi, simți sau te gândești la cineva care cască. Pe de altă parte, căscatul spontan apare fără să aibă un „trigger” (declanșator) clar. Potrivit unei teorii populare, căscatul ajută la răcirea creierului atunci când acesta se încălzește, iar cercetătorii cred că această răcire are loc din două motive.

Pe de-o parte, căscatul deschide mușchii craniului și ai maxilarului, crescând fluxul de sânge către creier, iar pe de altă parte determină o inspirație profundă, ceea ce crește circulația sângelui în venele creierului și permite pătrunderea aerului mai rece. Alte studii sugerează că acest gest reflex ar putea avea și alte roluri. Cercetătorii cred că, atunci când caști, este posibil să comunici cum te simți, fie că ești obosit, plictisit sau ușor stresat.

Unii specialiști consideră că este și o abilitate socială și empatică prin care arătăm că suntem conectați cu ceilalți. Dacă începi să caști prea des și nu știi de ce, este recomandat să consulți un medic, deoarece la baza acestui fenomen poate sta o afecțiune medicală, iar consultul de specialitate te poate ajuta să afli cauza exactă.

Ce se înțelege prin căscat contagios

Este posibil să fi observat că, de multe ori, caști după ce vezi pe altcineva căscând, ceea ce este cunoscut sub denumirea de căscat contagios, după cum notează museumsvictoria.com.au. Aceste fenomen pare un act reflex motor involuntar la care nu trebuie să te gândești. Totuși, oamenii de știință știu că nu este un act complet automat, deoarece nu ne naștem știind să îl facem.

De altfel, căscatul contagios apare abia în jurul vârstei de 4-5 ani, când copiii încep să dezvolte mai bine empatia, adică acea capacitate de a înțelege, de a simți și de a împărtăși emoțiile altora. Astfel, fără să-ți dai seama, faptul că vezi pe cineva căscând te poate face să caști și tu. Oamenii de știință au observat că oamenii cască mai des atunci când persoana pe care o văd căscând este cineva apropiat, cum ar fi un prieten sau un părinte, nu un străin.

Acest lucru susține ideea că empatia joacă un rol important în căscatul contagios, deoarece, când vezi un prieten sau un membru al familiei căscând, creierul tău le înțelege starea și, automat, vei „lua” căscatul de la ei. Căscatul contagios poate, de asemenea, să întărească legăturile sociale și coordonarea într-un grup. Cu alte cuvinte, este una dintre modalitățile prin care creierul ne ajută să ne conectăm cu cei din jurul nostru.

Ne putem „molipsi” de la animale

După cum, probabil, știi chiar și animalele cască, iar cercetătorii au descoperit că oamenii pot căsca și atunci când văd căscând păsări, reptile și pești. Da, și peștii cască! Căscatul este un gest reflex primitiv întâlnit la multe animale, care își are originea în trunchiul cerebral. Deoarece trunchiul cerebral al oamenilor este similar cu cel al unor mamifere și chiar al păsărilor și reptilelor, este logic ca majoritatea animalelor să caște, spune Thomas Scammell, neurolog și somnolog la Harvard Medical School, citat de pbs.org.

Într-adevăr, păsările, reptilele, mamiferele și chiar unele specii de rechini pot căsca, în timp ce animalele cu creiere mai mari tind să caște mai mult timp. De asemenea, unele animale, precum câinii și cimpanzeii, experimentează căscatul contagios. Când un câine vede un alt câine căscând, de cele mai multe ori cască și el. La fel ca în cazul oamenilor, acest lucru îi ajută să-și consolideze legăturile sociale.

Cercetările au arătat că atât la oameni, cât și la animale, căscatul contagios este mai frecvent între indivizi care au o legătură puternică. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc devin mai buni în a înțelege sentimentele celorlalți și cască mai des când îi văd pe alții căscând. Totuși, această capacitate poate scădea la vârste foarte înaintate, fenomen care este vizibil atât la oameni, cât și la cimpanzei.

În același timp, noi ne putem „molipsi” de la căscatul diferitelor specii de animale, nu doar de la animalele de companie pe care le iubim și cu care trăim zi de zi. Acest lucru arată că gestul de a căsca ne ajută să ne conectăm și să ne înțelegem unii pe alții, fie că este vorba despre alți oameni sau despre animale.

Este căscatul un mijloc de comunicare?

Deși motivele exacte ale căscatului nu sunt pe deplin confirmate, natura sa „contagioasă” generează descoperiri importante în domenii precum biologia și psihologia socială. Căscatul ar putea juca un rol important în interacțiunile sociale, așa cum s-a observat la struți, care îl folosesc pentru a sincroniza comportamentul de grup. La fel ca oamenii, aceștia cască adesea atunci când trec de la starea de veghe la cea de odihnă sau invers.

Astfel, căscatul poate semnala o schimbare de activitate sau de vigilență, asigurând sincronizarea membrilor grupului și sporind siguranța colectivă. Totuși, caracterul contagios al căscatului pare să fie predominant uman, cu câteva excepții, cum ar fi cimpanzeul sau maimuța leu. Această particularitate susține ideea că, dincolo de funcțiile sale fiziologice, căscatul reprezintă și un mijloc de comunicare nonverbală.

Principala ipoteză este aceea că ajută la sincronizarea comportamentului de grup, similar cu ceea ce se observă la struți, relatează theconversation.com. Într-adevăr, a vedea sau a auzi pe cineva căscând stimulează regiuni ale creierului care sunt implicate în învățare, imitație și empatie, datorită neuronilor oglindă. Descoperiți în anii 90, acești neuroni ar putea, în cazul căscatului contagios, să declanșeze automat reacția, imitând comportamentul observat.

Neuronii oglindă se activează când observăm acțiuni, cum ar fi, de exemplu, atunci când un copil imită mișcările unui părinte. Totuși, anumite zone ale creierului implicate în căscatul contagios fac parte din rețele neuronale legate de empatie și de interacțiune socială. Cu alte cuvinte, creierul „simulează” acțiunea văzută și, involuntar, o reproduce.

Teorii despre cauzele căscatului

După cum spuneam, nu există un motiv clar pentru care căscăm. Căscatul este un reflex involuntar, care apare fără să te gândești la el. Deși majoritatea oamenilor experimentează acest fenomen, există variații semnificative de la o persoană la alta, iar acestea sunt influențate de anumiți factori declanșatori, și anume:

Schimbarea altitudinii. Dacă te afli într-un avion sau conduci la altitudini diferite este posibil să caști voluntar sau ca răspuns automat al corpului. Asta ajută la egalizarea presiunii din urechi.

Empatia. Poți simți nevoia să caști dacă vezi pe cineva căscând sau chiar dacă citești despre căscat. Psihologii spun că ești mai predispus să faci acest lucru dacă ai un nivel mai ridicat de empatie. De asemenea, cu cât ești mai apropiat de cineva, cu atât este mai probabil să caști când o face și el.

Plictiseala sau oboseala. De asemenea, poți căsca atunci când ești obosit sau plictisit. Este modul creierului de a te trezi sau de a te face mai alert.

Răcirea creierului. O explicație populară este că organismul încearcă să răcească creierul. Se crede că vei căsca mai des când îți este prea cald, iar inspirațiile profunde și deschiderea largă a gurii pot contribui la o ușoară răcire a creierului. Totuși, sunt necesare mai multe studii pentru a confirma această teorie.

Întinderea plămânilor și a țesutului pulmonar. Căscatul este uneori urmat de o întindere mai amplă, care implică mușchii și articulațiile. De asemenea, ritmul cardiac poate crește, iar tu te vei simți mai treaz pe măsură ce plămânii se extind, se mai precizează pe WebMD.com.

Exercițiile fizice. Este posibil să caști în timpul exercițiilor fizice, deoarece creierul are nevoie să fie răcit pentru a rămâne alert sau poate că alveolele pulmonare au nevoie de sprijin pentru a rămâne deschise. În general, nu este un motiv de îngrijorare și îți poți continua antrenamentul.

Anxietatea. Poți căsca și când ești anxios sau nervos, dar cauza exactă este necunoscută. O explicație ar fi că sistemul nervos simpatic (responsabil pentru reacția de alertă) devine activ, iar organismul activează în paralel și sistemul parasimpatic, care induce relaxarea, rezultând căscatul. Unele medicamente împotriva anxietății cresc nivelul de serotonină și temperatura corpului, iar căscatul poate fi un efect secundar. Căscatul este un simptom al anxietății la animale, precum câinii.

Căscatul constant și lipsa de aer. Căscatul frecvent și dificultățile de respirație pot indica probleme de sănătate precum anxietatea, atacurile de panică sau afecțiuni cardiace și pulmonare. Uneori, aceste simptome pot apărea fără o cauză evidentă și pot fi gestionate prin exerciții de respirație. Totuși, dacă apar fără un motiv clar, este recomandat să consulți un medic.

Este îngrijorător căscatul excesiv?

Dacă începi să caști frecvent și nu te poți opri este firesc să îți pui întrebări. Căscatul excesiv este adesea legat de lipsa somnului, cauzată de nopți pierdute, stres, insomnie, apnee în somn sau narcolepsie. Căscatul poate apărea și ca efect secundar al unor medicamente care induc somnolență și nu trebuie ignorat, deoarece, uneori, poate semnala probleme serioase, precum infarctul, accidentul vascular cerebral sau afecțiuni neurologice. Activitățile repetitive sau plictisitoare (privitul la televizor, participarea la cursuri, studiul, condusul, etc.) pot amplifica acest reflex, iar tulburările de termoreglare sau de circulație pot contribui la rândul lor la apariția căscatului.