Avem două mișcări noi, complet diferite, USR-PLUS și AUR. Ce au făcut în Europa nou-veniții ca să reziste?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Noile partide apar cu mari dificultăți și, mai ales, își mențin greu publicul. Alternează rapid, sus, jos, iar partidele tradiționale le preiau din metode și chiar din lideri. Nicușor Dan e doar un exemplu. De aceea e interesant de văzut cum apare surprinzătoarea intrare cu 9% a AUR și rezultatul de 15% a USR-PLUS la alegerile de duminică, 6 decembrie, în context, comparându-le cu destinul altor partide noi din Europa.
Cuprins:
- Spania: Podemos a zguduit un sistem din două partide
- Ungaria: LMP a crescut și a scăzut
- Italia: După două runde de alegeri, M5S a ajuns la guvernare
- Podemos, Spania: politica Indignaților
- Stânga tradițională a venit cu un candidat charismatic
- În 2019, Podemos a coborât la 13% din voturi
- Analiza lui Varoufakis
- LMP, Ungaria: Politica poate fi diferită
- Verzii din Ungaria au intrat de trei ori în Parlament
- Momentum are 13% în sondaje, după ce în 2018 a adunat doar 3,1% din voturi
- Mișcarea 5 Stele, Italia: Ascensiunea și căderea
- 32% din voturi în 2018
- S-a prăbușit la jumătate
- A câștigat cel mai convingător model de populism
Dincolo de granița țării există mai multe exemple:
- Radicalii de stânga din Podemos (Spania), care au ajuns în guvern alături de socialiștii pe care îi criticau
- Populiștii din Mișcarea 5 Stele (Italia), care au preluat puterea numai pentru a-și dezamăgi alegătorii
- Liberalii ecologiști din LMP (Ungaria), care nu au reușit pur și simplu să își depășească condiția de partid mic
USR privește duminică, 6 decembrie rezultatele din a doua rundă de alegeri parlamentare din scurta sa istorie, într-o alianță electorală cu PLUS. Acum patru ani, partidul aduna 8,87% din voturi. Acum e la 15%.
Tendința de creștere a fost vizibilă la europarlamentarele de anul trecut, când Alianța USR-PLUS a obținut 22,36% din voturi.
Astăzi, însă nu a ajuns la această cifră, dar a reușit 15%, aproape dublu față de acum 4 ani, în alegerile similare.
Marea surpriză a venit de la AUR, o mișcare populistă și naționalistă, care a realizat 9%, singură mai bine decât PMP sau ProRomânia, partide mici, dar cu structuri infinit mai bune în teritoriu.
Ce ne arată Europa despre destinul noilor mișcări, indiferent că sunt de dreapta sau de stânga, cu sau fără lideri charismatici?
Spania: Podemos a zguduit un sistem din două partide
Pentru Podemos, din Spania, partidul stângii radicale născut din revolta antiausteritate și anti-establishment a indignaților, evoluția a fost una paradoxală.
Plecat puternic în 2014, cu un scor electoral mare, Podemos a spulberat sistemul bipartid spaniol și fost la un pas să îi înlocuiască pe socialiști pe aripa de stânga a scenei politice.
Nu a reușit însă acest lucru, iar schimbarea realităților politice din țară și luptele interne din partid au dus la o scădere dramatică a scorului electoral după trei runde de alegeri.
<strong>În ciuda scăderii, sau tocmai datorită ei, radicalii Podemos au ajuns anul acesta la guvernare chiar în siajul social-democraților pe care îi contestau. </strong><br>
De pe margine, comentatorii de stânga se îndoiesc acum că ei își vor putea îndeplini promisiunile.
Ungaria: LMP a crescut și a scăzut
În Ungaria, Politica poate fi Diferită (LMP), partidul liberal ecologist format dintr-un ONG cu scopul de a reforma politica, nu a reușit să depășească statutul de grupare minoră, în condițiile neînțelegerilor interne, a incapacității de a ajunge cu mesajul la marile mase electorale și a dominației sufocante a dreptei etatiste și autoritare a lui Viktor Orban.
LMP a intrat de trei ori în Parlament, dar scorul său scade acum și singura șansă de a reduce majoritatea lui Orban pare a fi aceea de a forma o alianță cu alte grupări mai mici, printre care socialiștii, dar și Momentum, un alt partid născut dintr-o mișcare de protest, care crește acum în sondaje.
Italia: După două runde de alegeri, M5S a ajuns la guvernare
În Italia, Mișcarea 5 Stele (M5S), formată și ea ca un partid dornic să reformeze politica, să promoveze democrația directă, să lupte cu corupția și să se opună establishmentului, a avut nevoie de doar două runde de alegeri parlamentare pentru a ajunge la guvernare, din postura de partid principal.
O adevărată lovitură pentru vechea clasă politică.
Ciocnirea M5S cu realitatea guvernării a fost însă una brutală. În primul rând, partidul s-a trezit subminat de primul partener de guvernare - Liga - care s-a dovedit mai priceput în a-și expune mesajul populist.
În cele din urmă, incapabil să își asume o identitate politică, incapabil să își respecte multe dintre promisiuni, M5S și-a buimăcit alegătorii și s-a prăbușit în sondaje. Partidul este încă la guvernare, dar viitorul său este incert.
O analiză mai amplă arată ce au făcut partidele tradiționale în lupta cu acești nou-veniți.
Podemos, Spania: politica Indignaților
Podemos a fost fondat de tânărul politolog Pablo Iglesias Turrión în 2014, o capitalizare politică a manifestațiilor de durată organizate de mișcarea „Indignados” în Spania împotriva inegalităților, a austerității, a corupției și a establishmentului.
Inspirată de liderii populiști de stânga din America de Sud, gruparea politică spaniolă își propunea nu doar să spargă sistemul bipartid din Spania, dar și să ofere o alternativă reală de stânga țării și Uniunii Europene.
Primul scop a fost atins rapid.
La alegerile parlamentare din 2015, unde s-a prezentat cu un program care urmărea printre altele îmbunătățirea sistemului de educație și a celui sanitar, lupta anticorupție și asigurarea de locuințe, Podemos a obținut în jur de 21% din voturi, venind pe locul trei și reușind să rupă o parte din electoratul stângii și să aducă la urne noi alegători.
În condițiile în care niciun partid nu a reușit să formeze un guvern, o nouă rundă de alegeri a avut loc după șase luni. La scrutinul din iunie 2016, Podemos a fost la un pas de a depăși Partidul Socialist și de a deveni principala grupare de stânga spectrului politic. Nu e reușit însă.
În ciuda sondajelor care îl creditau cu un scor mai bun, Podemos, care a candidat într-o alianță cu Stânga Unită, sub numele Unidos Podemos, a obținut mai puține voturi decât în 2015, cu puțin sub socialiști.
<strong>BBC specula atunci că alegătorii ar fi fost mai reticenți în a acorda votul pentru partidele radicale, la scurt timp după exemplul Marii Britanii, care tocmai votase pentru Brexit.</strong><br>
Liderul conservator spaniol Mariano Rajoy a încercat, de altfel, să portretizeze scrutinul ca un meci între partidul său, care oferă stabilitate economică, și Podemos, care vine cu incertitudine și euroscepticism.
Liderul Podemos, Pablo Iglesias, a negat că partidul este eurosceptic. În vreme ce Podemos s-a poziționat pentru renegocierea Tratatului de la Lisabona, Iglesias a declarat pentru BBC că gruparea susține o Europă puternică, dar cu drepturi sociale.
Stânga tradițională a venit cu un candidat charismatic
A fost ultima șansă pentru Podemos de a se transforma într-un pol major politic pe scena spaniolă. La următoarele alegeri, care au avut loc în aprilie 2019, după prăbușirea guvernului conservator, partidul a mai obținut doar 14%, în urma socialiștilor, a conservatorilor, dar și a unui alt partid relativ nou-apărut, Ciudadanos.
<strong>O parte dintre alegătorii Podemos s-au întors către Partidul Socialist, care a adunat 20% din voturi, în speranța că nu își vor irosi votul, dar și atrași de charismaticul lider Pedro Sanchez.</strong><br>
Alții au plecat spre partidul populist de dreapta Vox (sosit pe locul cinci în alegeri). Cele două partide împart un segment electoral, cel al clasei muncitoare, dar au răspunsuri diferite pentru problemele acestora. În vreme ce Podemos arată cu degetul spre austeritate, Vox acuză imigranții.
Cum au explicat comentatorii căderea Podemos? Pe de o parte, Spania s-a schimbat în cei câțiva ani de la apariția pe scena politică a partidului.
<strong>Nu doar că scena politică s-a pulverizat, dar ecoul protestelor Indignados a trecut, iar în dezbatere au apărut noi teme - separatismul catalan, migrația, spre exemplu, de care au profitat partidele de dreapta.</strong><br>
Pe de altă parte, observă The Guardian, Podemos a făcut propriile greșeli. Lupta internă a dus la plecarea uneia dintre piesele grele ale partidului, Iñigo Errejón, care a candidat în fruntea unei coaliții alternative.
Dincolo de Iglesias, Iñigo Errejón era cea mai cunoscută și mai charismatică voce a partidului, dar și unul dintre principalii teoreticieni care au reușit să canalizeze furia protestatarilor ce ocupau piețele orașelor în 2011. Pierderea sa a fost una însemnată.
În 2019, Podemos a coborât la 13% din voturi
Nu a ajutat nici scandalul în care a fost implicat liderul partidului. Mulți dintre alegători au fost uimiți să afle că Pablo Iglesias și soția sa, de asemenea membră a Podemos, au cumpărat o casă de 600.000 de euro, cu piscină, pentru a-și crește copiii. A fost considerată o trădare a principiilor stângii.
O nouă rundă de alegeri a avut loc în noiembrie 2019. Podemos a venit tot pe locul patru, dar a pierdut și mai mult din sprijin, obținând doar 13% din voturi.
A fost momentul în care socialiștii, și ei în scădere, și Podemos au trecut peste obiecțiile anterioare pentru a forma o coaliție de guvernare, cu Pedro Sanchez premier și cu Iglesias vicepremier și ministru pentru drepturi sociale.
Intrarea la guvernare după șase ani de la înființare nu a reușit să îi convingă pe susținătorii stângii.
Analiza lui Varoufakis
Într-un interviu recent acordat jurnalistului Owen Jones, fostul de ministru de finanțe al Greciei, Yanis Varoufakis, și-a exprimat îndoiala că Podemos, ca partener junior, ar putea avea o șansă de a influența decisiv politica social-democraților, un partid pe care stânga îl consideră mai degrabă de centru.
„E sfârșitul pentru ei”, a declarat Varoufakis.
Pentru Podemos însă, târgul încheiat cu Partidul Socialist este unul necesar, sau cel puțin așa susțin membrii grupării.
În februarie, deputații Podemos s-au ridicat în picioare pentru a-l aplauda pe regele Spaniei, la intrarea acestuia în Parlament. Un moment simbolic important pentru partidul anti-establishment, ai cărui parlamentari au refuzat să se ridice de pe scaune cu doar un an mai devreme, la venirea regelui.
„Dacă pentru a crește salariul minim sau pentru a adopta o lege care să protejeze libertățile sexuale ale oamenilor trebuie să-l aplaudăm pe șeful statului, o vom face fără îndoială”, declara la începutul anului Irene Montero, un ministru Podemos.
LMP, Ungaria: Politica poate fi diferită
Politica poate fi diferită (LMP) a fost mai întâi o organizație non-guvernamentală fondată în 2008, cu scopul de a reforma politica maghiară după criza de încredere în partide apărută în contextul mandatului dezastruos al premierului socialist Ferenc Gyurcsány.
<strong>LMP s-a dorit totodată și un răspuns la naționalismul tot mai vizibil din politica ungară, alimentat de discursurile celor două partide de dreapta: Fidesz-ul lui Viktor Orban și Jobbik. </strong><br>
În 2009, organizația s-a transformat într-un partid politic liberal-ecologist, iar în 2010, la prima participare la alegerile legislative naționale, a reușit să intre în parlament cu 7,48% din voturi, un scor care i-a adus 16 deputați.
A fost cel mai bun rezultat al LMP de până acum, care nu a reușit să își depășească condiția.
Pe de o parte, partidul a fost afectat de luptele interne care au dus la o destrămare, în 2013.
<strong>Principalul motiv a fost refuzul conducerii de a participa la o alianță electorală împotriva Fidesz-ului, care continua să domine politica.</strong><br>
Printre oamenii care au plecat s-au numărat mai mulți parlamentari și oameni importanți precum Gergely Karácsony, cel care ulterior a câștigat alegerile pentru primăria Budapestei, cea mai importantă victorie politică a opoziției maghiare din ultimii ani.
La momentul respectiv însă, LMP a avut nevoie de o reconstrucție și la alegerile legislative din 2014 a reușit un scor de doar 5,04%, reușind să intre la limită în Parlamentul dominat iarăși de forțele de dreapta ale lui Viktor Orban.
În 2018, la noua rundă de alegeri legislative, LMP a reușit să urce iarăși la 7% din voturi, venind per total pe locul cinci, din punct de vedere al fotoliilor parlamentare câștigate.
Verzii din Ungaria au intrat de trei ori în Parlament
Pentru site-ul Politico, LMP rămâne una dintre poveștile de succes ale Verzilor din estul Europei. Succesul este dat de simplul fapt că partidul a intrat în Parlament în trei alegeri consecutive.
Unul dintre motivele acestei reușite este faptul că politicienii LMP au combinat chestiunile ecologiste cu alte teme importante precum corupția sau proasta guvernare, a explicat Michal Berg, un oficial al Verzilor europeni.
Dar succesul, judecând după scorurile obținute și după faptul că Viktor Orban domină în continuare politica, este unul minor.
La ultimele alegeri europarlamentare, din 2019, LMP a obținut doar 2,18% din voturi. Ungar, unul dintre parlamentarii LMP, a declarat că eșecul la europarlamentare are legătură atât cu conflictele interne ale partidului, cât și cu incapacitatea de a ajunge cu mesajul la clasa muncitoare.
Aflat la 2-3% în sondajele de opinie, LMP pare să aibă puține șanse acum de a intra singur în parlament.
Pentru opoziția maghiară, singura șansă de a reduce majoritatea Fidesz este de a-și uni forțele în vederea alegerilor parlamentare din 2022, lucru pe care LMP, socialiștii, liberalii din Coaliția Democratică, Jobbik (convertit la centrism) și nou apărutul Momentum chiar intenționează să îl facă.
Momentum are 13% în sondaje, după ce în 2018 a adunat doar 3,1% din voturi
Din toată coaliția, de cea mai spectaculoasă creștere în sondaje se bucură Momentum, un partid născut în 2017, ca o mișcare de protest împotriva organizării Jocurilor Olimpice din 2024 la Budapesta.
Guvernul Orban a renunțat între timp la intenția de a organiza Olimpiada, dar Momentum a capitalizat de pe urma succesului campaniei și a intrat în politică, reușind, la alegerile din 2019, să trimită doi oameni în Parlamentul European.
Momentum, care este afiliat grupului Renew Europe, alături de USR și PLUS, a ajuns între timp la 13% în sondaje, după ce la primele legislative la care a participat, cele din 2018, nu a obținut decât 3,1%, nereușind să intre în parlament.
Mișcarea 5 Stele, Italia: Ascensiunea și căderea
Fondată în 2009, de bloggerul și comediantul Beppe Grillo și de antreprenorul și activistul politic Gianroberto Casaleggio, Mișcarea 5 Stele (M5S), o grupare populistă, antisistem, născută practic pe internet, ar fi trebuit să revoluționeze politica italiană.
Puțini consideră acum că a reușit, mai mulți cred că a eșuat.
Cel puțin la nivel declarativ, M5S s-a prezentat drept eurosceptică, anti-migrație, anticorupție, în vreme ce a susținut măsuri ecologiste, dreptul la internet sau democrația directă, drepturile LGBT, un amestec de politici de dreapta și stânga, care au atras rapid numeroși alegători de la toate partidele deja prezente pe scena politică, dar și de la noi alegători, până atunci dezinteresați de procesul electoral.
<strong>Primul semn că mesajul M5S este unul atrăgător a venit la parlamentarele din 2013, când gruparea a primit în jur de 25% din voturi, mult peste ce anticipau sondajele de opinie. </strong><br>
Candidații fuseseră aleși în prealabil printr-un scrutin intern online, pentru prima dată în istoria politicii italiene.
Pe fondul eșecurilor și al luptelor interne din Partidului Democrat, aflat la guvernare, și al scăderii dreptei rămase fără un lider charismatic, al scandalurilor de corupție și al euroscepticismului din societatea italiană, victoriile M5S au venit în mod inevitabil. În doi pași.
32% din voturi în 2018
Mai întâi la alegerile locale din 2016, când gruparea a obținut mai multe rezultate importante, câștigând printre altele primăriile din Roma și Torino.
<strong>În 2018, la a doua rundă de alegeri parlamentare la care a participat, M5S a devenit cel mai important partid din Parlamentul Italiei, cu 32% din voturi, și a intrat la guvernare, ca principal partener alături de partidul de extremă-dreapta Liga. Deloc rău pentru un partid născut pe blogul unui comediant.</strong><br>
Problemele au apărut imediat după aceste victorii.
Mandatul primăriței Romei, Virginia Raggi, câștigat inclusiv pe o platformă anticorupție, nu a decurs așa cum s-ar fi așteptat alegătorii. Motivul, chiar scandalurile de corupție din cabinetul ei.
Raggi insistă că a luptat cu clanurile mafiote din Roma, dar în acest timp, locuitorii capitalei se plâng în continuare de problemele obișnuite, servicii publice proaste, gunoi nestrâns, drumuri neîntreținute, scrie Politico.
Ciocnirea M5S cu realitatea de la guvernare a fost însă mult mai vizibilă la nivel central.
Pe de o parte, partidul s-a dovedit incapabil să își țină multe dintre promisiunile din campanie.
În campanie, politicienii M5S promiteau anularea unor proiecte energetice sau de transport controversate. La guvernare, au fost nevoiți să accepte acele proiecte, inclusiv linia de cale ferată de mare viteză dintre Torino și Lyon, despre care criticii spun că este prea costisitoare și pune în pericol mediul.
M5S nu a reușit nici să găsească o soluție pentru reducerea rapidă a poluării generate de combinatul ArcelorMittal din Taranto (sudul țării), deși promisese acest lucru în campanie. Sunt doar două exemple.
S-a prăbușit la jumătate
M5S a reușit să își ducă la capăt unele proiecte, spre exemplu, cel al implementării unui venit minim garantat. Dar eșecurile au fost comunicate mai bine decât succesul, iar Matteo Salvini, liderul Ligii, partenerul de guvernare, a reușit să capitalizeze pe aceste eșecuri ale M5S, a explicat Eleonora Poli, cercetătoare la Institutul pentru Afaceri Internaționale de la Roma, într-o discuție purtată cu Libertatea la începutul anului.
În scurt timp, M5S s-a prăbușit la jumătate din scorul obținut în alegeri, în vreme ce Liga a crescut spectaculos, impunându-și propriul brand de populism de dreapta, cu un discurs antimigrație, xenofob și eurosceptic mai puternic și mai bine articulat.
A câștigat cel mai convingător model de populism
După ce Liga s-a retras de la guvernare, cu speranța că va reuși să declanșeze alegeri anticipate, M5S a mai dezamăgit niște alegători, făcând ceea ce promisese că nu va face niciodată, și anume o alianță cu Partidul Democrat (PD) de centru-stânga.
Scăderea M5S în sondaje a continuat, alegătorii devenind și mai confuzi după ce partidul și-a temperat euroscepticismul și a renunțat și la poziția antimigrație.
În cele din urmă, motivele prăbușirii M5S, au explicat comentatorii, au legătură cu lipsa de identitate politică, cu discrepanța dintre promisiunile ambițioase și realitatea din teren, dar și cu alianțele pe care mișcarea a fost nevoită să le facă.
Mulți analiști, scrie New York Times, sunt de acord că partidul nu a reușit să facă tranziția de la o mișcare de protest furioasă și eterogenă la un partid de guvernare dispus să ia decizii clare, să își asume o identitate chiar cu riscul de a aliena niște alegători.
„Protestele pot fi de orice culoare, dar să faci propuneri e mai greu. Asta presupune că îi vei nemulțumi pe unii oameni”, a explicat Piergiorgio Corbetta, un sociolog de la Universitatea din Bologna.
M5S este acum într-un proces de căutare a acelei identități.
Între timp, nu a reușit să obțină mai nimic la alegerile din nouă regiuni, desfășurate anul acesta - un semn că prezența partidului pe plan local este aproape inexistentă - a pierdut niște zeci de parlamentari și a ajuns la 15% în sondaje, singura sa șansă fiind momentan aceea de a rămâne la guvernare, cu „independentul” premier Giuseppe Conte în fruntea guvernului, care pare să se bucure în continuare de încrederea alegătorilor.
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
