Băiat american de 5 ani ars de viu într-o cameră hiperbară, sub ochii mamei sale, în timpul tratamentului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Thomas Cooper, un băiețel de 5 ani, a murit ars de viu în timpul unui tratament la o clinică din Michigan, după ce camera hiperbară a explodat. Potrivit The Sun, incidentul a avut loc pe 31 ianuarie la Centrul Oxford din Troy, o suburbie a orașului Detroit.
Cuprins:
Părinții copilului au intentat un proces de 100 de milioane de dolari
Avocații familiei Cooper au acuzat producătorul camerei și operatorii clinicii de „lăcomie corporatistă”. Firma de avocatură Fieger Law a anunțat, luni, că a depus o plângere în valoare de 100 de milioane de dolari în numele părinților lui Thomas, James și Juana Cooper.
În documentele depuse la instanță, avocații susțin că pârâții „nu au făcut nimic pentru a atenua acest pericol mortal”.
Ei afirmă că aceștia „nu i-au avertizat pe James și Juana că fiul lor de 5 ani, Thomas, va fi cu siguranță ucis în situația în care camera ia foc”.
Potrivit The Sun, plângerea mai susține că pârâții „au ales profitul în detrimentul oamenilor, condamnând pacienții să fie legați într-o cameră care a devenit un incinerator uman în momentul în care o scânteie s-a aprins”.
Patru persoane, acuzate de crimă
În martie, patru persoane au fost puse sub acuzare în legătură cu moartea lui Thomas, inclusiv directorul centrului medical. Tamela Peterson, fondatoarea și directorul executiv al centrului, în vârstă de 58 de ani, a fost acuzată de crimă de gradul doi.
Gary Marken (65 de ani), managerul facilității, și Gary Mosteller (64 de ani), managerul de securitate, au fost acuzați de crimă de gradul doi și ucidere din culpă.
Operatorul camerei în momentul exploziei, Aleta Moffitt (60 de ani), a fost acuzată de ucidere din culpă și de introducerea intenționată de informații medicale false într-o fișă medicală.
Toți cei patru au pledat nevinovați pe 10 martie în fața magistratului Elizabeth Chiappelli de la Tribunalul Districtual din Troy.
Avocații susțin că a fost un incident tragic
„Aceasta a fost o tragedie accidentală și gândurile și rugăciunile noastre se îndreaptă către familia acestui băiețel. Vreau să reamintesc tuturor că a fost un accident, nu un act intenționat”, a declarat Raymond Cassar, avocatul lui Marken.
Detalii despre procesul civil
Procesul civil îi numește ca pârâți pe Centrul Oxford și Sechrist Industries, producătorul respectivei camere.
De asemenea, sunt menționați Peterson, Mosteller, Marken și Moffitt.
Tratament experimental pentru ADHD
Conform documentelor legale, o asistentă de la centru declarase în decembrie că „obiectivele” tratamentului lui Thomas erau să abordeze „simptomele ADHD, hiperactivitatea, somnul și sănătatea generală”.
Terapia cu oxigen hiperbaric crește aportul de oxigen în corpul unei persoane prin furnizarea de oxigen pur într-un spațiu închis cu o presiune a aerului mai mare decât cea normală, potrivit Mayo Clinic.
Procesul susține că centrul „a făcut publicitate și a vândut planuri de tratament hiperbaric pentru peste 100 de afecțiuni, conform site-ului lor web”.
Acestea includeau tratamente pentru „HIV, sindromul alcoolismului fetal, epilepsie, infecții urinare, tulburare de deficit de atenție și autism”.
Documentele menționează că această lungă listă de afecțiuni era promovată de Centrul Oxford „deși FDA aprobase tratamentul doar pentru 13 afecțiuni, din cauza eficacității nedovedite a tratamentului pentru orice altă afecțiune”.
În august, FDA a declarat că este „conștientă de rapoartele privind răniri grave și decese în urma utilizării dispozitivelor de terapie cu oxigen hiperbaric (HBOT). În prezent, cauza principală a acestor evenimente nu este cunoscută”.
Mort în câteva minute
Fieger a declarat în documentele depuse că Thomas „a fost ars de viu în decurs de minute”. Firma susține că acea cameră fusese proiectată într-un mod care făcea „imposibilă o extracție de urgență”.
În plus, pericolele de incendiu puteau duce la decese „din cauza combinației dintre un mediu bogat în oxigen, cu presiune ridicată, și imposibilitatea de a depresuriza rapid vasul pentru salvare. În esență, devine o cameră a morții”, a adăugat Fieger.
Firma a susținut că Sechrist „știa că introducerea unei singure scântei, arc electric sau sursă de aprindere în camera sa - presurizată cu oxigen pur - ar crea un infern din care niciun pacient nu ar putea scăpa viu. Devine un infern incontrolabil în câteva secunde, iar ușa presurizată nu poate fi deschisă până când camera nu s-a depresurizat lent”.
