Un baiat de 16 ani, dintr-o familie saraca, a mers in padure sa-si caute un brad. L-a gasit, dar la intoarcere n-a mai rezistat efortului. S-a intins pe zapada si a murit inghetat. Imediat dupa ce l-au gasit parintii, baiatul si-a dat ultima suflare. Nu au putut cara trupul baiatului, asa ca tatal si-a pazit fiul toata noaptea, in pustietate. Pentru ca familia are doar un sopron, vecinii au acceptat sicriul in casa lor.
Intins pe zapada, cu fata in jos, sleit de puteri. Langa el, bradutul de Craciun, pe care l-a tarat prin padure pana l-au lasat puterile. Asa si-a gasit sfarsitul Sorin Verdisanu, din comuna bacauana Bogdanesti. Povestea lui si a familiei sale e de-a dreptul cutremuratoare.
Sorin nu s-ar fi dus in padure dupa bradut daca familia ar fi avut bani sa cumpere unul. Parintii lui sunt insa cei mai saraci oameni din sat. Asa ca pustiul s-a gandit ca, daca tot n-au nimic altceva, macar un bradut de Craciun sa aiba in casa – de fapt, un sopron oferit sotilor Angela si Vasile Verdisanu (foto) de niste vecini. Sorin a plecat in padure impreuna cu alti baieti din sat. Au mers vreo cinci kilometri. Si-au gasit, pana la urma, fiecare copacelul dorit si-au pornit-o catre casa. De atata efort, nemancat si sleit de puteri, Sorin n-a mai putut merge. S-a asezat langa un copac si le-a spus baietilor ca ramane sa se odihneasca. Ceilalti, bucurosi cu bradutii lor, au plecat inainte si l-au lasat pe Sorin in mijlocul padurii. Cand au ajuns acasa, au apucat sa le spuna sotilor Verdisanu ca fiul lor, obosit, a ramas in inima padurii. Cand au auzit, cei doi au luat-o la fuga peste campuri, sa-l caute pe unicul lor fiu.
“Cand am ajuns, l-am gasit cu fata in jos, era intins pe zapada. L-am dezbracat si i-am dat hainele mele, dar el a scos numai un geamat si a murit in bratele mele. Nu am mai putut sa-l incalzesc”, povesteste, cu sufletul frant, mama baiatului.
Pentru ca nu aveau cum sa-l care pe baiat acasa, tatal sau l-a vegheat toata noaptea de fiarele padurii, iar sotia sa a revenit dimineata cu o sanie. “Am stat toata noaptea cu el ca sa-l pazesc. Nu mi-a fost nici frig, nici frica. Am crezut mereu ca poate totusi doarme si ca pana dimineata se va trezi”, ne-a spus tatal.
Unor vecini li s-a facut mila si au acceptat sicriul in casa lor. De altfel, toti oamenii din sat au contribuit cu cate ceva pentru a-l ingropa pe baiat crestineste.