Bianca Pîrlog, artista contemporană care transformă fragilitatea în forță: „Pentru mine arta este un mod de a exista și de a mă exprima”

Inspirată din filosofia japoneză kintsugi, transformă fracturile în lumină și construiește o lume artistică în care ceea ce pare rupt este, de fapt, valoros, crezul ei artistic fiind: „Aurul nu este așezat peste fractură, ci datorită ei.”

Începutul poveștii în lumea artei

Povestea Biancăi cu arta a început devreme. La doar cinci ani, a început să picteze și să meargă în fiecare weekend la atelierul domnului Hugo Mărăcineanu, un mentor pe care l-a considerat esențial în formarea sa. „Îi sunt profund recunoscătoare pentru sprijinul și dedicarea lui. Avea o pasiune autentică pentru artă și pentru a forma alți artiști”, a spus ea.

A stat 11 ani în România, iar la doar opt ani a avut prima expoziție personală, organizată la Ambasada Franței din București, „un moment definitoriu”, după cum l-a descris, în urma căruia a primit inclusiv o bursă de studii la Roma, care însă nu s-a concretizat. Au urmat alte expoziții, apariții televizate și prezențe în spații importante, precum Muzeul Național al Țăranului Român.

Ulterior, mutarea la Londra, realizată cu eforturi considerabile de către părinții săi, a deschis un nou capitol, oferindu-i șansa să-și continue studiile și să-și dezvolte parcursul artistic.

Pentru ea, arta a depășit ideea de profesie sau vocație, mărturisind că „pentru mine, arta este la fel de naturală ca respirația, este un mod de a exista și de a mă exprima.”

Drumul de la pasiune la carieră nu a fost liniar sau planificat, ci o evoluție firească. O perioadă, Bianca a lucrat într-un alt domeniu, iar revenirea la artă a venit dintr-o nevoie profundă. „În paralel cu un job full-time, am construit acest parcurs pas cu pas, dedicând fiecare moment liber creației.”

Apoi, oportunitățile au apărut treptat, într-un parcurs „organic, aproape neașteptat”, dar construit cu multă „muncă, disciplină și asumare”. Povestește că un moment-cheie a fost când o imagine distribuită de un grup de curatori a generat peste 1000 de propuneri de expoziții. „Este ceva ce încă procesez, pentru că pare ireal”, a mărturisit aceasta.

A ales un singur drum: University of the Arts London

Parcursul academic a fost definit de un obiectiv clar: admiterea la University of the Arts London, pentru care a muncit constant și peste măsură. „Am studiat la un colegiu de artă obișnuit, însă am știut încă de atunci că vreau să ajung la University of the Arts London, una dintre cele mai prestigioase universități de artă din lume.”

În momentul aplicării, a ales să își asume un risc și și-a depus dosarul doar la această universitate, deoarece simțea că acolo este locul ei. Această decizie i-a surprins inclusiv profesorii și își amintește că „directorul colegiului, care îmi era și profesor, a fost complet surprins când i-am spus acest lucru, întrucât știa cât de competitiv este procesul și cât de mici sunt șansele.” În plus, faptul că nimeni din colegiul său nu mai fusese admis acolo a făcut ca dorința să fie și mai mare.

Japonia, experiența care i-a redefinit arta prin filosofia kintsugi

În timpul studiilor, a ajuns în Japonia, la Kyoto, printr-un schimb la University of the Arts London, o experiență care i-a schimbat semnificativ perspectiva. „A fost una dintre cele mai profunde și transformatoare experiențe din viața mea.”

Această etapă i-a influențat direct direcția artistică, deschizând interesul pentru filosofia japoneză, iar concepte precum kintsugi au devenit parte din limbajul ei vizual. De asemenea, spune că „am început să înțeleg valoarea tăcerii, a spațiului dintre lucruri, dar și frumusețea lucrurilor imperfecte și efemere. Filosofii precum kintsugi mi-au schimbat perspectiva, nu doar asupra artei, ci și asupra modului în care privesc experiențele personale”. Materialele nu sunt alese doar pentru efectul vizual, ci pentru valoarea simbolică, fiind integrate într-o abordare inspirată de filosofia kintsugi. Foița de aur sau diamond dust evidențiază fragilitatea și o transformă în element central, iar fracturile nu sunt ascunse ci „puse în evidență, transformate în puncte de intensitate și sens.”

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 11

Trei culturi, un singur limbaj vizual

Parcursul său între România, Londra și Japonia se reflectă astăzi în lucrări ca o suprapunere de influențe și sensibilități diferite, care s-au construit în timp și s-au împletit natural.

România a rămas „rădăcina emoțională”, locul în care a început să picteze și unde s-a format legătura cu arta încă din copilărie și spune că „există o sinceritate și o intensitate a trăirii care vin din această etapă”.

Londra a adus, în schimb, structură, disciplină și o deschidere către scena internațională. „A fost locul în care am înțeles mai clar contextul artei contemporane și unde mi-am rafinat direcția artistică.”

Influența Japoniei este subtilă, dar profundă, aducând în lucrările sale liniștea, echilibrul și acceptarea, schimbând modul în care privește imperfecțiunea și procesul de transformare, prin filosofii precum kintsugi.

Portretul, între fragilitate și forță

Arta Biancăi Pîrlog explorează emoții precum fragilitatea, transformarea și „forța tăcută care se naște din experiențele noastre” și, deși la prima vedere imaginile pot părea delicate, aproape poetice, ele ascund o tensiune profundă, aproape psihologică, a explicat ea. De-a lungul timpului, artista a explorat și alte direcții vizuale, de la abstract la natură statică, însă „simțeam mereu că lipsește ceva esențial”.

Pentru ea, portretul nu este doar o alegere estetică, ci un instrument de comunicare, în care privirea devine punctul de contact între lucrare și privitor. „Nu pot concepe lucrările mele fără această dimensiune, fără ochi, fără acel punct de întâlnire emoțională. Prin portret, simt că pot transmite mult mai clar și mai intens ceea ce vreau să exprim”, a spus Bianca.

Mai mult decât atât, explică faptul că personajele există într-un spațiu intermediar, între interior și exterior, între vulnerabilitate și forță. „Acea stare «suspendată» reflectă momentele în care nu suntem nici complet pierduți, nici complet regăsiți, ci undeva între, într-un proces de transformare.”

Simboluri născute într-un moment profund personal

Pentru artistă, o lucrare pornește dintr-un amestec de trăiri care se conturează în timp, iar elementele recurente precum flori, fluturi sau fracturi ale corpului au la bază o experiență personală.

Originea acestui limbaj vizual se leagă de o perioadă în care se îndepărtase de artă. După studii, a luat o pauză de la pictură, întrucât simțea că nu mai are idei și încredere în propriul parcurs artistic și a urmat o carieră în marketing, continuând totuși să rămână conectată la artă prin galerii și muzee.

În ciuda stabilității profesionale, direcția i-a fost redefinită într-un context neașteptat. „Pentru mine a început acest concept când m-am dus la o mănăstire. Părintele de acolo a zis ca se va ruga pentru jobul eu”, a povestit ea. Întâlnirea și gestul de a-i oferi un buchet de flori cu fluturi i-au rămas întipărite în memorie și de aceea „am început să folosesc aceste elemente”.

De aici s-a conturat simbolistica lucrărilor sale: florile și fluturii sugerează transformarea și fragilitatea, iar fracturile pe chip și corp sunt adăugate pentru că „mesajul meu este că nimeni nu este perfect și cu toții purtăm frânturile vieții cu noi”.

Ideile îi vin și dintr-un proces continuu de observație, construit din detalii ale vieții de zi cu zi. „Culorile, îmbrăcămintea, starea, și poate alte elemente ce mai adaug, le găsesc în lucruri de zi cu zi. Depinde ce citesc sau văd”, a declarat Bianca. În plus, referințele variază de la cultură vizuală contemporană și high fashion la sculptură și psihologie.

Cum se dezvoltă o pictură în timp și lucrarea preferată a artistei

O lucrare evoluează treptat, în mai multe etape, într-un proces pe care îl descrie ca fiind aproape organic, iar fiecare intervenție aduce o schimbare subtilă în direcția finală. Construcția pornește de la o bază, adăugând straturi succesive de culoare, texturi și detalii. În acest proces este un dialog continuu între „control și intuiție, uneori știu exact unde vreau să ajung, alteori las lucrarea să mă conducă.”

Fiecare strat are un rol precis, construind profunzime, lumină sau tensiune. Intervențiile sunt repetate, reluând suprafața lucrării „ajustând, acoperind sau evidențiind, până când imaginea capătă echilibrul dorit”.

În general, finalizează o lucrare în două sau trei săptămâni, însă durata poate varia în funcție de complexitate și de ritmul în care simte că evoluează. „Pentru mine, timpul este parte din proces. Fiecare etapă lasă o urmă, iar rezultatul final reflectă această acumulare de gesturi și decizii.”

„The Pact” este lucrarea care ocupă un loc aparte în inima ei, pentru că exprimă esența umană dincolo de corp și o descrie ca pe „un fel de portret al sufletului.”Compoziția reunește simboluri precum floarea Regina Nopții, fluturele și leopardul, sugerând efemeritatea, transformarea și forța. „Pentru mine, aceasta simbolizează frumusețea efemeră, dar și ideea că ceva extrem de delicat poate lua naștere chiar și dintr-un mediu dur.” Împreună, ele creează „un echilibru între vulnerabilitate și putere”.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 3

De la autoportret la portret universal

Multe dintre lucrările sale pornesc dintr-o zonă personală, apropiată de autoportret, însă se transformă treptat și devin spații deschise în care oricine se poate regăsi.

Această transformare funcționează ca o explorare intuitivă a emoțiilor, iar pentru ea arta există tocmai în acest spațiu „între ceea ce se vede și ceea ce se simte, între ceea ce este spus și ceea ce rămâne tăcut”.

Fragilitatea, vindecarea și tăcerea definesc portretele Biancăi Pîrlog, într-un demers personal și universal. Mărturisește că fragilitatea „nu este un punct slab, ci începutul unei forme de vindecare”, iar lucrările devin un spațiu de identificare, în care tăcerea transmite dincolo de cuvinte. „În acea liniște, privitorul nu mai este ghidat sau influențat, ci invitat să simtă și să interpreteze liber.”

Arta ca proces de descoperire și conexiune cu publicul

Spune că arta este un instrument de autocunoaștere, prin care a descoperit o forță interioară și o altă dimensiune a feminității, „nu ca fragilitate, ci ca o combinație de sensibilitate, intuiție și reziliență.”

În relația cu publicul, Bianca Pîrlog nu impune o interpretare, ci caută o conexiune reală, întrucât „fiecare om este unic și are propria percepție, propriul mod de a simți și de a înțelege o lucrare”.

Există totuși și un mesaj discret care traversează direcția sa artistică, o invitație la acceptare și autenticitate. „Dacă există un mesaj subtil pe care mi-aș dori să îl transmit, acela ar fi unul simplu și profund: că ești suficient, exact așa cum ești, îmbrățișează-ți evoluția umană. Te va surprinde când faci pace cu tine însuți”, a declarat Bianca Pîrlog.

Un parcurs internațional în plină expansiune. Ce înseamnă pentru Bianca Pîrlog

Expozițiile internaționale au avut un impact direct asupra evoluției sale, fiecare loc în care a expus contribuind, în mod diferit, la dezvoltarea limbajului vizual. „Fiecare oraș în care expun mă influențează într-un mod diferit”, spune artista, subliniind importanța acestor experiențe în procesul său creativ.

În aprilie 2026 a expus la Art Space Fairs – Londra, European Museum of Modern Art – Barcelona și la Carrousel du Louvre – Paris. Seria continuă cu noi participări în perioada următoare și vor urma:

Artio Gallery – New York, iunie 2026
Museo e Fondazione Venanzo Crocetti – Roma, iunie 2026
Women in Art Biennale – Londra, august 2026
Art3F Monaco Art Fair – Monaco, septembrie 2026
The Grand Museum – Cairo, noiembrie 2026

Fiind întrebată ce înseamnă aceste momente în parcursul ei, Bianca spune că le trăiește cu uimire și recunoștință, după revenirea neașteptată la artă. „Sincer, nu credeam că voi mai ajunge să creez din nou”, a mărturisit aceasta, adăugând că evoluția a fost o „furtună frumoasă”. Privind înainte, artista se vede abia la începutul acestui drum. „Simt că sunt abia la început, poate la 1% din ceea ce aș putea deveni”, afirmă, subliniind dorința de a continua cu aceeași sinceritate și dedicare și „să pot duce mai departe ceea ce simt că mi-a fost dat să exprim”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE