E ca şi cum ni l-am asuma şi pe părintele astronauticii, savantul Hermann Oberth, doar pentru că s-a născut la Sibiu. Sunt ferm convins că dacă Herta Müller nu pleca din România, nu ar fi primit acest premiu. La fel de convins sunt că acest premiu e un omagiu celor 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, şi nu doar literaturii. Mă doare, în schimb, că Herta Müller vorbeşte urât de România, pe care cred că nu a iubit-o niciodată. Mă doare că aruncă cu minciuni.

“Tatăl meu a fost încorporat în SS (conform unei înţelegeri cu statul român, etnicii germani au făcut războiul fie în Wehrmacht, fie în SS)”, declara în 2008 scriitoarea. Total eronat, în SS fiind primiţi doar voluntarii, dar falsificarea propriei biografii nu e o noutate. Ura contra României răzbate prin toţi porii. La urma urmei, Premiul Nobel se acordă unui scriitor, şi nu unei ţări.

În 2000 l-a câştigat Gao Xingjian, din Franţa, care e chinez, iar în 2001, V.S. Naipaul, din Marea Britanie, indian de origine, şi nimeni nu a dus vreo luptă să îi revendice. Herta Müller a câştigat. Dar a făcut-o în numele Germaniei!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.