Pe vremea când era la putere nu l-am iertat niciodată pe Adrian Năstase. Ba – uite, spun acum – am şi greşit în privinţa lui, acuzându-l de câte-n lună şi în stele. Se pot spune şi pune multe pe seama lui Adrian Năstase, dar este un om extrem de inteligent. Sclipitor chiar şi cu un umor al dracului de fin. Îl urmăresc cu atenţie pentru că spune, atunci când vrea, lucruri foarte pertinente. Iată un scurt fragment din alocuţiunea sa de la reuniunea Clubului de la Bucuresti.
Aceasta poartă titlul “De ce sunt românii o naţiune de oameni nervoşi?”: “Oricine vine din Vest în România observă faptul că şoferii noştri sunt nervoşi în trafic, iar pe stradă oamenii par obosiţi şi preocupaţi. Sondajele de opinie arată o anumită nostalgie după perioada comunistă, oamenii mai în vârstă spunând acum că erau mai fericiţi pe vremea lui Ceauşescu. Nostalgia după comunism arată, din păcate, existenţa a două Românii, una a perdanţilor, alta a câştigătorilor tranziţiei.
În loc să încercăm să le apropiem una de alta, în ultimii cinci ani distanţa dintre cele două Românii s-a mărit, frustrarea a crescut, iar nervozitatea a intrat în comportamentul cotidian”. O observaţie corectă despre care am mai scris. Adevărul este că oamenii nu sunt nostalgici după comunism ca ideologie, ci după stabilitatea de atunci. Existau locuri de muncă, banii nu se devalorizau… Lucrurile rele întotdeauna se estompează în memoria colectivă. Drama este că acest dor nefiresc demonstrează cât de rău am ajuns. Unde ne-au adus aceşti politicieni!