Bichir / Vrăjitoria – taxa pe prostie

E drept că cei prinşi că practicau vrăjitoria nu aveau o soartă prea bună. Erau omorâţi cu pietre sau alungaţi din ţară, după cum scrie în cartea Leviticul din Vechiul Testament. Sub creştini, vrăjitorii au avut o soartă mult mai uşoară, fiind trataţi drept hulitori de Dumnezeu şi opriţi de la a se împărtăşi precum ucigaşii. Vrăjitoria sub diversele sale forme nu poate fi interzisă. Cel mult, ea trebuie reglementată.

Eşti prost şi crezi în baliverne, în puterea unor şmechere, plăteşti, dar primeşti chitanţă. Te interesează ce susţine o analfabetă cu două clase, care-ţi vântură un ghioc pe sub ochi, e fix problema ta. Poate doar în această privinţă, a încasării unor taxe, poate fi benefică o astfel de lege. Ceva în genul evazioniştilor fiscali, deoarece pentru înşelăciune există, slavă Domnului, legi destule. Mai pe româneşte, vrăjitoarele să fie obligate nu doar să aibă firmă la poartă, dar să mai şi plătească pentru activitatea lor. Apropo, în Statele Unite, această ocupaţie se mai numeşte, în derâdere, taxa pe prostie.

Urmărește-ne pe Google News