„Cand l-am vazut prima oara am spus „Cu el am sa ma marit!””

Dana si Adrian Nastase au, in lumina reflectoarelor, o familie fericita. Daca este asa sau nu, numai ei stiu. Pentru a afla mai multe amanunte despre cum arata viata alaturi de un premier am stat de vorba cu stapana casei, Dana Nastase. Fiica de ministru, Dana avea sa-si cunoasca sotul in timpul facultatii. Insa nu atunci s-a legat o relatie, ci cu cativa ani mai tarziu, cand Adrian a invitat-o la masa si, ca sa o cucereasca, i-a gatit chiar el o reteta exotica. De atunci a inceput povestea lor. Acum au impreuna doi copii, Andrei, 16 ani, si Mihnea, 8 ani. Pe cel mare il pasioneaza calculatorul, iar cel mic vrea sa devina portar de fotbal.
Libertatea: Stiu ca sunteti fiica de ministru. Cum a fost copilaria dumneavoastra? In ce masura ati fost marcata de politica vremii?
Dana Nastase: A fost o copilarie obisnuita, ca a oricarui copil care se bucura de dragostea parintilor sai. Ati folosit sintagma „fiica de ministru”. As spune ca educatia am primit-o de la Angelo Miculescu – tatal si nu ministrul. Sunt lucruri pe care le-am deprins din familie si care, acum, in mod cert imi folosesc. Am adoptat un anumit stil de viata, pe care in mare parte mi l-a insuflat familia. In ceea ce priveste politica vremii, nu cred ca m-a influentat mai mult decat pe oricine altcineva.
Cum v-ati cunoscut sotul?
Ne-am cunoscut la facultate. A fost o poveste nascuta pe bancile Facultatii de Sociologie. Adrian facea nota discordanta, era la a doua facultate, era cu mult mai matur decat ceilalti baieti din an si cu o atitudine foarte serioasa. Dar in momentul in care l-am vazut in prima zi, i-am spus unei colege: „Cu el am sa ma marit!”. Cred ca nici eu nu realizam in acel moment ce putere de premonitie aveam.
In momentul in care Adrian Nastase a intrat in politica ati fost de acord cu acest lucru?
Nu s-a pus problema daca sunt de acord sau nu. Pur si simplu am discutat impreuna aceasta posibilitate, insa decizia i-a apartinut in totalitate. Tot ce am putut eu sa fac la momentul respectiv a fost sa ii respect optiunea si sa il sustin mai departe. Recunosc, imi lipseste timpul pe care il petreceam impreuna inainte.
Cum este sa aveti un prim-ministru in casa?
Inainte de a fi sotia primului-ministru, sunt sotie si mama. Acest lucru se traduce in viata de zi cu zi in discutii obisnuite cu sotul meu despre prioritatile familiei, iar aici ma refer in primul rand la educatia copiilor. Pentru momentele in care suntem impreuna in familie lupt continuu.
De cand sotul dumneavoastra este premier, cat de des reusiti sa vorbiti cu el despre problemele familiale?
Foarte rar. Chiar am mai povestit ca am cerut o audienta secretarei lui, pentru a fi sigura ca am cateva minute sa discut cu el. Este un episod din continua mea lupta cu programul mult prea incarcat al sotului meu. Dar a avut rezultate.
Cum va petreceti weekend-urile?
De obicei, incercam sa profitam de asemenea momente libere si sa le petrecem in familie, la Cornu. Cred ca este foarte important ca, indiferent de programul incarcat al fiecaruia dintre noi, sa ne rezervam timp pentru a sta impreuna. Sunt convinsa ca lucrurile cele mai simple din viata noastra sunt cele autentice. Imi place gradinaritul, imi place sa am grija de tot ceea ce inseamna gospodaria de la Cornu. Acolo este incredibil de usor sa te rupi de problemele cotidiene. E un mister pe care nu vreau sa il dezleg, vreau doar sa ma bucur de el alaturi de cei dragi.
Cat de apropiata sunteti de copii dv.?
Familia este cea mai importanta in viata mea. Am o relatie puternica, deschisa cu copiii mei, pentru ca discutam foarte mult. Atat eu, cat si sotul meu ii tratam ca parteneri si incercam sa ii implicam in majoritatea deciziilor pe care le luam. Ma refer, bineinteles, la cele care nu depasesc orizontul lor de intelegere. In definitiv, sunt inca niste copii.
Ce sfaturi le dati legate de viata?
Nu ma feresc sa le spun copiilor mei povesti, pentru ca asa pot sa le explic cel mai bine ce sunt, ce ar trebui sa fie, de unde vin si incotro se indreapta. Trebuie sa avem grija ce-i invatam pe copiii nostri si ce exemplu le dam. Eu le spun mereu ca nu trebuie sa se teama de nimic in viata. Trebuie doar sa inteleaga. Orice individ evolueaza datorita experientelor proprii, daca isi traieste viata sincer si curajos si daca stie sa invete. Asa se construiesc caracterele. Vreau sa imi educ copiii astfel incat, mai tarziu, cel mai important sprijin al lor sa fie ei insisi. Nu lasi nici o urma in viata daca nu iei atitudine. Cu atat mai mult daca astepti totul de la altii.
Care sunt materiile preferate de ei la scoala?
Au o materie preferata – computerul. Cred ca este valabil pentru toata generatia lor. Nu se dezlipesc de la computer decat dupa indelungi negocieri.
Ce cariera credeti ca vor urma copiii dumneavoastra?
Imi este foarte greu sa spun acum. Deocamdata, cel mare este un impatimit al computerului, iar cel mic, portar in echipa de fotbal. Nu stiu ce previziuni as putea sa fac in acest moment.
I-ati incuraja intr-o eventuala implicare in politica?
E alegerea lor in totalitate. Tot ceea ce pot eu sa fac e sa le impartasesc din experienta mea de viata si sa incerc sa le arat cat mai bine ambele fete ale monedei. Repet, decizia le apartine si trebuie sa le-o respect.
Cum va petreceti serile?
Cat mai linistit cu putinta. Cat mai normal. In mod ideal, seara este momentul rezervat micilor bucurii: sa citesti o carte, sa te duci la o piesa de teatru, sa mai descoperi o reteta sofisticata, sa mai ai o discutie cu copiii, sau sa te documentezi despre ingrijirea azaleelor. Sunt lucruri aparent marunte, dar care te incarca sufleteste pentru o noua zi.
Care este cartea dv. preferata?
Se numeste „Spitalul municipal” si este scrisa de Barbara Harrison. Este o carte pe care am citit-o pe nerasuflate. Am recitit-o de mai multe ori si am gasit de fiecare data noi motive sa o apreciez.
Exista vreun film sau vreun volum care v-a marcat existenta?
Nu pot sa spun ca mi-a marcat existenta, insa mi-a placut foarte mult „Sapte ani in Tibet”. Pe de o parte Tibetul in sine mi se pare un subiect foarte incitant, pe de alta parte cred ca Brad Pitt face un rol de exceptie in acest film.
Sunteti o persoana extrem de eleganta. De unde va cumparati hainele?
Nu am un loc anume si nici nu as putea sa va dau un nume de creator. Mi se intampla sa vad un costum in vitrina si sa nu rezist tentatiei. De obicei, acestea sunt cele mai bune alegeri. In general sunt adepta stilului clasic, elegant, insa stiu sa ma bucur si de o tinuta sport in timpul liber.
Ce parfum preferati?
Nu as putea sa va dau un nume. Imi place sa incerc parfumuri noi, fiindca fiecare in parte are o poveste. Parfumurile definesc o anume stare de spirit si le aleg intocmai. In general, nu imi plac parfumurile dulci si le prefer pe cele sobre, care cred ca se potrivesc mai bine cu felul meu de a fi.
Care este mancarea preferata a primului-ministru?
Cred ca vi se va parea mult mai interesant sa va spun care este specialitatea sotului meu in materie de gatit. Prima data cand m-a invitat la masa, a gatit chiar el si va asigur ca este un foarte bun bucatar. A ales o reteta mai neobisnuita, pe baza de peste si fructe. Printre ingrediente se afla mandarine, stafide si nuci. Este o reteta exotica si foarte generoasa pentru imaginatie.
Ii dati vreodata sfaturi sotului dv. legate de politica?
Nu. Niciodata nu mi-a placut sa ma implic in problemele de serviciu ale sotului meu. Cum spuneam, incercam sa profitam cat mai mult de momentele petrecute impreuna, cu familia, lasand deoparte problemele de natura politica.

Urmărește-ne pe Google News