Cum recunoaștem alergiile de sezon. Sandra Cristina Munthiu, medic specialist: „Se confundă adesea cu simptomele infecțioase”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-o perioadă în care tot mai mulți oameni se plâng că au alergii, iar simptomele aparent banale, de la strănut repetat până la mâncărimi persistente, sunt adesea ignorate sau confundate cu o simplă răceală, medicii atrag atenția că fenomenul nu este deloc unul imaginar.
Cuprins:
- Creștere alarmantă a numărului de alergii
- De ce apar tot mai multe alergii
- Primii pași corecți când suspectezi o alergie
- Cele mai întâlnite alergii în România
- Copiii și persoanele cu antecedente alergice, cei mai vulnerabili
- Ce se întâmplă dacă nu tratezi alergiile și cum pot fi ținute sub control
- De ce mediul în care trăim influențează alergiile
- Reacțiile alergice severe pot evolua rapid. Ce simptome sunt de alarmă
Creștere alarmantă a numărului de alergii
Numărul alergiilor este în creștere, influențat de factori precum poluarea, schimbările de mediu sau stilul de viață actual, iar în lipsa unui diagnostic corect, acestea nu înseamnă doar un disconfort zilnic, ci pot duce și la complicații serioase. În același timp, există situații în care anumite reacții adverse sunt etichetate în mod eronat drept alergii.
Medicul Sandra Cristina Munthiu, specialist în Alergologie-Imunologie Clinică, a vorbit pentru Libertatea despre cum recunoaștem o alergie și cum o putem diferenția de alte afecțiuni.
De la alergiile respiratorii și cele alimentare până la reacțiile cutanate, medicamentoase sau la înțepături de insecte, specialistul a explicat pe înțelesul tuturor cum arată, de fapt, creșterea alarmantă a alergiilor astăzi și ce avem de făcut pentru a le ține sub control.
De ce apar tot mai multe alergii
Libertatea: În ultimii ani, tot mai multe persoane spun că suferă de alergii. Este o realitate sau doar o mai bună conștientizare?
Dr. Sandra Cristina Munthiu: Nu este doar o impresie. Alergiile sunt într-adevăr în creștere, dar și diagnosticul este mai bun decât în trecut. În ultimele decenii, studiile (dar și realitatea din cabinet) arată o creștere reală a bolilor atopice/alergice:
- dermatita atopică;
- alergiile alimentare;
- dermatite de contact;
- rinita alergică;
- astmul alergic;
- alergii la veninurile de albine/viespi;
- alergii medicamentoase etc.
Din păcate însă, se confundă adesea simptomele alergice cu cele infecțioase sau cu anumite reacții adverse, pentru că Alergologia nu a fost inclusă mulți ani ca materie în Facultatea de Medicină Generală și rezidențiatele de altă specialitate.
Din acest motiv există și alergii supraraportate (cum sunt unele cazuri de „alergie la penicilină”) sau subdiagnosticate (nu sunt recunoscute simptomele pacientului). Sunt multe cazuri în care o reacție adversă a fost etichetată în mod eronat drept reacție alergică și e păcat să ducem o povară de genul acesta.
- Pentru cineva fără pregătire medicală, cum își poate da seama că are o alergie și nu o simplă răceală?
- De multe ori, alergia și răceala seamănă, dar sunt câteva diferențe-cheie care pot orienta.
Ce sugerează o alergie (ex.: rinită alergică):
- strănuturi în salve (multe la rând);
- nas blocat, senzație de lipsă de aer din nas (numită și obstrucție nazală);
- secreții apoase, clare din nas (numită și rinoree apoasă);
- mâncărime la nas, ochi sau gât (uneori intensă);
- ochi roșii, lăcrimare;
- apare în anumite contexte (primăvara, vara, toamna, la contactul cu animăluțele de companie), dar poate să persiste și tot timpul anului (acarieni din praful de casă);
- poate dura săptămâni sau reapare în aceleași perioade în fiecare an;
- nu apare febră sau puroi;
- în astmul indus alergic apare și tusea seacă, lipsa de aer din plămân (dispnee) și un șuierat în piept asemănător cu vântul care trece pe sub ușă (îl numim wheezing).
Ce sugerează o răceală (ex.: răceală comună):
- stare generală alterată (oboseală, uneori febră);
- durere în gât;
- secreții nazale care devin mai groase, gălbui/verzui după câteva zile de la debutul simptomelor;
- evoluție limitată: de obicei 7-10 zile (dacă este vorba de o răceală banală, de obicei indusă de un virus).
- Există semne „subtile” ale alergiilor pe care oamenii tind să le ignore?
- Da, alergiile nu se manifestă întotdeauna spectaculos. Există unele semne subtile pe care oamenii le ignoră sau le pun pe seama altor cauze.
Printre cele mai frecvente se numără:
- nasul înfundat sau secreții nazale persistente, fără să fie o răceală propriu-zisă;
- strănut repetat, mai ales dimineața sau în anumite medii (praf, polen);
- mâncărimi ale pielii însoțite de uscăziune și erupții discrete;
- ochi roșii, iritați sau care lăcrimează frecvent;
- tuse seacă persistentă, în special noaptea;
- senzația de „nas blocat” sau respirație dificilă fără o cauză evidentă.
Un alt aspect important este că multe persoane trăiesc ani întregi cu aceste simptome, considerându-le „normale”, fără să realizeze că pot ascunde o alergie netratată. Mesajul esențial este că simptomele persistente, chiar dacă aparent sunt ușoare, merită evaluate, pentru că un diagnostic corect poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.
Primii pași corecți când suspectezi o alergie
- Ce ar trebui să facă o persoană în momentul în care suspectează că are o alergie? Care sunt primii pași corecți?
- Recomandarea mea este, desigur, să consulte un medic specialist alergolog, care va ghida cazul și va indica (la nevoie) investigații suplimentare, precum teste prick la alimente sau alergeni inhalatori, teste IgE specifice din sânge la alergenii menționați anterior sau la veninuri de albine/viespe sau teste patch la alergeni de contact etc.
Testele sunt selectate în funcție de fiecare caz în parte și de aceea sugerez să nu se efectueze teste din proprie inițiativă la laborator fără un consult în prealabil (mai ales la sugar, la cei mici chiar nu ne dorim să se efectueze recoltarea de mai multe ori, din cauza disconfortului).
- Cât de importante sunt testele alergologice și când devin ele necesare?
- Testele alergologice sunt importante, dar nu reprezintă primul pas în orice situație și ele nu pun diagnosticul. Testele devin cu adevărat utile atunci când sunt recomandate în contextul potrivit și la pacientul potrivit, în funcție de acuzele pacientului.
Rolul lor principal este de a confirma o suspiciune clinică, adică de a identifica exact la ce substanță (alergen) este sensibilizat organismul. Dar fără această corelare (uneori chiar dificilă) cu simptomele, testele pot duce la interpretări greșite sau restricții inutile.
Testele alergologice investighează anticorpi sau celule care pot fi prezente și la persoane sănătoase din diverse motive (acestea se numesc teste fals pozitive). De aceea, interpretarea acestor teste se efectuează de medicul alergolog antrenat.
Devine necesară testarea alergologică atunci când:
- vrem să cuantificăm riscul unei alergii alimentare în perioada diversificării în anumite cazuri de dermatite atopice;
- există suspiciunea unei alergii alimentare/respiratorii/cutanate;
- simptomele afectează calitatea vieții (somn, activitate zilnică);
- se dorește inițierea unui tratament specific, cum ar fi imunoterapia/desensibilizarea (vaccin antialergenic) și atunci trebuie să știm exact ce alergen supără.
Testarea „de rutină” sau preventivă, fără indicație clară, nu este recomandată și nu aduce beneficii. De ce? Testele alergologice sunt un instrument valoros, dar trebuie utilizate țintit, în urma unui consult de specialitate, pentru a obține un diagnostic corect și un plan de tratament eficient. Acestea investighează reacții care au avut nevoie de timp să apară și în urma cărora s-au format anticorpi sau celule specifice.
De menționat că reacțiile alergice reale nu apar niciodată după prima expunere la o substanță, însă uneori prima expunere noi nu realizăm că a existat (ex., în burtica mamei, în urma contactului fizic cu o persoană care a consumat un aliment etc.).
Cele mai întâlnite alergii în România
- Care sunt cele mai frecvente tipuri de alergii întâlnite în România în prezent?
- În România, tiparele de alergii sunt similare cu cele din restul Europei, însă există câteva categorii care apar constant în practica medicală și afectează un număr mare de pacienți. Cele mai frecvente sunt alergiile respiratorii, mai ales rinita alergică (se mai numea și „febra fânului”) și astmul alergic.
Acestea sunt declanșate de alergeni din aer, precum polenul (cel mai frecvent de mesteacăn, graminee, ambrozie, pelin), acarienii din praful de casă, mucegaiurile sau alergenii proveniți de la animale (mai agresive fiind alergenii de la pisică).
Reacțiile cutanate reprezintă o altă categorie foarte frecventă:
- dermatita atopică (mai ales la copii), deși nu e propriu-zis o reacție alergică (reprezintă, de obicei, primul eveniment din viața unui copil cu predispoziție la alergii);
- dermatita de contact (de la metale, cosmetice, detergenți) - majoritatea sunt de tip iritativ, unele însă sunt alergice;
- urticaria (tot mai frecventă cea cronică, mai ales la femei - în strânsă relație cu afectarea tiroidiană, infecții, alte boli autoimune etc.).
Alergiile alimentare sunt din ce în ce mai frecvente, în special în rândul copiilor (la adult mai puțin). Cele mai frecvente alimente responsabile de alergii din România sunt:
- lactatele de mamifere (vacă, capră);
- oul (albușul mai ales);
- grâul;
- arahidele, nuciferele, soia;
- peștele sau fructele de mare;
- carnea (mai ales vita).
Reacțiile de hipersensibilitate la medicamente (de exemplu, la antibiotice din grupa penicilinelor sau antiinflamatoare precum Ibuprofenul) rămân o cauză importantă de reacții uneori severe. Alergologii nu le numesc „alergii” până nu dovedesc reacția alergică printr-o serie de investigații, pentru că unele pot fi doar reacții adverse sau reacții care mimează alergiile și este extrem de important ca pacientul să nu fie etichetat greșit „alergic la X medicament”.
Nu în ultimul rând, alergiile la înțepături de insecte (albine, viespi) pot provoca reacții de la forme ușoare până la șoc anafilactic, fiind unele dintre cele mai imprevizibile.
Un aspect important este că alergiile respiratorii sunt în creștere în România, pe fondul poluării, urbanizării și expunerii crescute la alergeni precum ambrozia, ceea ce face ca tot mai multe persoane să dezvolte simptome.
- Observați diferențe între alergiile sezoniere și cele care persistă tot anul, în ceea ce privește impactul asupra pacienților?
- Da, există diferențe importante între alergiile sezoniere și cele persistente, atât ca manifestare, cât și ca impact asupra calității vieții.
Alergiile sezoniere, cum sunt cele la polen (de exemplu, ambrozia), apar în anumite perioade ale anului și au, de regulă, un debut și un sfârșit clar. Simptomele pot fi intense: strănut, nas înfundat, ochi iritați, dar pacienții știu că sunt limitate în timp. Cu toate acestea, în sezon, disconfortul poate fi semnificativ și poate afecta somnul, concentrarea și activitatea zilnică.
Alergiile persistente (perene), declanșate de factori precum acarienii din praful de casă, mucegaiurile sau alergenii de la animale, au un impact diferit. Simptomele pot fi mai „blânde” ca intensitate, dar constante, ceea ce duce la oboseală cronică, somn neodihnitor, scăderea performanței zilnice, tendința de a considera simptomele „normale” și de a le ignora.
Paradoxal, alergiile persistente pot afecta mai mult pe termen lung, tocmai pentru că nu oferă pauze și sunt frecvent subdiagnosticate.
Un alt aspect important este că expunerea continuă la alergeni poate întreține inflamația cronică și crește riscul de complicații, inclusiv agravarea simptomelor respiratorii (ex.: crize de astm bronșic).
Concluzia este că ambele tipuri de alergii pot avea un impact semnificativ, însă cele sezoniere sunt mai evidente și deranjante pe termen scurt, în timp ce cele persistente afectează mai subtil, dar constant, calitatea vieții pacientului.
Copiii și persoanele cu antecedente alergice, cei mai vulnerabili
- Există anumite categorii de persoane mai predispuse la alergii?
- Da, există anumite categorii de persoane care au un risc mai crescut de a dezvolta alergii, iar acest lucru ține atât de predispoziția genetică, dar și de factorii de mediu.
În primul rând, copiii cu antecedente familiale de alergii (părinți cu rinită alergică, astm sau dermatită atopică) au un risc semnificativ mai mare. Această predispoziție se numește atopie și reprezintă baza multor afecțiuni alergice.
Copiii mici sunt o categorie importantă, deoarece sistemul lor imunitar este în dezvoltare, motiv pentru care apar frecvent alergii alimentare sau dermatită atopică în primii ani de viață.
Persoanele care trăiesc în mediul urban par să fie mai afectate comparativ cu cele din mediul rural, pe fondul poluării, expunerii reduse la microbi „protectori” și stilului de viață modern.
De asemenea, sunt mai expuse:
- persoanele cu alte boli alergice (de exemplu, cine are dermatită atopică poate dezvolta ulterior rinită alergică sau astm);
- persoanele expuse constant la alergeni (praf, mucegai, animale, substanțe chimice);
- anumite categorii profesionale (de exemplu, personal medical, coafori, lucrători în industria curățeniei).
Un aspect important este că alergiile pot apărea la orice vârstă, chiar și la persoane fără antecedente, ceea ce face ca vigilența și evaluarea corectă a simptomelor să fie esențiale. Concluzia este că există o predispoziție clară în anumite grupuri, dar mediul și stilul de viață joacă un rol la fel de important în declanșarea alergiilor.
- Care sunt cele mai frecvente simptome pe care le vedeți la pacienți atunci când ajung la dumneavoastră?
- Cele mai frecvente simptome sunt cele care apar la sugarii cu dermatită atopică. Simptomele sunt piele foarte uscată (xeroză), roșeață și mâncărime adesea extrem de intensă, suprainfecții cu stafilococ (cruste gălbui ca mierea pe piele), dorm foarte prost noaptea din cauza mâncărimii de piele, plâng mult și astfel toată familia e foarte stresată și nedormită, din păcate.
Cei cu dermatită atopică sunt mai predispuși la alergii alimentare și respiratorii după ce încep diversificarea și astfel alergiile alimentare domină ca frecvență. Acestea pot fi cu debut imediat - copilul consumă un aliment cu potențial alergenic și în maximum două ore după consum dezvoltă:
- urticarie (pete care seamănă cu leziunile induse de urzică);
- angioedem (se umflă diferite părți, precum pleoapele, buzele, urechile, limba etc.);
- prurit (mâncărime intensă);
- tuse, respirație șuierătoare, tendința de a drege vocea;
- tensiune scăzută, letargie;
- diaree și vărsătură etc.
Totodată, pot fi și cu debut întârziat (la câteva zile):
- scaune cu mucus și sânge;
- falimentul creșterii;
- vărsături în jet care duc la deshidratare, uneori însoțite de diaree etc.
Ce se întâmplă dacă nu tratezi alergiile și cum pot fi ținute sub control
- Se pot vindeca alergiile sau vorbim mai degrabă despre o gestionare pe termen lung?
- În anumite cazuri, alergiile nu se „vindecă” în sensul clasic, ci vorbim despre o gestionare pe termen lung. Alergia reprezintă o reacție particulară, exagerată a sistemului imunitar, iar această predispoziție nu dispare complet. Totuși, vestea bună este că simptomele pot fi controlate eficient, uneori până la dispariția aproape completă a manifestărilor.
Managementul alergiilor include:
- evitarea alergenilor declanșatori, atunci când este posibil;
- tratament simptomatic (antihistaminice, sprayuri nazale/de inhalat sau creme cu efect antiinflamator);
- imunoterapia alergen-specifică, în anumite cazuri, care poate modifica evoluția bolii.
Un aspect important este că unele alergii, în special cele alimentare la copii, pot fi depășite în timp, pe măsură ce sistemul imunitar se maturizează (exemplu: la ou, lactate).
Concluzia este că nu vorbim (uneori), despre o vindecare completă, ci despre control și echilibru, iar cu un plan corect, pacienții pot avea o viață normală, fără limitări semnificative.
- Care sunt riscurile și posibilele complicații dacă alergiile nu sunt diagnosticate și tratate la timp?
- Alergiile netratate nu sunt doar un disconfort minor, în timp, pot duce la complicații care afectează semnificativ sănătatea și calitatea vieții. În primul rând, inflamația alergică persistentă poate evolua și agrava simptomele și afecțiunea în sine. De exemplu, o rinită alergică netratată poate favoriza apariția astmului bronșic sau poate duce la episoade frecvente de sinuzită.
Printre cele mai frecvente complicații se numără:
- agravarea simptomelor respiratorii și afectarea somnului;
- oboseală cronică, scăderea concentrării și a randamentului zilnic;
- infecții respiratorii recurente (sinuzite, otite);
- cronicizarea afecțiunilor cutanate, cu impact psihologic important;
- limitarea activităților zilnice și a calității vieții.
În cazul alergiilor alimentare sau medicamentoase, riscul cel mai important este apariția reacțiilor severe, inclusiv anafilaxia, care reprezintă o urgență medicală. Un aspect esențial este că multe persoane se obișnuiesc cu simptomele și le consideră „normale”, ceea ce întârzie diagnosticul și tratamentul corect.
Așadar, alergiile trebuie privite ca afecțiuni cronice care necesită evaluare și monitorizare, deoarece intervenția la timp poate preveni complicațiile și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacientului. În prezent, există mai multe opțiuni eficiente de tratament pentru alergii, iar alegerea lor depinde de tipul alergiei, severitatea simptomelor și profilul fiecărui pacient.
Tratamentul simptomatic este cel mai frecvent utilizat și include antihistaminice, sprayuri nazale cu corticosteroizi, inhalatoare care dilată căile respiratorii sau scad inflamația, creme dermatologice etc. Acestea sunt eficiente în controlul rapid al simptomelor, însă nu tratează efectiv cauza alergiei.
Evitarea alergenilor rămâne o componentă esențială, acolo unde este posibil. Deși nu este întotdeauna ușor de realizat, poate reduce semnificativ frecvența și intensitatea simptomelor.
Imunoterapia alergen-specifică (cunoscută și ca „vaccin pentru alergii”) este singura intervenție care poate modifica evoluția bolii. Se administrează pe termen lung (3-5 ani) și poate reduce sensibilitatea organismului la alergen, cu efecte care se mențin în timp.
În cazul alergiilor cutanate sau alimentare, managementul include și îngrijirea corectă a pielii, dieta adaptată și educația pacientului, care joacă un rol crucial în prevenirea recidivelor.
În ceea ce privește eficiența, majoritatea pacienților pot obține un control foarte bun al simptomelor, atunci când tratamentul este corect ales și urmat consecvent.
Concluzia este că alergiile nu trebuie „suportate”, ci gestionate activ, pentru că există soluții care pot reda confortul și o calitate normală a vieții.
De ce mediul în care trăim influențează alergiile
- Ce rol joacă stilul de viață și mediul în controlul alergiilor?
- Stilul de viață și mediul joacă un rol esențial în controlul alergiilor, uneori la fel de important ca tratamentul medicamentos. Alergiile sunt influențate direct de expunerea zilnică la alergeni, iar mediul în care trăim poate întreține sau, dimpotrivă, poate reduce inflamația alergică.
De exemplu:
- expunerea constantă la praf, acarieni, mucegai sau poluanți poate agrava simptomele respiratorii;
- aerisirea insuficientă, umiditatea crescută sau prezența alergenilor de interior contribuie la persistența simptomelor;
- în sezonul polenurilor, simpla adaptare a rutinei zilnice (evitarea ieșirilor la anumite ore, igiena după expunere) poate face o diferență semnificativă.
Stilul de viață are, de asemenea, un impact important:
- somnul de calitate și reducerea stresului ajută la reglarea răspunsului imun;
- alimentația echilibrată și activitatea fizică susțin sănătatea generală;
- îngrijirea corectă a pielii este esențială în afecțiunile dermatologice alergice.
Un aspect important este că micile schimbări, aplicate consecvent, pot reduce semnificativ nevoia de medicație.
Reacțiile alergice severe pot evolua rapid. Ce simptome sunt de alarmă
- Care sunt semnele unei reacții alergice severe și când ar trebui să cerem ajutor medical de urgență?
- Reacțiile alergice severe, cunoscute sub numele de anafilaxie, reprezintă o urgență medicală și pot evolua rapid, uneori în câteva minute. Recunoașterea timpurie a semnelor este esențială. Printre cele mai importante semne de alarmă se numără:
- dificultăți de respirație, senzație de sufocare sau respirație șuierătoare;
- umflarea bruscă a buzelor, limbii, feței sau gâtului - senzație de nod în gât sau dificultate la înghițire;
- amețeală, slăbiciune marcată sau pierderea conștienței;
- scăderea tensiunii arteriale (pacientul poate deveni palid, transpirat, confuz);
- erupții extinse pe piele (urticarie), însoțite de prurit.
Un aspect important este că nu toate simptomele apar neapărat simultan, dar orice combinație care implică respirația sau starea generală trebuie tratată cu maximă seriozitate și în aceste situații, nu se așteaptă „să treacă de la sine”. Ajutorul medical de urgență trebuie solicitat imediat dacă apar:
- dificultăți de respirație;
- umflarea feței sau a gâtului;
- stare de leșin sau pierderea conștienței.
