Când poate criminalul de la Perla să ceară din nou eliberarea condiționată. Judecătorii, despre Gheorghe Vlădan: „Eforturile depuse au fost minime” 

N-a arătat că „a înțeles pentru ce a fost condamnat”

Tribunalul Ilfov a respins definitiv a cincea solicitare formulată de fostul polițist pe motiv „nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de detenție” și nu a arătat că „a înțeles pentru ce a fost condamnat”.

Gheorghe Vlădan (67 de ani) stă după gratii din 5 martie 2012, atunci când a intrat în coaforul Perla înarmat cu un pistol Glock și a ucis-o pe soția lui, Florina Vlădan (cu care se afla în plin proces de divorț) și pe colega ei, Mariana Bendre. Alte șase persoane au fost rănite prin împușcare de fostul polițist, care s-a ales inițial cu o pedeapsă pe viață pentru omor calificat.

În 2019, Gheorghe Vlădan a împlinit 60 de ani, iar judecătorii i-au comutat condamnarea pe viață într-o pedeapsă de 25 de ani, potrivit prevederilor vechiului Cod penal, în baza căruia fusese judecat.

Deși condamnarea urmează a se împlini pe 11 noiembrie 2035, fostul polițist a ispășit jumătate din pedeapsă, adică fracția prevăzută de lege pentru a putea cere liberarea condiționată. A făcut-o până acum, fără succes, de cinci ori în perioada 2022-2025.

Ultimul demers de acest fel a fost respins de Tribunalul Ilfov pe data de 15 decembrie 2025, când instanța a stabilit că Gheorghe Vlădan trebuie să rămână la pușcărie cel puțin până pe 13 februarie 2026, când are voie să formuleze o nouă cerere de liberare condiționată.

Libertatea a consultat Hotărârea nr. 941/2025 a Tribunalului Ilfov în care se arată că asasinul de la Perla beneficiază de principiul legii mai favorabile, respectiv Codul penal din 1968.

Pe dispozițiile vechiului Cod penal, deținuții care au împlinit vârsta de 60 de ani pot cere liberarea condiționată dacă au executat doar jumătate din pedeapsă, dacă dau „dovezi temeinice de îndreptare”.

În schimb, în noul Cod penal, fracția obligatorie e de două treimi din condamnare în cazul în care condamnarea depășește 10 ani.

• Din datele dosarului rezultă că pedeapsa lui Gheorghe Vlădan este egală cu 9.131 zile.
• Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiţionate, acesta trebuie să execute fracţia de 1/2 din pedeapsă, respectiv 4.565 zile de închisoare.
• Până la 14 august 2025, acesta a executat 4.910 zile închisoare, la care se adaugă 480 zile considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie și 813 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, în total 6.203 zile câştigate şi executate.
• S-a mai reţinut că deţinutul este la a 6-a analiză (prima fiind făcută din oficiu de Comisia din penitenciar, următoarele 5 cereri de liberare fiind formulate de Vlădan – n.r.), apreciindu-se că nu poate fi liberat condiţionat, fiind amânat 6 luni.

Tribunalul: „Nu s-a evidențiat, a depus eforturi minime”

Pe data de 15 decembrie 2025, Tribunalul Ilfov a respins cererea de liberare condiționată a lui Gheorghe Vlădan pentru următoarele motive:

• „Ca şi prima instanţă (Judecătoria Sectorului 4 – n.r.), tribunalul reţine că persoana condamnată a avut un comportament de consimţire la normele specifice mediului carceral, din caracterizarea realizată rezultând că (Vlădan Gheorghe – n.r.) a obţinut în perioada de detenţie 79 recompense și sancționat disciplinar o singură dată.
• Tribunalul apreciază, ca şi instanţa de fond, că nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de art.59 Cod penal din 1969 privitoare la dovezile temeinice de îndreptare, având în vedere că nu este suficientă doar conduita adecvată a deţinutului pe toată perioada de executare a pedepsei, ci este imperios necesară însuşirea unor competenţe educativ-psihologice care să îl facă capabil de a se reintegra în societate ulterior liberării, de a nu reacţiona identic în situaţii similare săvârşirii faptelor pentru care a fost condamnat.
• Cumulul circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le încălcase prin săvârșirea faptei.
• Ţinând cont de cele mai sus indicate, Tribunalul nu are convingerea că persoana condamnată prezintă toate garanţiile în sensul reeducării odată cu punerea sa în libertate, din moment ce, pe perioada detenţiei aceste riscuri au subzistat.
• Or, deţinutul nu trebuie să se străduiască doar în scopul de a demonstra că s-a schimbat, pentru a fi liberat condiţionat, ci trebuie chiar să înregistreze transformări profunde în conştiinţa sa, care să îl împiedice a reitera conduita criminală.
• Instanţa învederează condamnatului că, pentru a se libera condiţionat, este necesar ca un organ judiciar, în speţă prezenta instanţă, să aibă ferma convingere că pedeapsa pe care a stabilit-o instanţa, prin hotărâre definitivă, de 25 ani închisoare, nu mai este necesar a fi executată în întregime, pentru că persoana condamnată s-a reeducat cu adevărat, iar reinserţia sa socială nu ar periclita siguranţa valorilor sociale ocrotite de norma de drept penal.
• Prin urmare, o instanţă trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru punerea în libertate a unui condamnat definitiv, înainte de termen. Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunităţii liberării condiţionate a unui deţinut, instanţa trebuie să aibă convingerea că acesta s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate, tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de lege a fost realizat.
• În asemenea situații, nu trebuie să se plece de la premisa că persoana condamnată care și-a îndeplinit fracția prevăzută de lege nu mai este necesar să aducă alte dovezi de îndreptare, ci trebuie să se plece de la ideea că orice persoană ce se află în executarea unei pedepse trebuie să depună eforturi și să arate că a înțeles pentru ce a fost condamnată, că în viitor nu va mai exista riscul reiterării activității infracționale și că a executat in regim de detenție o perioadă suficientă care a putut contribui la schimbarea mentalității și a comportamentului avut înainte de a fi condamnată.
• Deși petentul a participat la programe de activităţi educative şi asistenţă psihosocială organizate la locul de deţinere, se reţine că acesta nu s-a evidenţiat în vreun fel la locul de deţinere, comportamentul acestuia impunându-se a fi raportat la natura şi modalitatea de săvârşire a faptei.
• Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime și nicidecum nu pot duce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare. Aspectele invocate de apărare, în sensul că petentul a fost recompensat pe perioada detenţiei şi a participat la programe educaţionale, deşi apar favorabile, raportat la toate motivele expuse anterior sunt insuficiente la acest moment, în vederea liberării condiţionate.
• Aspectele pozitive trebuie continuate şi consolidate. În ceea ce priveşte data începând cu care se poate formula o nouă cerere de liberare condiţionată Tribunalul apreciază că intervalul stabilit de judecătorul fondului la 13.02.2026 nu apare excesiv şi nejustificat, ci rezonabil şi necesar, fiind corect evaluat, raportat la aspectele care îi pozitivează atitudinea din mediul carceral în sensul în care a fost sancţionat disciplinar, a obţinut recompense şi a participat la programe educaţionale adoptând o atitudine regulamentară, remarcând şi considerentele expuse anterior”, arată judecătorii în motivare.

Bilanțul atacului armat de la coaforul Perla: 2 morți și 6 răniți

Gheorghe Vlădan, angajat MAI la data faptei, a luat decizia de a-şi ucide soţia şi pe colegele acesteia de la coafor, după ce a citit acţiunea de divorţ depusă de aceasta în instanță.

Gheorghe Vlădan a observat că în cuprinsul acţiunii de divorţ, soția sa va folosi la proces declaraţii ale colegelor de la coafor, ceea ce l-a determinat pe Vlădan să ia decizia să le ucidă şi pe acestea.

• În dimineaţa zilei de 5 martie 2012, în jurul orelor 7.00, Gheorghe Vlădan s-a deplasat la coaforul din zona Perla, unde a aflat programul de muncă al soţiei, apoi s-a duce acasă și consumă alcool.
• În jurul orelor 17.30, Vlădan pătrunde în salon înarmat cu un pistol Glock cu 11 gloanțe în încărcător și, după o scurtă discuţie referitoare la divorţ cu soția lui, o împușcă în zona toracelui. Femeia cade la podea, dar nu moare pe loc, şi începe să se târască din faţa atacatorului, moment în care Vlădan îi trage al doilea glonț în picior.
• În haosul creat, Vlădan deschide focul și asupra persoanelor aflate în coafor, apoi revine la soția sa și îi trage în cap al 11-lea glonț din încărcător.
• După comiterea faptelor, Vlădan s-a predat la personalul de pază al unei societăţi comerciale din apropierea salonului, unde a fost identificat şi apoi reţinut.

„Chiar dacă am admite că nu a urmărit uciderea şi a celorlalte victime, în afara soţiei sale, a acceptat producerea şi a acestui rezultat, faţă de modalitatea în care a acţionat, fiind evident că tragerea de focuri de armă cu glonţ de la o distanţă de 1-2 metri într-o zonă vitală sau chiar într-o altă zonă, este în măsură să provoace decesul.  Față de derularea faptelor rezultă fără dubii intenţia inculpatului de a ucide atât victimele (Vlădan Florina – n.r.) şi (Bendre Mariana – n.r.), cât şi celelalte părţi vătămate, cu privire la care doar hazardul şi norocul au făcut ca rezultatul să nu fie decesul”, notează judecătorii în hotărârea de condamnare.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro