Ce averi impresionante a lăsat moștenire Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, considerat cel mai bogat român din istorie. Cum a împărțit 17 munți și 24 de moșii

Niciun tratament cunoscut în epocă nu a putut opri evoluția bolii, o pneumonie severă. După ore de agonie, provocată de insuficiența respiratorie, unul dintre cei mai bogați și influenți români din istorie și-a dat ultima suflare în palatul său de pe Calea Victoriei, astăzi Muzeul Național George Enescu.  

Bucureștiul, în doliu

Funeraliile marelui om politic au fost organizate pe 26 martie, cu un fast demn de imensa sa avere, eveniment la care au participat mii de persoane. În ziua înmormântării, Calea Victoriei a fost complet blocată, fiind nevoie de intervenția forțelor de ordine.

„O lume imensă a asistat la această tristă solemnitate. Au sosit deasemenea foarte mulți delegați ai cluburilor conservatoare din toată țara cari au depus coroane sau jerbe de flori. Pe stradele pe unde urma să treacă cortegiul a fost o afluență extraordinară. Pe calea Victoriei și în special în fața locuinței defunctului, circulația era aproape imposibilă din cauza mulțimei!”, scriau ziarele care au apărut în acele zile și care au avut dedicate pagini întregi acestui moment.

Recomandări

George Simion face contestație împotriva rezultatelor de la alegerile prezidențiale 2025: „Sunt luptător, nu muiere, nici trădător”

De altfel, întreg Bucureștiul a ținut să aducă un ultim omagiu omului politic, steagurile îndoliate fiind arborate pe cele mai importante clădiri ale statului.

„Pe stradele pe unde trece cortegiul, toate felinarele sunt îndoliate. Sau arborat drapele negre la ministerul de finanțe, palatul de justiție, cluburile conservator și conservator-democrat și pe la diverse instituțiuni particulare. Pe străzile din vecinătatea locuinței defunctului au fost aranjate trupele care dau onorurile militare”, nota presa vremii.

Regele Carol I a îngenuncheat în fața catafalcului

Corpul neînsuflețit al lui Cantacuzino a fost depus pe un catafalc în sala de recepție a palatului. În curtea reședinței nu au fost lăsați să intre decât apropiații familiei și fruntașii politici, printre care Petre Carp, Titu Maiorescu, I.I. Brătianu, Ion Lahovary, Barbu Delavrancea.

Inclusiv regele Carol I a ținut să-i aducă un ultim omagiu prietenului său atât în zilele de priveghi, cât și în ziua înmormântării, iar presa din epocă afirmă că suveranul chiar ar fi îngenuncheat în fața sicriului.

Recomandări

Ce spunea un tânăr Nicușor Dan, recent întors din Franța după 6 ani: „Dacă o să mă ratez, o să am satisfacția că am căzut de foarte sus”

„La orele 7 jum. M. S. Regele sa dus la locuința defunctului. Suveranul sa îndreptat imediat spre Camera mortuară și vădit emoțional a îngenuncheat în fața rămășițelor pământești ale celui care în atâtea rânduri i-a fost sfetnic. În urmă, M. S. Regele și-a exprimat condoleanțele Sale d-nei Ecat. Cantacuzino și membrilor Familiei”, nota ziarul Minerva în ediția din martie 1913.

Patru care cu coroane

Spre orele prânzului, cortegiul funerar, format din dreptul Palatului Cantacuzino, a pornit spre Cimitirul Bellu, un cordon de jandarmi deschizând calea mulțimii.

„În onoruri militarea s-a format apoi cortegiul, în frunte un cordon de jandarmi; delegații de țărani de pe moșiile lui Cantacuzino cu coroane; patru care cu coroane; trăsurile cu preoți, ofițeri cari purtau pernele cu decorații; corul, corul mortuar, urmate de un mare număr de persoane, trăsuri și armata.

Au fost 7 perne cu decorații (…) Coroanele erau ținute de d. T. Maiorescu, C. Dissescu, Al. Marghiloman, Take Ionescu și I. Lahovari”, nota ziarul Dimineața.

Cortegiul a pornit pe calea Victoriei și a parcurs străzile Carol, Rahovei, 11 Iunie, parcul Carol pe la fântâna Cantacuzino, șos. Viilor, Șerban-Vodă și în cele din urmă cimitirul Bellu. 

Recomandări

Prioritățile președintelui Dan în plan extern: „Va trebui să convingă SUA ca eventualele retrageri de trupe să nu afecteze România” | Interviu

La trecerea prin parc un monoplan Blériot al Ligei naționale aeriene pilotat de d. lt. Capșa a evoluat de mai multe ori deasupra cortegiului, anunțau gazetele. 

„Aparatul urmase cortegiul încă de la casa defunctului, dând astfel un pios salut lui Cantacuzino care a dotat Liga cu un monoplan M. Farman“, scria ziarul Dimineața în ediția din 27 martie 1913. 

Cine a moștenit uriașa avere a Nababului

Odată funeraliile încheiate, lumea bună a Capitalei și-a îndreptat atenția către urmașii Nababului, moștenitorii imensei sale averi. Lumea era curioasă să afle cine va prelua frâiele afacerilor și mai ales cât de bogat fusese în realitate Gheorghe Grigore Cantacuzino. Interesul firesc pentru acele vremuri a fost satisfăcut imediat de ziarele care ani la rând au criticat cariera de om de afaceri și om politic a Nababului.

În aprilie 1913, la nici o lună de la moartea lui Cantacuzino, ziarul Universul publica detaliile legate de testamentul Nababului. Acesta a avut opt copii, șase băieți și două fete, însă doi dintre băieți au murit la vârste fragede, de 4 și, respectiv, 5 ani. Astfel că uriașa avere lăsată în urmă avea să se împartă între soția Ecaterina Cantacuzino, copiii rămași în viață și nepoții omului politic.

Urmașii lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, pe lângă venerabila d-na Ecaterina Cantacuzino, au fost d-nii Mihail Cantacuzino, ministrul de justiție, Nicolae și Șerban Cantacuzino, mari proprietari, Grigore Cantacuzino, primarul Capitalei, d-na Alexandrina Barbu Catargi și fiii d-lui Nicolae I. Ghica, scria ziarul conservator Minerva, în ediția din 25 martie 1913.

Citirea testamentului a durat trei ore

Pe 30 martie 1913, ziarul Adevărul anunța că testamentul defunctului Gheorghe Gr. Cantacuzino a fost deschis de președintele Tribunalului Ilfov, în prezența membrilor familiei și a avocaților, în camera de consiliu a instituției. Trei ore a durat doar citirea testamentului, anunța publicația amintită.

„Testamentul este foarte lung şi citirea lui a durat trei ore. E aproape un volum, în care defunctul dispune, în mod foarte minuţios, intrând în cele mai mici amănunte, de întreaga şi imensa lui avere, repartizînd-o în mod egal între moştenitori”, se arată într-o notă publicată cu litere bolduite de ziarul Adevărul.

Detaliile legate de modul în care Nababul și-a împărțit averea „au fost ținute la mare secret”, anunțau cu regret ziarele, dar totuși informații spectaculoase au fost publicate în Universul. Ne putem da astfel seama că porecla Nababul era absolut justificată, sumele de bani lăsate copiilor și nepoților, dar și numărul uriaș de proprietăți au fost cu mult peste legendele care circulau în epocă despre bogățiile Cantacuzinilor. 

Proprietar pe 24 de moșii și 17 munți

Era proprietar pe 24 de moșii, cele mai multe în zona Prahova, deținea 6 palate în București și stăpânea 17 munți. Avea terenuri imense în Prahova, Dâmbovița sau Constanța, iar sumele de bani depășeau ordinul miliardelor de euro astăzi. 

Redăm mai jos lista cu proprietățile împărțite familiei așa cum a fost publicată în ziarul Universul, în ediția din 18 aprilie 1913:  

„Averea mea nemișcătoare se compune din următoarele moșii, vii, case, locuri virane și din următorii munți, astfel precum mai jos se însemnează:

Înșiră apoi un număr de 24 moșii: 12 moșii în districtul Prahova, 4 în Ialomița, 1 în Argeș, 1 în Vlașca, 1 în Teleorman, 1 în Muscel, 2 în Buzău, 2 în districtul Dâmbovița.

Apoi 7 vii: 4 vii în districtul Prahova, 2 Buzău, 1 Muscel. 

Apoi 6 case: 1) Palatul Cantacuzino calea Victoriei 165, 2) calea Victoriei 167, 3) Str. Frumoasă 29, 4) Eduard Quinet 10,  (5) Edgard Quinet 6, 6) Academiei colț cu Edgard Quinet.

Apoi 4 locuri virane: 1) Locul viran din calea Victoriei colț cu str. Verde. 2) În Giurgiu Str. Dunărei. 3) În Constanța înspre port. 4) În Constanța, plaja Mamaia. 

Apoi 17 munți, toți în districtul Prahova. 

 Apoi urmează astfel: „Averea mea mobiliară va cuprinde la încetarea mea din viață:

1. Efecte publice de orice categorie ce se vor afla, atunci în lada mea, de fier, a căror sumă variază neîncetat pe măsura cheltuelelor de tot felul ce am întâmpinat în cursul anului pentru îmbunătățirea proprietăților mele, cumpărare de imobile rurale sau urbane, clădiri de baie și acareturi și cheltueli diverse. 

În orice caz însă reserv de pe acum, neavând de gând a le aliena una mie patru sute acțiuni (No. 1400) nominativ ale Societăței de arte Grafice Minerva și creanța mea de șase sute mii lei (No. 600.000 lei) asupra fiului meu Grigore, despre care menționez mai la vale.

 2) Productele în ființă, vândute sau nevândute, aflate pe proprietățile mele rurale la încetarea mea din viață. 

Pasivul averii mele cuprinde: Arată că: 1) are ipotecă asupra moșiilor Căzănești, Șoimu și Filipești de Târg. Pe primele din anul 1891 care au fost ipotecate pentru a cumpăra moșia Andrășești și cari sunt zestre ale soției. 2) Că deține suma de 1.400.000 lei zestre fiicei sale Irina (azi decedată) și 700.000 zestrea fiicei sale Alexandra. Acestea nu se socotește ca o datorie căci ele vor fi puse la masa succesorală”. 

Ce au moștenit soția Ecaterina și copiii

„Zestrea soției o socotesc la 1.176.614 lei și 92 bani. 

Mobilierul, obiectele de artă, argintărie, rufărie, cai, trăsurile, vinurile aflate la încetarea lui din viață în casele din București, calea Victoriei 165 și 167, Edgard Quinet 10 cât și în casele și pe moșia Florești precum și în castelul și muntele Zamora, fără a se putea ridica nimic din imobilul de mai sus. 

Apoi îi mai las toate obiectele lui mobile, instrumentele agricole, plugurile cu abur, vitele, vinurile, etc. întrun cuvânt tot ceea ce constitue inventariul integral moșiilor Jilăvile, Singureni-Bila, Florești, precum și acel al viilor din Valea Meilor, din comuna Gura-Sarăței și Călinești. 

Apoi mai asa soției: uzufructul moșiei Jilăvile, Singureni-Bila, Florești, muntelui Zamora, casele din Calea, Victoriei 165-167, din Edgard Quinetle, vilelor din Valea Meilor, Turculețu și Cărișanu, gura Sărăței și Nițescu, viei Călinești districtul Muscel. 

Ea se va bucura de acestea toate și va face ce va voi cu ele”. 

Fiului său Mihail Cantacuzino. Nuda proprietate a moșiei Jilăvile cu trupurile ei din districtul Ialomița, care se va transforma în deplină proprietate după moartea mamei sale. 

Palatul Cantacuzino Victoriei 165 care se va transforma în deplină proprietate după moartea mamei lui. 

Îl obligă pe fiul Mihail de a locui în acest palat cât va trăi; dacă nu va urma dorinței lui atunci lasă palatul acesta Eforiei Spitalelor Civile din București. 

ÎI mai obligă a nu putea vinde sau ipoteca acest palat timp de minimum 25 ani după moartea lui G.G. Cantacuzino, exprimându-și dorința ca nici atunci să nu fie vândut nici chiar de strănepoții lui. 

Fiului său Nicolae. Acestui îi lasă moșia Singureni Bila, moșia Florești cu „trupul său Cap Roșu cari se vor transforma în depline proprietăți după moartea mamei lui”, îi mai lasă tot nuda da proprietate a caselor din calea Victoriei 167, Edgard Quinet 10, a viilor din Valea Meilor, Turculețu și Cirișanu, a viilor gura Sărățel și Nițescu și a viei Călinești din districtul Muscel, care se vor transforma în depline proprietăți după moartea mamei lui. 

Pune expresa îndatorire fiului său Nicolae ca atunci când va deveni deplin proprietar pe moșia Florești „so întreție în stare perfectă de îngrijire căci aci este patrimoniul strămoșesc de 300 ani al familiei lor, în a cărei biserică se află înmormântat tatăl lui, Grigore Cantacuzino și care împreună cu moșile Măgureni, Valea Lungă și Buda-Găgeni fac parte din zestrea adusă (la căsătoria sa cu Postelnicul Constantin Cantacuzino), de Unica fiica lui Radu Șerban Basarab Voevod”. 

Fiului său Grigore. Îi lasă suma de 600.000 lei cu care l-a împrumutat pentru plata nevoilor sale asupra părței sale reservatare (spre a nu nedreptăți pe frații săi) precum și 1400 acțiuni nominative ale societății de arte Grafice Minerva în valoare nominală de 14.000 lei. Îi mai lasă nuda proprietate a muntelui Zamora cu toate cele pe el cuprinse, devenind deplin proprietar după moartea mamei lui. 

Fiicei sale Alexandra. Îi lasă în deplină proprietate casa din strada Frumoasă No. 29 precum și 200.000 lei pe care sumă o va preleva fiica sa fie din efectele publice ce se vor afla în casă la moartea lui, fie în bani din vânzarea productelor moșiei.

Fiului său Șerban. Suma de 100.000 lei în condițiunile de alegere ca la fiica sa Alexandra.

Nepoților lui născuți N. Ghyka, nepoatei Tincutza născută R. Krețulescu 100.000 lei. Nepoatei Alexandra, 100.000 lei, nepotului George 100.000 lei, nepotului Ion 100.000 lei. 

Acești bani vor rămâne spre capitalizare în mâinile soției lui Ecaterina, iar după moartea acesteia tatălui copiilor, Nicu Ghyka. 

„Cel ce va face obiecție va pierde dreptul la legatul său ipso facto, care perdere va fi în favorul soției sale pentru legăturile imobile iar pentru cele mobile, pentru efecte, bani, creanțe de șase sute mii lei în folosul Eforiei Spitalelor Civile din București.

Până aci a scos, din întreaga sa avere imobilele și obiectele ce a lăsat soției sale pentru împlinirea dotei și partea averei sale paraternale (n.r. – Avere care aparține soției căsătorite în regim dotal și asupra căreia soția își păstrează drepturile de administrare și de folosință.), precum și cotitatea lui disponibilă. 

Partea rezervată de trei părți a averei sale se va împărți în părți egale moștenitorilor. Aceste trei părți sunt formate din 16 moșii, 16 munți, 2 vii, 2 case și 4 locuri virane”, se mai preciza în testament. 

Indicații stricte pentru terenurile petrolifere din Prahova

Nababul a lăsat cu limbă de moarte ca terenurile din Prahova unde bănuia că există importante resurse de petrol să nu fie exploatate de o societate străină.

„Dat fiind că sa dovedit că în districtul Prahova în subsolul moșiilor: Mărgineni, Valea Lungă, Filipești de Pădure și Drăgăneasa-Racotă se găsește petrol, sfătuește ca proprietatea acestor părți rezervatare a subsolului să rămână în indiviziune cel puțin pe termen de 20 ani de la încetarea lui din viață și să fie exploatate de ei însăși nu de vre-o societate străină – asemenea nici moșiile să nu fie arendate”, scrie Universul.

Pentru cheltuielile de înmormântare, Nababul a alocat suma de 25.000 de lei, iar servitorilor le-a lăsat 5.000 de lei.

Dorința de suflet a Nababului

O altă sumă importantă, 86.000 de lei, a fost alocată realizării unei monografi a familiei Cantacuzino, responsabil pentru acest proiect de suflet al Nababului fiind indicat istoricul Nicolae Iorga.

„După această clasificare să însărcineze pe unul dintre scriitorii noștri literați români, cunoscuți și distinși, a scrie pe baza acestor documente și a tuturor celor cunoscute până astăzi o operă istorică și biografică a tuturor membrilor familiei Cantacuzino, folosindu-se de publicații cronici și documente din Arhiva Statului, din cea a Academiei și din publicațiile lui N. Iorga”, a fost dorința lui Cantacuzino.

Astăzi, mare parte din averea familiei Cantacuzino este în ruină. Din palatul de la Florești, „Micul Trianon”, au rămas în picioare doar câteva ziduri, iar palatul de pe Calea Victoriei, acum muzeul George Enescu, este într-o stare de degradare vizibilă. Clădirea se află într-un proces de restaurare care ar fi trebuit să se finalizeze în 2023.

Singurul palat salvat al Nababului este cel de pe muntele Zamora din Bușteni. A intrat în circuitul turistic și cultural de ani buni și poate fi vizitat. În Palatul Cantacuzino din Bușteni, însuși regele Carol I obișnuia să ia ceaiul cu sfetnicul său de suflet, Gheorghe Grigore Cantacuzino.

De două ori prim-ministru

Gheorghe Gr. Cantacuzino, de două ori şeful guvernului şi al partidului conservator din România, s-a născut la Bucureşti, în septembrie 1837. A fost fiul marelui vornic Gr. Cantacuzino şi al d-nei Alexandrina Cantacuzino, născută Creţulescu. 

„Studiile toate şi lea făcut la Paris, unde şia luat licenţa în drept, apoi doctoratul. La 1862, în vîrsta de douăzeci şi cinci de ani, sa întors în ţeară şi a întrat în magistratură ca judecător la tribunalul Ilfov. Fu numit apoi consilier la curtea de apel şi rămase în această funcţiune până la 4 Mai 1864, când în urma loviturei de stat îşi dete demisia motivată”, se arată într-o biografie publicată de Tribuna Sibiului în ediția din 1899.

La 1866, după abdicarea lui Al.I. Cuza, „Gheorghe. Gr. Cantacuzino reintră în magistratură ca preşedinte al „Curţei de apel din Bucureşti, în acelaşi an judeţul Prahova îl alese membru al constituantei”, scriau gazetarii din Sibiu.

Un an mai târziu renunță la magistratură și intră în viaţa politică. În 1869, cetăţenii bucureşteni îl pun în fruntea orașului. „Deşi a stat numai puţină vreme primar, trecerea d-lui Cantacuzino pe la primărie a fost de un însemnat folos pentru capitală”, scria presa conservatoare.

La 24 ianuarie 1870, Cantacuzino a renunțat la funcția de primar al Capitalei pentru a intra în politica mare. A deținut portofoliul Justiţiei, al Lucrărilor publice, al Finanțelor și Internelor, fiind numit de două ori în funcția de prim-ministru.

* Ca să putem estima valoarea de astăzi a averii lăsate în urmă de Cantacuzino „Nababul”, Libertatea a apelat la un calcul realizat cu ajutorul inteligenței artificiale. Potrivit Chat GBT, 100.000 de lei aur din 1913 valorează astăzi 10 milioane de euro. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro