Ce este un legionar

Ce a fost Mișcarea Legionară

Cunoscută și sub denumirile de Legiunea Arhanghelul Mihail sau Garda de Fier, Mișcarea Legionară a fost una dintre cele mai controversate organizații politice care a jucat un rol semnificativ în istoria României interbelice. A fost fondată la 24 iunie 1927 de către Corneliu Zelea Codreanu, în urma rupturii dintre acesta și mentorul și, totodată, principalul său susținător, Alexandru C. Cuza. Vorbim despre o mișcare ultraconservatoare, cu o orientare naționalist-fascistă, care a influențat profund viața politică și socială din țara noastră printr-un amestec de extremism, misticism religios și antisemitism, având ca scop reformarea societății românești prin metode radicale, aflăm de pe enciclopedia virtuală Wikipedia.

Cum a luat naștere Mișcarea Legionară

Creșterea influenței ideologiilor de stânga, corupția politică și nemulțumirile legate de minoritățile etnice au creat un teren propice pentru apariția mișcărilor naționaliste. Într-un context socio-politic marcat de frământări economice, corupție endemică și ascensiunea curentelor ideologice de stânga, avea să ia naștere Legiunea Arhanghelul Mihail, o mișcare care se voia a fi un răspuns radical la realitățile României de după Primul Război Mondial.

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Fondatorul acesteia, Corneliu Zelea Codreanu, și adepții săi proclamau necesitatea unei transformări morale profunde a societății, convinși fiind că salvarea națiunii depindea de o combinație între un naționalism ardent și valorile tradiționale ale ortodoxiei. Liderul Legiunii a promovat ideea unui stat bazat pe moralitate creștină și pe ordine spirituală și s-a opus vehement liberalismului și democrației parlamentare pe care le considera corupte. Scopul inițial al mișcării avea un caracter mistic-religios și promova valori precum disciplina, sacrificiul și naționalismul exacerbat. Organizația politică a câștigat rapid la capitolul popularitate, reușind să atragă tineri, intelectuali și chiar membri ai clerului, consolidându-și astfel sfera de influență în spațiul public.

Ce însemna să fii legionar

În contextul istoric al României interbelice, legionar era orice persoană care adera la ideologia și la valorile promovate de Mișcarea Legionară, o organizație ultranaționalistă și anticomunistă. Potrivit definiției pe care o oferă Dexonline.ro, termenul de legionar se referă la un membru al organizației social-politice fasciste, de extremă dreaptă, reprezentate de partidul Garda de Fier.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Legionarii se considerau luptători pentru „purificarea morală” a României și susțineau un naționalism radical, îmbinat cu o viziune ortodoxă și un cult al sacrificiului personal. Principalele trăsături ale unui legionar erau disciplina și loialitatea, legionarii fiind obligați să respecte un cod strict de conduită, să fie devotați cauzei mișcării și liderului suprem, Corneliu Zelea Codreanu.

De asemenea, legionarii aveau un cult al sacrificiului. Se credea că ei trebuie să fie gata în orice moment să-și dea viața pentru patrie și pentru mișcare și tocmai această trăsătură a dus la numeroase acte de violență, inclusiv asasinate politice. Mișcarea Legionară promova o viziune profund religioasă, considerându-se aleasă de Dumnezeu pentru a salva România de corupția morală și de influențele străine. Totodată, legionarii vedeau în comuniști, evrei, politicieni corupți și elitele liberale reale amenințări pentru țară. În sfârșit, dincolo de acțiunile violente, legionarii organizau și tabere de muncă voluntară, încercând să demonstreze superioritatea „omului nou”, muncitor, cinstit și naționalist.

Relația cu Germania nazistă

În anii 1930 și 1940, Mișcarea Legionară a construit o conexiune solidă cu regimul nazist din Germania, care era fundamentată pe viziuni comune precum naționalismul radical, antisemitismul și respingerea democrației. În acest context, Germania nazistă a sprijinit în mod activ organizația, oferindu-i atât resurse materiale, cât și susținere ideologică, considerând-o un posibil partener strategic în regiunea Europei de Est. Odată cu preluarea puterii, în 1940, în cadrul regimului instaurat împreună cu generalul Ion Antonescu, legionarii au căutat să întărească legăturile cu Germania, sperând să-și consolideze dominația politică. Cu toate acestea, relația a fost tensionată de conflictele care existau între legionari și Antonescu, acesta beneficiind de sprijinul direct al Berlinului, ceea ce avea să fie confirmat mai târziu, după lovitura de stat din 1941.

Recomandări

Dezmăț financiar al partidelor. Cheltuieli de 68,4 milioane de lei, subvenții de doar 42,31 de milioane de lei. Unde s-au dus cei mai mulți bani

Asasinarea lui Zelea Codreanu

În 1930, în luna martie, Zelea Codreanu, care era supranumit „Căpitanul”, a înființat Garda de Fier, o aripă paramilitară a Legiunii, o organizație care lupta împotriva expansiunii comunismului și care trebuia să fie un fel de partid-umbrelă pentru racolarea altor partide în scopul participării la alegeri.

Legiunea a fost dizolvată prin hotărâre guvernamentală, în decembrie 1933, însă în 1935 a reapărut sub o nouă identitate oficială, și anume partidul Totul pentru Țară, bucurându-se de sprijinul Regelui Carol al II-lea, primul care a introdus regimul dictatorial în România, în 1938, mai menționează sursa citată. Membrii săi puteau fi ușor recunoscuți după uniformele de culoare verde pe care le purtau și au devenit cunoscuți sub denumirile de „legionari” sau „cămăși verzi”. În martie 1938, prim-ministrul Nicolae Iorga l-a acuzat pe Zelea Codreanu de ultragiu la adresa unui ministru, iar liderul legionarilor avea să fie arestat și condamnat din ordinul lui Carol al II-lea. În noiembrie același an, în timp ce era transportat către închisoarea Jilava, „Căpitanul” a fost executat alături de alți 13 legionari de către jandarmii care asigurau paza. A doua zi, presa relata că aceștia au fost împușcați în timpul unei presupuse tentative de evadare.

Rebeliunea legionară și Masacrul de la Jilava

După moartea lui Zelea Codreanu, conducerea mișcării a fost preluată de Horia Sima. Dezordinile cauzate de legionari în vara lui 1940 au dus la abdicarea lui Carol al II-lea. Când mareșalul Ion Antonescu a venit la putere, în septembrie 1940, acesta a adus Garda de Fier în guvern, creând Statul Național Legionar. Sub conducerea lui Sima, organizația legionarilor a fost implicată în numeroase asasinate politice, economice, rasiale și de interese personale ori detenție confesională.

Campania de asasinate a culminat cu ceea ce în istorie este cunoscut sub denumirea de Masacrul de la Jilava. În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, un grup de legionari înarmați a ucis 64 de deținuți politici, cinci dintre aceștia fiind demnitari ai fostului regim de dictatură regală. Un alt episod sângeros, care a avut loc în ianuarie 1941, a fost rebeliunea legionarilor împotriva regimului condus de Ion Antonescu și a armatei române. Lovitura de stat organizată de Sima și adepții săi a provocat ciocniri violente, jafuri și acte de vandalism fără precedent. Generalul Antonescu a înăbușit rebeliunea legionară în doar trei zile. În același timp cu rebeliunea, legionarii au declanșat cel mai mare pogrom din istoria Munteniei, în care au fost uciși peste o sută de evrei, iar mulți dintre ei au fost atârnați în cârlige la abator unde cadavrele le-au fost pângărite și mutilate.

Antonescu a folosit armata pentru a suprima rebeliunea, distrugând organizația, în timp ce Horia Sima, împreună cu alți lideri, s-au refugiat în Germania, unde au continuat să fie protejați și să desfășoare activități de propagandă pro-nazistă. Practic dizolvată, Legiunea s-a scindat în două grupuri antagoniste, „simiștii”, rămași loiali lui Sima, și „codreniștii” conduși de Ion Zelea Codreanu, tatăl lui Corneliu, mai precizează Wikipedia.

Ce personalități au asasinat legionarii

În anii ʼ30, Mișcarea Legionară a câștigat enorm la capitolul popularitate, atrăgând membri din diverse clase sociale, inclusiv intelectuali și studenți. Organizația politică și-a câștigat notorietatea nu doar prin ideologia sa extremistă, ci și printr-o serie de asasinate politice care au zguduit din temelii România în perioada interbelică. În încercarea de a elimina adversarii politici și de a-și impune viziunea, legionarii au recurs la violență, țintind personalități importante din conducerea țării.

I. G. Duca – Unul dintre cele mai cunoscute asasinate comise de legionari a fost cel al prim-ministrului și lider al Partidului Național Liberal, Ion Gheorghe Duca. Într-o zi de 29 decembrie 1933, un grup de trei legionari l-au ucis pe Duca pe peronul gării din Sinaia. Asasinii au rămas în istorie sub numele de „Nicadorii”, acronim format din primele litere ale prenumelor a doi dintre autorii asasinatului – Nicolae Constantinescu și Caranica Ion – și din primele două litere ale numelui de familie al celui de-al treilea – Doru Belimace, notează Historia.ro. Motivul principal al acestui asasinat a fost decizia lui Duca de a interzice Garda de Fier și de a reprima activitățile legionarilor. Moartea sa a marcat prima acțiune majoră de violență politică din partea Mișcării Legionare.

Armand Călinescu – Prim-ministru și figură centrală în politica interbelică a țării, Călinescu a fost ucis cu sânge rece la București de un grup de zece legionari, cunoscut sub numele de Decemvirii. Asasinatul a fost o răzbunare pentru măsurile dure pe care Călinescu le luase împotriva Gărzii de Fier, inclusiv execuția liderului Corneliu Zelea Codreanu. După moartea sa, guvernul a ordonat represalii dure și toți membrii comando-ului au fost capturați și executați, iar alți peste 250 de legionari au fost uciși în aceeași noapte.

Nicolae Iorga și Virgil Madgearu – În perioada scurtă în care legionarii au fost la putere, în timpul Statului Național Legionar (septembrie 1940 – ianuarie 1941), aceștia au declanșat o campanie de epurare politică. Printre victimele acestora s-au numărat istoricul, fost prim-ministru și una dintre cele mai respectate personalități intelectuale ale României, Nicolae Iorga, și Virgil Madgearu, economist și lider al Partidului Național Țărănesc, care au fost asasinați în aceeași zi de 27 noiembrie 1940. Iorga a fost ucis de legionari sub acuzația că ar fi contribuit la condamnarea lui Corneliu Zelea Codreanu, iar corpul său a fost descoperit a doua zi pe un câmp din județul Prahova de un șofer care trecea prin zonă. Madgearu a fost omorât de un grup de cinci legionari în pădurea Snagov ca parte a represaliilor împotriva celor care se opuneau mișcării legionare.

Foto: Shutterstock.com

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro