CE NE ENERVEAZĂ | Oamenii cu fruntea plecată

Mergea cu viteză destul de mare pe trotuar. Cu ochii în telefon şi căştile în urechi. Se apropia vertiginos de un stâlp, era aproape să-l împungă, am oprit-o cu mâna, adică am atins-o şi… Mi-a aruncat o privire fulgerătoare, mai întâi a studiat mâna care a atins-o, apoi a urcat veninos pe braţ şi mi-a aruncat fulgerul oftalmic în faţă – cum am îndrăznit?! Am crezut că nu a observat că e la două palme de stâlp şi, dacă întoarce faţa şi se repede, se va înfige în el. Îi sugerez tăcut să se uite în faţă, moment în care îşi dă ochii peste cap, apoi mută privirea de la mâine către stâlp, încet, ucigător de încet. Asta e! a văzut obstacolul… Dar îşi mută ochii şi de la el, în lateral, cu greaţă, ca şi când lumea întreagă, inclusiv eu, ar fi o imensă mizerie pe care o fiinţă mirobolantă ca ea trebuie să o suporte, până când oare?! Şi atunci se întâmplă catastrofa! Face pasul înainte ca să ocolească stâlpul şi se împiedică (!) de marginea unei dale care ieşea din trotuar – lucrare de proastă calitate, terminată recent… I-am urat lui Sorin Oprescu, în gând, multă sănătate! Desigur, ar putea fi o carte bună, o informaţie interesantă pe internet, dar nu se merge pe trotuar cu ochii în telefon! E risc de accidentare!

Pe tine cine şi ce te enervează? Scrie-ne la adresa romaniateiubeam@libertatea.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro