Ce riscă judecătorul Laurențiu Beșu după ce a devoalat cum sunt scoși magistrații incomozi din dosarele de corupție

În schimb, numitorul comun al magistraților din conducerea Curții de Apel București care l-au luat în colimator pe judecătorul Laurențiu Popoviciu este apropierea de controversata șefă a Înaltei Curți, Lia Savonea, și de „spălarea” afaceristului Puiu Popoviciu pentru frauda cu terenurile Universității de Agronomie.

Cuprins:

Cine face jocurile la Curtea de Apel

Curtea de Apel București a organizat joi, 11 decembrie 2025, o „conferință extraordinară” pentru a răspunde acuzațiilor lansate de judecătorul Laurențiu Beșu.

Vom reține însă două momente-cheie care au contrazis mesajul evenimentului:

Debutul, când judecătoarea Raluca Moroșanu a „furat startul” și i-a luat partea colegului ei, Laurențiu Beșu: „Am venit aici ca să-l susţin pe colegul Laurenţiu Beşu şi să spun că tot ceea ce a spus el acolo este adevărat. Dacă va fi contrazis, este o minciună, da? Aici, la Curtea de Apel Bucureşti, muncim foarte mult. Conducerea nu ne ajută de niciun fel. Suntem terorizaţi pur şi simplu, da?, cu acţiuni disciplinare şi cu tot ce ştiţi dumneavoastră că ni se întâmplă. Nu – aşa, ca paranteză – nu am fost nici ofiţer acoperit, nici la «Doi şi un sfert», nicăieri. Am fost toată viaţa mea magistrat. Nu vreau să vă spun cum este atmosfera şi în ce situaţie toxică şi încordată suntem”.
Momentul când vicepreședinta Ionela Tudor i-a șoptit președintei Liana Arsenie: „M-a sunat Lia, mă duc să vorbesc” – dovadă a apropierii celor două de șefa Înaltei Curți.

Judecătorul Laurențiu Beșu a vorbit într-un documentar realizat de publicația Recorder, difuzat pe 9 decembrie 2025, despre două subiecte tabu din justiție: despre cum a fost scos dintr-un dosar de corupție sub pretextul unei detașări și cum i s-a sugerat de către conducerea Curții de Apel București felul în care ar trebui să se pronunțe în dosare.

Conducerea Curții de Apel București a anunțat că a sesizat Inspecția Judiciară (IJ) în urma dezvăluirilor făcute de judecătorul Laurențiu Beșu, iar surse din magistratură au declarat pentru Libertatea, sub protecția anonimatului, că acesta riscă excluderea din magistratură.

„Cei de la Inspecția Judiciară îi vor face dosare în cascadă, vor verifica și cauzele pe care le-a judecat, îi vor verifica prezența, vor pune grefierele să-l pârască pentru orice. Pot să îl încadreze la ce vor ei. Hotărârea disciplinară va fi dată de CSM, apoi se va soluționa definitiv la Înalta Curte, unde președinte e doamna Lia Savonea”, au arătat sursele citate.

De altfel, judecătorul Laurențiu Beșu recunoaște în interviul acordat Recorder că se așteaptă la orice:

„IJ este percepută în rândurile magistraților ca un factor de constrângere: dacă nu ești cuminte, posibil să fii verificat și sigur îți vor găsi ceva”.

În ce condiții pot fi excluși din sistem magistrații

Excluderea din magistratură este cea mai gravă sancțiune disciplinară care poate fi aplicată magistraților, prevăzută de art. 273 din Legea 303/2022 privind statutul judecătorilor și al procurorilor.

Abaterile disciplinare pentru care se poate dispune excluderea din magistratură sunt cele prevăzute la literele a) – s) de la art. 271, printre care:

încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții
desfășurarea de activități cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în public sau în timpul serviciului
imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror
folosirea funcției deținute pentru a obține un tratament favorabil din partea autorităților sau intervențiile pentru soluționarea unor cereri
exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.

Articolul 224 din aceeași lege impune judecătorilor:

Să respecte secretul profesional
Să păstreze secretul deliberărilor și al voturilor la care au participat, inclusiv după încetarea exercitării funcției.

Potrivit art. 232, judecătorii și procurorii „sunt obligați ca în exercitarea atribuțiilor să se abțină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice”.

Art. 233 prevede că magistrații „nu își pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul”.

Hotărârea disciplinară este pronunțată de secția corespunzătoare din CSM (cea de judecători sau cea pentru procurori) la sesizarea Inspecției Judiciare și poate fi supusă unei căi de atac la Înalta Curte, care pronunță decizia definitivă.

Curtea de Apel insinuează că judecătorul Beșu ar fi ofițer acoperit

Pe data de 10 decembrie 2025, la o zi după difuzarea documentarului Recorder, conducerea Curții de Apel București a emis un comunicat în care l-a acuzat pe judecătorul Laurențiu Beșu că minte și a insinuat că ar putea fi ofițer acoperit

„Pe tot parcursul interviului, contextul este manipulat, judecătorul rupe bucăți de informații și le refoloseşte într-o cheie acuzatoare. (…) Potrivit unor informaţii care au exprimat îngrijorare în spaţiul media faţă de trecutul profesional al judecătorului Beşu, se reţine că acesta a activat anterior timp de 5 ani ca «ofiţer la doi şi-un sfert» sau «SIPI»”, se arată în comunicatul conducerii CAB.

În consecință, conducerea CAB a anunțat că va sesiza Inspecția Judiciară, CSM, CSAT și CNSAS pentru a-l verifica dacă judecătorul Laurențiu Beșu nu cumva este ofițer acoperit.

Conducerea CAB a ales să citeze trei publicații (Epoch-Times, 7est și Aktual24) ca fiind cele care au făcut dezvăluiri cu privire la trecutul profesional al judecătorului Laurențiu Beșu în servicul secret al Ministerului de Interne.

Cu toate acestea, sursa acestor informații este o fotocopie care reproduce date din CV-ul magistratului, fotocopie care încă poate fi consultată la adresa oficială a Judecătoriei Giurgiu (unde acesta a lucrat doi ani) de pe portalul instanțelor de judecată (portal.just.ro/236 – ultimele cifre fiind indicativul instanței).

Așadar, la momentul delegării judecătorului Laurențiu Beșu de la Giurgiu la București, Curtea de Apel avea cunoștință că acesta a lucrat, în trecut, ca ofițer DGIPI și SIPI.

Rezultă că persoanele din conducerea CAB au cerut verificarea magistratului la trei ani după detașare și abia după ce acesta a făcut acuzații grave legate de imixtiuni în actul de justiție.

Judecătoarele din fruntea CAB l-au „spălat” pe Puiu Popoviciu

Conducerea Curții de Apel București este formată din:

Jud. Liana Nicoleta Arsenie (președinte) – Este succesoarea Liei Savonea la șefia Curții de Apel București, după ce aceasta din urmă a ajuns judecător la curtea supremă și, ulterior, președinte. În complet cu jud. Sabina Adomniței, jud. Liana Arsenie l-a achitat pe Dan Hosu (soțul defunct al fostei șefe DIICOT Giorgiana Hosu) într-un dosar de acces ilegal la un sistem informatic și instigare la folosire fără drept de informații nedestinate publicității. Ulterior, pe 12 iulie 2024, Liana Arsenie a admis cererea de revizuire formulată de Puiu Popoviciu și l-a achitat pentru frauda cu terenurile de 224 de hectare ale Universității de Agronomie. Afaceristul fusese condamnat la 9 ani de pușcărie la Curtea de Apel, pedeapsă scăzută la 7 ani de Înalta Curte.
Jud. Adriana Pencea (vicepreședinte) – Este una dintre judecătoarele care, pe vremea când lucra la Tribunalul Giurgiu, a dispus eliberarea lui Liviu Dragnea, pe 15 iulie 2021. Și-a justificat soluția cu următoarea motivare: „Pe durata detenției, petentul condamnat a avut un comportament exemplar. (…) Este adevărat, petentul nu și-a recunoscut faptele, dar acest aspect nu poate fi valorificat în defavoarea condamnatului, fiind propria apreciere a exercitării dreptului la apărare”. Mai târziu, pe 26 mai 2023, după ce fusese adusă de Lia Savonea la Curtea de Apel București, jud. Adriana Pencea a fost cea care a dispus suspendarea executării sentinței lui Puiu Popoviciu.
Jud. Sabina Daniela Adomniţei (vicepreședinte) – Este soția fostului președinte al CJ Iași, Cristian Adomniței, trimis în judecată de DNA pentru favorizarea făptuitorului și fals intelectual, condamnat pe fond la 3 ani și două luni de pușcărie, apoi achitat. În complet cu Lia Savonea, judecătoarea Sabina Adomniței a admis contestația în anulare formulată de milionara Vanessa Youness, care fusese condamnată la 3 ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență. Tot în complet cu Lia Savonea, judecătoarea Sabina Adomniței l-a achitat pe Ovidiu Benea, șeful Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI) Călărași, pentru abuz în serviciu și fals în declarații.
Jud. Ionela Tudor (vicepreședinte) – Este cea care a suspendat analiza tezei de doctorat a fostului premier Nicolae Ciucă, invocând nevoia de „stabilitate politică”: „Luând în considerare cariera profesională şi, în concret, cea politică a reclamantului, generarea unei astfel de ştiri are un impact major în credibilitatea electoratului şi a partidului, care poate să conducă la retragerea încrederii acordate, mai ales în contextul social şi politic actual, în care este nevoie de o stabilitate în conducerea executivă a statului”. Jud. Ionela Tudor a pus umărul și ea la victoria lui Puiu Popoviciu, după ce a admis o cerere a acestuia în contencios administrativ. Era vorba despre o cerere prin care afaceristul solicita anularea hotărârilor de guvern care arătau că terenurile din zona Băneasa ale Universității de Agronomie sunt în proprietatea statului.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 4

Metoda prin care judecătorii sunt scoși din dosarele de anvergură

Judecătorul Laurențiu Beșu a vorbit în interviul acordat publicației Recorder despre felul cum judecătorii sunt scoși din dosarele „sensibile”, fie prin detașări, fie prin presiuni.

„Această fluctuație a judecătorilor – încurajată și poate chiar stimulată de către conducerea instanței – a avut de multe ori ca efect prelungirea nejustificată a unor procese, ducând la prescrierea faptelor. Și sunt situații concrete în care judecătorii au fost schimbați de mult de prea multe ori ca să poată fi justificat rațional.
Percepția mea e că s-a urmărit totuși o reluare a acestor cercetări judecătorești și amploarea acestor schimbări vine cu – părerea mea – obligația conducerii instanțelor să asigure continuitatea în judecarea acelor cauze.
Este un fapt de netăgăduit că dacă schimbi judecătorul în mod frecvent și cercetarea judecătorească se reia de fiecare dată, prelungești și ajungi în situația în care să constați că termenul de prescripție s-a împlinit.
Am fost chemat de președinta Tribunalului Giurgiu, care mi-a propus să merg la București, că s-a sunat de la Curte și acum este momentul să iau o decizie, să mă gândesc și să-i dau răspunsul în aceeași zi.
M-am gândit și i-am dat răspunsul că da, cred că e o decizie bună, trebuie să schimb ceva, să promovez. Știți, intervine și acea stagnare în profesie, te gândești să evoluezi.
Judecătorii de la Curtea de Apel București – Secția a II-a erau oarecum nedumeriți de sosirea mea acolo. Ulterior au apărut discuții cu colegii de la Curte, care mi-au spus: vezi că tu aveai un dosar acolo și, din ce știm noi, se practică ca în dosarele delicate – nu știu de ce ar fi delicate, că toate dosarele sunt la fel – să se mai producă schimbări în componența completului.
Și atunci, într-adevăr, mi-am dat seama că aveam pe rol la Tribunalul Giurgiu dosarul domnului doctor Beuran, care era spre sfârșit.
Nu mi-am pus problema că există o legătură între presupusa promovare și un anumit dosar, însă au venit colegi care sunt mai vechi acolo și care mi-au spus: fii sigur că există o legătură. Dosarul a fost soluționat de un alt coleg, care a pronunțat o anumită soluție, de achitare – nu comentăm soluțiile colegilor – și s-a formulat cale de atac la Curtea de Apel, unde soluția a rămas aceasta de achitare.
Totul OK până la momentul în care cele șase luni – că atât durează o delegare – s-au scurs și au început discuții că nu se știe dacă se va da o prelungire a acelei delegări. Eu mă gândeam că odată delegat vor fi parcurși pașii firești: prin transfer, promovare. Or, o delegare presupune o instabilitate profesională. Și în plan profesional te afectează, pentru că nu poți să știi unde vei lucra, când vei lucra, cu cine. Plus veșnicele discuții: că nu se știe dacă vei rămâne aici, nu știu, vom vedea…
Șeful de secție mi-a comunicat că s-a decis că delegarea mea la Curtea de Apel București nu va fi prelungită, în condițiile în care eu aveam soluții de pronunțat ulterior datei de 3 mai când ar fi încetat delegarea. A intervenit total intempestiv, netransparent, nu mi s-au comunicat motivele pentru care nu s-a dispus prelungirea delegării. Și acum, fiecare om să judece cu mintea lui dacă au vreo legătură cele două evenimente.
Evident, după încetarea delegării n-am mai funcționat ca judecător la Curtea de Apel București și un alt judecător care era de permanență în ziua în care trebuia să se soluționeze divergența (n.r. – pe contestația lui Niculae Bădălău) a intrat în complet și a avut aceeași opinie, divergența a dispărut și cauza a fost soluționată cum se poate constata pe portalul instanțelor de judecată, s-a adoptat o anumită soluție care conduce reluarea camerei preliminare: un singur judecător să rejudece camera preliminară, să reia toată procedura”, a arătat judecătorul.

Judecătorul Beșu: „Ți se sugerează că nu poți să dai o altă soluție”

Potrivit magistratului Laurențiu Beșu, judecătorii care au pe masă dosare de corupție „sensibile” sunt scoși din completuri prin diverse pretexte, apoi procedura este reluată de la zero, consecința fiind atingerea termenului de prescripție.

Pe de altă parte, judecătorul a arătat că la Curtea de Apel București sunt favorizați judecătorii dispuși să dea soluții blânde.

Libertatea a arătat încă din 4 aprilie 2025 cum Marian Vanghelie a schimbat 10 judecători pe parcursul unui deceniu, cât a durat procesul lui.

În interviu, judecătorul Laurențiu Beșu vorbește despre aceeași metodă folosită pentru a înlocui judecătorii în dosarul lui Mircea Beuran sau pentru atingerea prescripției în dosarul lui Tudor Pendiuc.

„Primul efect e că se prelungește durata de soluționare și te apropii mai mult de termenul de prescripție. S-a concentrat foarte mult din puterea de decizie administrativă în special la conducerile instanțelor. Această concentrare de putere care îi permite și președintelui instanței să emită tot felul de decizii ce vizează judecătorii (înlocuirea lor din completuri, schimbarea planificărilor, a permanențelor – la propunerea șefilor de secții) a generat o influență foarte puternică a conducerii instanței asupra judecătorilor.
Și vedeți, deși în teorie judecătorul e independent și inamovibil, totuși apar chestiuni concrete care fac ca judecătorul să fie oarecum dependent de conducerea instanței. Îmi amintesc că unui coleg i-a fost luat completul (n.r. – dosarul) pe motiv că va fi degrevat, în condițiile în care acel judecător nu ceruse degrevarea și impresia este de un motiv absolut artificial folosit pentru înlocuirea acelui judecător – eu, cel puțin, nu găsesc un motiv rațional.
Conducerea, în general, induce ideea de mai multă blândețe față de inculpat pentru că, în caz contrar, s-ar comite un abuz. Acum, nu știu… Dacă judeci un proces pe regulă, pe probe, pe procedură, de ce ar fi un abuz? Până la urmă, asta e menirea justiției: să facă dreptate, să reparăm ce a fost stricat de alții prin săvârșirea unor infracțiuni în măsura în care se mai poate.
Dar s-a indus de când am ajuns la Curtea de Apel că trebuie să fii mai blând, mai deschis spre aplicarea unei sancțiuni mai blânde. În general, se apelează la acei judecători despre care se cunoaște că sunt dispuși să adopte o anumită opinie juridică și să nu deranjeze conducerea instanței atunci când pronunță o soluție.
Sunt chestiuni fine, dar care produc în realitatea concretă consecințe, se pronunță anumite soluții, se ține cont de opinia conducerii instanței. Și, în general, soluțiile se sugerează, nu se impun. Ți se sugerează că nu poți să dai altă soluție decât nu știu ce. Sau: soluția corectă e asta. În final, independența ți-o stabilești tu. Cât de independent vrei să fii.
E o atmosferă tot mai apăsătoare în cadrul instanțelor în sensul că nu ai libertatea să-ți exprimi punctul de vedere în mod liber și uneori chiar soluțiile pe care le pronunți pot să producă consecințe. Și atunci, unii aleg să răspundă așteptărilor conducerii, iar alții aleg să fie independenți. Dar, în ansamblu, nu știu în ce măsură sistemul judiciar se mai ridică la standardele de independență.
Eu chiar cunosc o colegă care mi-a povestit că i s-a pus în vedere de către conducerea Curții că fie acceptă să fie detașată la Consiliul Superior al Magistraturii, unde e foarte bine și va beneficia de diurnă, fie se pune problema să fie mutată pe altă secție de civil a Curții de Apel București. Anterior, discutau colegii că a dat niște soluții care nu au fost agreate de anumite persoane din conducerea instanței și, din acest motiv, are profilul unui judecător care n-ar fi de dorit să funcționeze la Secția Penală.
Din tot ce s-a întâmplat în ultima vreme, eu cel puțin am reținut un pattern comportamental al conducerii în sensul că anumiți judecători sunt inițial convinși să accepte o delegare, o detașare la o altă instituție. Că, uite, trebuie să te odihnești, ai obosit, te apasă povara condamnărilor… Nu-i mai bine să iei o pauză, uite, te duci la CSM sau magistrat delegat într-o țară, ești mai relaxat, volumul de muncă e mai mic…
Numai că acele delegări sau detașări au o limită legală, iar în momentul în care revin la instanță, nu-și mai găsesc locul din penal. Poate că au un profil care nu mai corespunde și, ca idee, sunt judecători care țin la principiile lor și foarte greu acceptă să adopte o opinie care nu corespunde propriilor credințe.
Majoritatea judecătorilor de la Curtea de Apel București consideră că Curtea de Apel București e condusă prin proxi de doamna Savonea, că și-a păstrat controlul asupra acestei instanțe. Într-adevăr, la nivelul instanțelor, în mediul judecătorilor s-a instalat – cum să spun, cu simț de răspundere? – o frică. Nu poți să mai ai opinii contrare conducerii, pentru că în mod inevitabil vei suferi anumite consecințe, mai grave sau mai puțin grave: mutări, detașări, încetarea delegării și, în final, să fii verificat de Inspecția Judiciară.
Publicul trebuie să știe că marea masă a magistraților sunt oameni corecți, cinstiți, muncitori, care cred în dreptate. Nu este corect ca acești judecători să fie condamnați și blamați de opinia publică, să fie luați laolaltă cu acea parte a magistraturii care poate într-un fel își merită această etichetă de justiție disfuncțională. Și aici mă refer în special la conducerea sistemului de justiție”, a declarat judecătorul Laurențiu Beșu pentru sursa citată.