Ceamurlia inca sufera

Ceamurlia de Jos, judetul Tulcea. Primul focar de gripa aviara din Romania. 7 octombrie 2005. Data la care peste o mie de oameni au intrat in carantina din cauza temutului virus H5N1. Neincredere, confuzie, teama, teroare. A trecut de atunci mai mult de jumatate de an, dar sentimentul ca odata cu sosirea toamnei virusul s-ar putea intoarce in Ceamurlia de Jos pluteste pe deasupra ulitelor aprinse de soarele acestui inceput de vara.

La intrarea in Ceamurlia de Jos suntem anuntati ca am patruns in “Rezervatia Biosfera Delta Dunarii”. Mandria si blestemul oamenilor de aici. De la Lacul Golovita, din marginea satului, li s-a tras localnicilor pocinogul cu gripa aviara. “Tot auzeam ca mor lebede pe lac, dar nu ne gandeam ca ar avea gripa aviara”, isi aminteste Stefan Cucu, in gospodaria caruia au inceput sa moara primele pasari atinse de virusul necrutator.

Casa lui se afla pe ulita care duce spre lac. “Am ajuns vedete. Toata lumea vine sa ne intrebe de gripa asta”, ne intampina zambind nea Fane Cucu. Am nimerit la Ceamurlia chiar in ziua in care barbatul implinea 36 de ani. Isi chemase vecinii la un gratar si la un ou rosu, pentru ca in acest an ziua lui a coincis cu sarbatoarea crestineasca a Inaltarii Domnului. Ne invita si pe noi sa servim. “Astea-s oua de la puii santinela. Nu va temeti. N-au aviara”, ne asigura sotia lui nea Fane, Mariana.

Oamenii stransi in jurul mesei intinse in curte incep sa-si depene amintirile despre saptamanile in care s-au luptat cu un dusman aproape necunoscut. “Am inceput sa ne ingrijoram cand am vazut ca mor gastele”, incepe Mariana Cucu. “Gainile si puii mai piereau ei si inainte, dar gastele niciodata. Acum chiorau si se invarteau prin curte de parca erau bete. Apoi se invineteau si mureau. Asa ceva nu am mai vazut de cand sunt eu”, adauga femeia de 31 de ani, cautandu-si copiii din priviri. Soacra Marianei intareste spusele femeii. “Am 76 de ani si am crescut sute de gaste la viata mea. Va spun eu, gastele nu mor”, spune Elisabeta.

Cel mai greu de indurat pentru familia Cucu a fost insa reactia satenilor. “Se uitau urat la noi si ne intrebau de ce nu am putut sa ne tinem gura. Dar cum sa taci, cand vezi la televizor ca oamenii mor din cauza gripei aviare?”. Pe ulitele satului este liniste. Oamenii s-au strans prin case, in jurul mesei, ca sa sarbatoreasca Inaltarea. “Sa fi vazut cum era atunci. Ambulante, jandarmi, medici veterinari. Alergau toti in sus si-n jos de ziceai ca vine sfarsitul lumii”, isi aminteste Mariana. Cel mai rau s-au speriat copiii. Cei trei baieti ai familiei Cucu se feresc si acum de noi. S-au saturat de atata agitatie in jurul lor. “Atunci ma intrebau: mami, nu se mai termina odata cu aviara asta?”

Localnicii din Ceamurlia de Jos au rasuflat cu adevarat usurati dupa testul cu puii santinela. De atunci, familia Cucu a scos trei generatii de pui. Cei mai “tineri” au numai doua zile. “Incercam sa ne revenim. Am avut 80 de gaini si 46 gaste. Acum avem 28 de gaini si 40 de pui. Gaste n-am mai scos si nici n-o sa mai scoatem o vreme”.

Lasam in urma familia Cucu, pentru a intra in curtea familiei Jurj, cea de-a doua gospodarie in care au murit pasarile bolnave. I-am gasit preocupati sa tina in ograda o closca cu pui care voia sa iasa pe ulita. “Uite, asta a fost pui santinela si acum e closca cu pui”, ne lamureste nea Vasile, stapanul casei. “Am indraznit sa mancam pui abia dupa primul inghet, chiar inainte de Craciun”. Barbatul urmareste atent stirile despre gripa aviara. “La noi nu prea au stiut cum sa reactioneze din prima. Au pus carantina in tot satul. Acum s-au invatat”.

Ce ii sfatuiesc “veteranii” gripei aviare pe cei care se confrunta acum cu virusul ucigas? “Sa aiba grija la igiena. Noi de atunci ne spalam cu sfintenie pe maini. Si sa nu se impotriveasca, sa dea pasarile din curte, pentru ca nu e de glumit cu gripa aviara”. Vasile si Florica Jurj nu-si fac prea mari sperante pentru toamna care vine. “Domnul Flutur ne-a zis sa ne vedem de treaba cinci ani de zile de acum incolo. De aceea nici nu am mai scos pui cum scoteam inainte. Vine toamna si mor din nou”. In spatele curtii se zareste luciul apei, netulburat de nici o pala de vant, pe care plutesc gratioase cateva lebede, iar un pelican se scufunda pentru a inhata cativa pesti in plisc. Pana anul trecut il priveau cu mandrie. Acum se uita la lacul din vecinatatea lor cu teama.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE