Ceauşescu s-a opus invadării Cehoslovaciei de către sovietici

Au fost ucişi 72 de oameni. Toate victimele au fost din rândul civililor cehoslovaci

Brutala intervenţie a trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia s-a soldat cu 72 de morţi în rândul civililor. Atacul a stopat încercarea de reformare începută în aprilie 1968 de grupul condus de Alexander Dubcek, primul secretar al Partidului Comunist Cehoslovac.

În ianuarie 1968, şefia comuniştilor cehoslovaci a fost preluată de Alexander Dubcek, care l-a înlocuit pe Antonin Novotny. Schimbarea s-a făcut cu acordul Uniunii Sovietice, ce părea că trece ea însăşi printr- o fază de relaxare a societăţii, după venirea la putere, în 1964, a lui Leonid Brejnev. În 6 aprilie, Partidul Comunist Cehoslovac a adoptat un program de acţiune reformist, dând naştere la ceea ce a rămas în istorie drept “Primăvara de la Praga”. Programul cuprindea, printre altele: libertatea presei şi a cuvântului, libertatea de mişcare, limitarea poliţiei secrete, existenţa mai multor partide politice, federalizarea ţării şi orientarea spre o colaborare mai bună cu Occidentul. Pe scurt, un “socialism cu faţă umană”. Exprimarea definitivă a ideilor radicale de reformă a căpătat contur prin publicarea de către scriitorul Ludvik Vaculik, pe 27 iunie 1968, a manifestului “Două mii de cuvinte”. Acesta era susţinut de zeci de intelectuali, dar contestat de tabăra reformatorilor moderaţi, în frunte cu însuşi Dubcek.

7.000 de tancuri şi aproape o jumătate de milion de soldaţi au invadat Praga, acestora opunându-li-se doar civilii cehoslovaci neînarmaţi / foto: Getty
Armata nu a opus rezistenţă
Intenţia de ieşire de sub tutela Moscovei fiind evidentă, reacţia URSS a fost promptă şi dură. Trupele Tratatului de la Varşovia, cu excepţia României, au invadat Cehoslovacia în noaptea de 20 spre 21 august 1968. De altfel, cu doar 5 zile înainte de atac, Nicolae Ceauşescu însuşi se aflase în Praga, unde semnase “Tratatul de Prietenie, Colaborare şi Asistenţă Reciprocă” împreună cu preşedintele ceh, Ludvik Svoboda, sub privirile lui Alexander Dubcek, primul secretar al partidului comunist cehoslovac. În faţa invaziei, conducerea ţării a decis să nu opună rezistenţă armată. Ceea ce nu i-a împiedicat pe locuitorii capitalei Praga să intre în conflict spontan cu forţele de ocupaţie, majoritar sovietice, 72 de oameni plătind cu viaţa această opoziţie. Dubcek şi alţi lideri comunişti au fost duşi la Moscova, unde, pe 27 august, s-a semnat un protocol care anula încercarea de reformă.

Dacă ar fi fost atacate, România şi Iugoslavia s-ar fi apărat împreună

Posibilitatea ca rebela Românie să fie următoarea pe lista invadatorilor, după Cehoslovacia, era foarte vie, astfel că pe 24 august 1968 Ceauşescu se întâlnea, în secret şi de urgenţă, la Vîrşeţ, în Iugoslavia, o altă ţară vizată de mânia sovieticilor, cu liderul iugoslav, Iosip Broz Tito.
Mareşalul Tito era “oaia neagră a lagărului comunist”, singurul care nu îşi aliniase ţara, de la bun început, “directivelor” venite de la Moscova, ci o conducea după propria voinţă. “În ce priveşte eventualitatea unei intervenţii din partea lor, noi am luat hotărârea unanimă, a întregului Comitet Central, de a respinge cu armele orice încercare de pătrundere pe teritoriul ţării noastre”, a spus Ceauşescu. S-au discutat strategii de apărare, de colaborare pentru respingerea unei eventuale invazii sovietice în ambele ţări. Tito a promis că armata română se poate retrage în Iugoslavia, la nevoie. “Dar neînarmată. Nici măcar arme albe”, a mai punctat mareşalul, gândindu-se, probabil, şi la sutele de mii de români care se înrolau voluntar în Gărzile Patriotice abia înfiinţate.
«Nu dezlegaţi câinii războiului»
Din America s-au auzit glasuri ameninţătoare la adresa intenţiilor sovietice. “Nu dezlegaţi câinii războiului” e formularea celebră care a rămas în istorie. Dar nici azi nu se ştie dacă preşedintele american Lyndon Johnson chiar a spus-o. Ce se ştie sigur e că secretarul de stat al SUA, Dean Rusk, i-a transmis ambasadorului sovietic Anatoli Dobranin un mesaj mai diplomatic, dar clar: “În numele întregii omeniri, vă rugăm să nu faceţi aceasta (n.r. – invadarea României), căci urmările sunt greu de prevăzut.”
Fotografii: Fototeca online a comunismului românesc

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE