Pe 16 și 17 septembrie, Transfăgărășanul, unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din întreaga Europă, a fost parcurs de o paradă de motociclete specială. Pasagerii nu au fost doar motocicliștii, ci și persoane cu dizabilități care s-au putut bucura din atașuri sau din spatele motocicletelor de frumusețea unui traseu unic în lume.
Cuprins:
Evenimentul a fost organizat de Caiac SMile, un ONG care sprijină de ani de zile persoanele cu dizabilități și le oferă acces la experiențe sportive și outdoors greu accesibile, cu sprijinul Betano România, și marchează primul parteneriat dintre cele două. Totodată, Betano este și partenerul Comitetului Național Paralimpic, confirmând angajamentul companiei pentru incluziune prin sport.
Libertatea a fost prezentă la eveniment pe 16 septembrie și am putut observa atât pregătirile pentru acțiunea celor de la Caiac SMile, cât și efectele pe care aceasta le-a avut asupra participanților, de ambele părți ale baricadei.
Practic, timp de 2 zile, Bâlea Cascadă, „basecamp”-ul acestei acțiuni, a fost transformată într-un furnicar de voluntari, motocicliști, persoane cu dizabilități și însoțitorii lor, care au petrecut împreună ore întregi și au trecut printr-o experiență pe care nu o vor uita vreodată.
Traseul a fost stabilit între Bâlea Cascadă și Bâlea Lac, dus-întors, și a durat aproximativ 25-30 de minute în fiecare direcție. La motociclete au fost adăugate atașuri care mai de care mai diferite și mai interesante, de la modele cu un aspect futurist, care păreau că sunt scoase dintr-un film SF, la unele într-un stil mai clasic, dar în culori stridente. Evenimentul a reprezentat o premieră în România, iar pe parcursul traseului, motocicletele au fost însoțite de ambulanță, precum și de o escortă a Poliției.
Am urmărit îndeaproape pregătirile pentru primul drum până la Bâlea Lac. Entuziasmul celor care urmau să urce pe Transfăgărășan alături de motocicliști era palpabil, și se putea observa cu ușurință pe chipurile lor. Glumeau, râdeau și abia așteptau să plece la drum. Cei urcați deja în atașuri aveau zâmbete largi pe fețe și discutau cu grupurile de voluntari și motocicliștii veniți din toată țara.
Am urcat apoi la Bâlea Lac, pitstop-ul desemnat al traseului, unde motocicletele s-au oprit în apropiere de lac, iar motocicliștii și persoanele cu dizabilități care se aflau alături de ei au putut admira priveliștea, la o temperatură de aproximativ 10 grade. Am surprins momentele în care prima tură de motoare a sosit, însoțită de uralele însoțitorilor și de fericirea sinceră a celor aflați în atașuri.
Printre participanți s-a aflat și Alexandru Bologa, campion paralimpic la judo și triplu campion european, nevăzător, dar extrem de pasionat de motoare și de drumurile cu motocicleta. Spre deosebire de restul participanților, mulți dintre ei aflați la primul drum pe Transfăgărașan, Alex Bologa a mai urcat pe munte cu motocicleta, dar asta nu a schimbat cu nimic trăirile pe care le-a avut de-a lungul drumului: „Este o experiență foarte frumoasă. Este ceva care te ajută să experimentezi lucruri noi și, practic, simți aerul proaspăt, pădurea și acest traseu de pe Transfăgărășan” ne-a spus acesta. Alex merge des cu cu motorul, și este un împătimit al drumețiilor pe munte, așa cum a declarat într-un podcast, în 2024. Atunci, întrebat ce anume regretă că nu poate să facă fiind nevăzător, el a răspuns: „Să conduc, mi-ar plăcea să conduc motorul. Mai merg cu antrenorul, dar e altceva când tu conduci”.
Am vorbit cu președintele Caiac SMile, Ionuț Stancovici, aflat în fruntea coloanei de motocicliști, despre ce înseamnă evenimentul „Transfăgărășan fără limite” și, mai ales, de ce este important.
„Am vrut să arătăm că nu există niciun loc pe acest pământ unde persoanele cu nevoi speciale, prietenii noștri, nu pot să ajungă. În România sunt 880.000 de persoane cu dizabilități, iar eu când am început acum 9 ani acțiunile cu ei, le-am promis tuturor că vor face toate sporturile care le practic eu. Așa că dacă sunt motociclist și mă bucur de fiecare tură pe Transfăgărășan pentru că văd aceste peisaje minunate, această energie a muntelui extraordinară, am zis de ce să nu simtă și ei? Și am făcut o strigare minunată în țară, au venit mai multe persoane cu ataș din toată România, au venit motocicliști din România, din Iași, din Cluj, de peste tot, ca să se bucure de această acțiune și să mă ajute să-i aducem pe acești oameni minunați în vârful muntelui, exact cum ajungem și noi aici. Cum ajungem noi trebuie să ajungă și ei, că așa este corect.”
Acțiunea realizată de cei de la Caiac SMile în parteneriat cu Betano a implicat o mulțime de voluntari și o forfotă permanentă, însă fără a-i copleși pe participanți. L-am întrebat pe Ionuț câte persoane cu dizabilități și câți voluntari și-au făcut apariția la Bâlea.
„Sunt destul de mulți oameni implicați, pentru că ne-am dorit să avem undeva cam pe la 200 de persoane implicate. A venit un autocar cu persoane cu dizabilități din țară, sunt foarte mulți care-și doresc să ajungă. Și nu numai persoane cu dizabilități, ci și însoțitori, indiferent că este mami, tati, soț, soție, frate sau un însoțitor al unei persoane cu dizabilități, au dorit și ei să trăiască pe motor această senzație și au venit destul de mulți.
Mă bucur foarte mult că partenerii noștri de la Betano au înțeles această misiune pe care o avem noi și nebunia în care am avut-o când m-am dus și le-am expus proiectul. Și mă bucur și le mulțumesc tuturor motocicliștilor care au venit și își dedică timpul și își folosesc motoarele aici și le turează și aduc atâta bucurie. Nu cred că și-au închipuit vreodată că motorul lor poate să aducă atâta bucurie decât aici, când vezi că duci o persoană cu dizabilități sau te alături unei astfel de cauze.”
Ionuț Stancovici a vorbit și despre cea mai frumoasă parte a unei astfel de experiențe, și mai ales despre felul în care aceasta se resimte de ambele părți ale baricadei, atât din punctul de vedere al persoanelor cu dizabilități, cât și din cel al motocicliștilor care îi conduc pe acest drum spectaculos.
„Cea mai frumoasă parte este... pentru mine sunt mai multe părți. Este, una la mână, trăirea lor ca și beneficiar, atât ca o persoană cu dizabilități, cât și ca părinte. Și a doua, mi se pare foarte interesantă trăirea motocicliștilor, prietenilor care au venit aici din toată România și se uită în ochii acestor copii minunați și înțeleg că sunt niște copii foarte, foarte puternici, niște oameni foarte puternici și se bucură. Și le aduce atâta bucurie și lor.”
Caiac SMile oferă de ani de zile persoanelor cu dizabilități accesul la sporturi care, la prima vedere, ar putea fi considerate aproape imposibil de practicat.
„Din păcate pentru ei, să spun, majoritatea sporturilor pe care eu le fac sunt sporturi extreme, așa că ei trebuie să facă toate sporturile extreme. Am început, bineînțeles, cu caiacul și l-am dus la un nivel în care ne-am dus pe lac, ne-am dus la piscină cu persoane cu dizabilități și am ajuns să mergem și pe râuri mai extreme cu caiace și cu persoane cu dizabilități, cu nevăzători, cu persoane în scaun.
Și mai avem schiul. Schiul adaptat, în România sunt 7 ani de schi adaptat, suntem la un nivel destul de mare pentru că suntem singura țară care dă gratuitate și avem echipamente pe aproape toate pârtiile din România unde se duc persoanele cu dizabilități și încearcă schiul. Mai avem hochei adaptat, mai avem wakeboard, adică sitwake cum îi spune, facem surf cu nevăzători și așa mai departe. Sunt foarte multe, foarte multe sporturi și mă bucură foarte mult bucuria pe care o simt ei când fac aceste sporturi, pentru că își doresc foarte mult să fie independenți. Și reușim, cu echipamente de ultimă generație, să le dăm foarte multă independență, ceea ce pe ei îi bucură foarte mult” a explicat Ionuț Stancovici.
Material susținut de Betano.