Douglas Rushkoff, unul dintre cei mai influenți gânditori ai lumii: „O parte din tendința periculoasă spre naționalism e rezultat al impactului tehnologiei digitale”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Douglas Rushkoff, unul dintre cei mai cunoscuți teoreticieni ai culturii digitale, autor a 25 de cărți, printre care Team Human și Survival of the Richest, a acordat un interviu exclusiv pentru Libertatea.
Cuprins:
Face demersuri pentru obținerea cetățeniei române
Rushkoff a vorbit, printre altele, despre antidoturile la numărul mare de fake news-uri din spațiul online, despre riscul de supradoză de viață online, despre cum crede că va schimba IA lumea online și offline, dar și cum putem fi sociali într-o lume înțesată de social media.
În cadrul interviului, Douglas Rushkoff a dezvăluit că are origini românești, bunicii săi fiind din Galați, și că a început procedurile pentru a obține și cetățenia română.
Profesor la Queens College în cadrul City University of New York, Douglas Rushkoff a inventat termeni precum „viral media” și „screenagers”. Specialistul studiază felul în care tehnologia și economia digitală ne afectează autonomia. A fost desemnat drept unul dintre „cei mai influenți zece intelectuali din lume” de către MIT.
Cunoscutul scriitor, profesor și teoretician media va veni în perioada 25-27 septembrie la festivalul multidisciplinar Unfinished de la București, unde va vorbi despre colaps, tehnologie și felul în care ne putem recupera imaginația colectivă.
Festivalul Unfinished va aduce peste 45 de invitați de marcă din peste 15 țări, din psihanaliză, fizica particulelor, arhitectură, agricultură regenerativă, dans, panificație, muzică electronică și poezie.
Membru permanent al Clubului de la Roma
În 2012, Douglas Rushkoff a fost desemnat al șaselea cel mai influent gânditor din lume de către MIT Technology Review și Institutul Gottlieb Duttweiler, după Steven Pinker, David Graeber, laureatul Premiului Nobel Daniel Kahneman, Thilo Sarrazin și Richard Florida. Pe 9 martie 2026, Rushkoff a anunțat că a fost confirmat ca membru permanent al Clubului de la Roma.
Reputatul specialist a absolvit Universitatea Princeton în 1983. S-a mutat la Los Angeles și a obținut un master în Arte Frumoase, specializarea Regie, la California Institute of the Arts. Ulterior, a obținut o bursă postuniversitară de la Institutul American de Film.
A fost doctorand în cadrul Programului de Noi Media al Universității din Utrecht, redactând o teză de doctorat despre competențele în domeniul noilor media, care a fost aprobată în iunie 2012.
„Cyberia”, recunoscută pe scară largă ca fiind prima carte despre cybercultură, a fost inspirată de scena rave din San Francisco de la începutul anilor 1990. Cu toate acestea, publicarea planificată inițial a fost anulată; după cum spune Rushkoff, „în 1992, editura Bantam a anulat cartea deoarece credea că, până în 1993, internetul va dispărea”. În cele din urmă, cartea a fost publicată în 1994.
„Bunicul meu era din Galați”
Libertatea: Ajungeți pentru prima oară în România, la festivalul Unfinished. Ce gânduri vă încearcă?
Douglas Rushkoff: Vă fac o dezvăluire foarte specială. Legătura mea cu România este extrem de strânsă. Bunicul meu, tatăl mamei mele, era din Galați cu toată familia lui, erau pescari. Numai că la un moment dat, au stabilit o regulă conform căreia evreilor nu li se mai permitea să pescuiască în lac. Asta le afecta afacerile, așa că l-au trimis în America pe bunicul meu, când avea 14 ani, să câștige bani și să-și aducă familia acolo. Încet-încet, bunicul meu a deschis o afacere cu țesături în America. După care și-a adus toți frații.
Am început demersurile pentru a obține și cetățenia română, mai durează pe partea birocratică, autoritățile din România trebuie să găsească certificatul de naștere al bunicului meu. Am angajat și un avocat în acest sens.
– Ați spus în 2000 că vedeți web-ul ca pe o renunțare la libertate, în comparație cu formele anterioare, mai interactive, ale internetului. Vă mențineți părerea?
– Da. Web-ul încă seamănă în mare parte cu televiziunea. Este o modalitate de a primi date. Te uiți la ecran, dai clic pe diverse lucruri și le asimilezi. Internetul în raport cu web-ul este ca telefonul în raport cu radioul. Web-ul a devenit popular pentru că firmele și companiile media îl puteau înțelege – arăta ca televiziunea, așa că puteau dezvolta programe pentru el. În schimb, internetul nu l-au înțeles și nici acum nu îl înțeleg. Încă nu îl înțeleg.
– Care sunt sentimentele dumneavoastră cu privire la potențialul eliberator al culturii digitale?
– În opinia mea, cultura digitală nu este, în esență, mai eliberatoare decât orice alt mediu media. Dar cred că momentele de tranziție de la un mediu media la altul deschid posibilități pentru mari schimbări, pentru apariția unor noi forme de autonomie. Așa cum s-a întâmplat la trecerea de la vorbire la scriere, de la scris la tipar, de la cărți la radio, de la radio la televiziune și de la televiziune la digital – fiecare dintre aceste tranziții reprezintă oportunități pentru apariția unor modele noi.
Când am văzut apariția tehnologiei digitale, am văzut o nouă oportunitate pentru oameni de a prelua controlul asupra mass-mediei, narațiunii și culturii. Acum, platformele digitale, tehnologia digitală și companiile de media digitală sunt deținute de același număr mic de oameni care dețineau televiziunea, editurile și toate celelalte înainte; așa că văd eliberarea mai mult în lumea reală, în întâlnirile live dintre oameni și pur și simplu în ceea ce se numea odinioară „zone autonome temporare”.
– Vorbind despre cultura cibernetică și mass-media digitală, care ar fi, în opinia dumneavoastră, antidoturile pentru numărul în creștere enormă de știri false și „deepfake-uri”?
– Sună simplu, dar mai întâi deconectează-te. Noi, marea majoritate a ființelor umane, nu beneficiem de un flux de știri 24 de ore din 24. Știu că par de modă veche, dar n-am văzut un flux de știri în timp real, mereu activ, până când am lucrat la un post de radio ca student la facultate, iar ei aveau acele mașini pe care tipăreau pe hârtie. Erau agenții de presă precum Associated Press, United Press International și Reuters.
Aveau o imprimantă veche. Și suna – „ding” o dată pentru o știre obișnuită, de două ori pentru o știre importantă, dar dacă se întâmpla ceva grav, cum ar fi de exemplu că Irakul a fost bombardat, se auzea „ding, ding, ding, ding” înainte. Și asta însemna că trebuia să fugi la imprimantă, pentru că o știre importantă pe care ar trebui să o dai imediat în direct, dar numai persoana care lucra la postul de știri sau la postul de televiziune avea acel flux live și menținea acea stare de alertă, pentru a se asigura că publicul află dacă se întâmplă o știre importantă.
Majoritatea oamenilor obișnuiți ne uitam la știri sau citeam ziarul dimineața sau ne uitam la știri seara, iar dacă aveai de gând să citești doar un ziar dimineața și să urmărești o singură emisiune de știri seara, atunci alegeai sursa de informații cu mai multă atenție. De exemplu, eu doream să citesc „The New York Times” dimineața, iar altcineva voia să citească „The Washington Post”, iar seara urmăream știrile realizate de un post de televiziune ale cărui valori le inspiră încredere – BBC-ul, un post național de radio public sau oricare altul. Așadar, era mult mai ușor să afli ce se întâmplă în lume, încredințând selecția știrilor și relatarea acestora unor profesioniști, decât să stai toată ziua pe Twitter încercând să judeci singur.
Aș prefera să concentrăm banii pe jurnaliștii care merg pe teren în zonele fierbinți în loc să finanțăm reclamele pe Twitter și TikTok.
În cazul meu, la ora actuală citesc mai puține știri. Sunt mai puțin conectat. Citesc și mă uit mai puțin, dar sunt mai informat ca niciodată. Îmi iau timpul necesar, selectez.
„Lipsa relațiilor sociale din viața reală ne degradează cu adevărat capacitatea cognitivă și socială”
– Cât de mare e riscul unei supradoze de viață online în detrimentul vieții offline?
– Riscul s-a materializat. E real. Suntem în America, ne predăm în fața fascismului, suntem deconectați și alienați, notele elevilor la citire și matematică sunt proaste... Anxietatea și paranoia noastră sunt în creștere, capacitatea noastră de a crea legături sociale este redusă, viața noastră sexuală este redusă. Poate că pentru cititori ar putea părea o prostie, dar cred că sexul, conexiunea sexuală, este o parte importantă a vieții unui adult sănătos, iar faptul că e mai puțină activitate sexuală în rândul cuplurilor și al adulților, ceea ce înseamnă că există mai puțină vitalitate umană.
Nu pot vorbi decât despre America, pentru că aici locuiesc, dar cred că o parte din tendința spre naționalism, pe care o consider periculoasă, este un rezultat al impactului destabilizator, dezumanizant și depersonalizant al tehnologiei digitale; faptul că lipsa relațiilor sociale din viața reală ne degradează cu adevărat capacitatea cognitivă și socială.
– Cum putem face față „digifreniei” – experiența de a încerca să exiști în mai multe încarnări ale sinelui tău în același timp, gestionând conturi de social media și e-mailuri?
– (Zâmbește) Eu încă am probleme cu asta… Sunt o persoană oarecum publică, așa că simt că ceva ce am spus poate acum două săptămâni pe LinkedIn a creat o agitație sau cineva a înțeles greșit ce am vrut să spun și a făcut o poveste din asta, iar pentru că sunt ocupat pe YouTube, Instagram, e-mail, nici măcar nu observ asta. Și până ajung acolo, oamenii sunt supărați că nici măcar nu le-am răspuns, așa că vor interpreta faptul că nu-mi amintesc că locul ăsta există ca pe un gest de indiferență din partea mea sau ca pe o negare a faptului că le-am dat un răspuns.
Răspunsul la întrebarea ta este să fii cu adevărat prezent doar într-un singur loc la un moment dat și cred că nu ar trebui să participi la comunități în care nu te implici cu adevărat.
– Acum 10 ani ați afirmat că sistemul de operare al capitalismului a deraiat. Ce este de fapt în neregulă cu sistemul de funcționare al capitalismului? Poate fi remediat?
– Capitalismul poate face parte dintr-o economie mai largă, dar nu poate constitui întreaga economie. Capitalismul dă greș atunci când încearcă să înghită orice altă formă de schimb. E în regulă ca tu și soția ta să faceți dragoste fără să se plătească bani? Chiar e în regulă, însă capitalismul ar spune că nu. Dacă tu și soția ta faceți dragoste, trebuie să existe o modalitate prin care cineva să extragă valoare din asta, astfel încât să vă putem vinde lubrifiant, prezervative sau vibratoare speciale, ceva de genul ăsta, sau vă putem înstrăina unul de celălalt, astfel încât să aveți nevoie de un consilier sau un psiholog, sau putem face relațiile dintre bărbați și femei atât de tranzacționale încât să fii nevoit să cumperi ceva pentru soția ta ca ea să-ți ofere sex.
Locul unde capitalismul deraiază este atunci când îl folosim ca singurul instrument de schimb. Iar motivul pentru care este problematic este că capitalismul nu înseamnă comerț. Capitalismul nu înseamnă doar că eu aș putea cumpăra ceva de la tine, iar tu ai putea cumpăra ceva pentru mine. E în regulă. Am putea amândoi să ne îmbogățim din vânzări: eu o să fac pizza și o să vând pizza tuturor din cartier, iar eu o să mă îmbogățesc. Asta nu e capitalism în America. Ei cred că asta înseamnă afaceri, adică capital. Asta nu e capitalism.
Capitalismul înseamnă ca eu să investesc, să-i dau tipului cu pizza banii necesari ca să-și deschidă o a doua pizzerie. Acum el devine managerul a două pizzerii. El nu mai face pizza. El s-a îndepărtat de bucuria de a face pizza, iar eu fac bani pe seama lui doar furnizând capitalul. Și cu cât suntem mai capitaliști, cu atât am mai multă putere ca investitor și cu atât mai puțină putere au toți ceilalți care creează valoare.
Așadar, în capitalismul de stadiu avansat din America, să zicem, și în mare parte a lumii, nu vrei să fii persoana de la fața locului care creează valoare. Vrei să fii acționarul de la distanță care extrage valoare, iar noi am reconstruit afacerile în America în jurul acestei idei.
„Voturile noastre nu fac cu adevărat ceea ce credem noi”
– Cum vedeți, pe termen scurt și mediu, influența internetului și a AI asupra politicii globale?
– E dificil. Industria AI l-a adus pe Donald Trump la putere în America; ei susțineau în mare măsură stânga democratică centristă corporatistă. Pentru că Partidul Democrat american era, de fapt – chiar dacă oamenii nu înțeleg asta pe deplin – partidul care era bun pentru corporații. Partidul Democrat era bun pentru afaceri. Era partidul elitei. Dar, chiar și în timpul ultimului ciclu electoral, Biden și Kamala Harris – el era președinte, iar ea vicepreședintă – au spus că vor începe să reglementeze inteligența artificială ca industrie; au observat că existau unele probleme.
Se gândeau în principal la locurile de muncă americane și la impactul asupra economiei, mai puțin la o inteligență artificială scăpată de sub control care ar prelua controlul asupra planetei. Și acela a fost momentul în care Musk, Thiel și ceilalți au trecut de la stânga la dreapta și i-au adus pe Trump și Vance la putere. Pe Trump pentru că nu voia să reglementeze AI, iar pe Vance pentru că era candidatul lor. El făcea parte din cultura lor. Asta a avut deja un impact. Iar acum, ce e interesant e faptul că situația s-a inversat.
Acum, Trump, pe care l-au pus ei acolo, nu vrea nicio reglementare privind AI, dar companiile de AI vor să fie reglementate. Cel puțin vor să aibă scuza reglementării, pentru că aceste companii de AI sunt pe cale să se confrunte cu o problemă economică, sunt pe cale să eșueze în anumite privințe.
Nu vor crește atât de mult pe cât ar fi trebuit. Și dacă pot spune: „Oh, guvernul ne-a reglementat”, aceasta va fi scuza pentru încetinirea lor, în loc să se spună că încetinesc în mod natural.
Guvernul american și AI sunt foarte strâns legate între ele, în mod direct. Sam Altman și Mark Zuckerberg și ceilalți, sunt la Casa Albă.
Trăim într-o oligarhie americană. Democrația americană a fost scrisă de oligarhi. A fost scrisă de proprietari de pământ americani foarte bogați, a căror înțelegere a democrației însemna că bogații nu vor fi controlați de rege. Asta era tot ce înțelegeau. Iar constituția pe care au scris-o, guvernul pe care îl avem este structurat pentru a proteja oligarhia. Voturile noastre nu fac cu adevărat ceea ce credem noi.
– Cum putem să rămânem sociabili și sociali într-o lume cu atâtea rețele sociale?
– (Surâde) Răspunsul foarte simplu este să nu folosești rețelele sociale. Știi, e ca și cum singurul mod în care folosesc rețelele sociale este să găsesc oameni în lumea reală.
Cred că soluția cu rețelele sociale este să nu le folosești ca scuză pentru socializare, cu excepția persoanelor aflate la distanță foarte mare.
