200 de ani fără să se îmbolnăvească. Cercetătorii au elucidat misterul longevității balenei boreale

Trăiește cât două vieți omenești

Balena de Groenlanda (Balaena mysticetus) este o specie unică de balenă care trăiește exclusiv în apele înghețate ale Oceanului Arctic. Este cunoscută pentru longevitatea sa remarcabilă, cel mai vârstnic mamifer descoperit având peste 200 de ani.

Două vieți omenești – atât de mult, spun eschimoșii din Alaska, poate trăi o balenă din Groenlanda. Un exemplar din această specie a ajuns chiar la vârsta impresionantă de 211 ani, înainte de a fi ucis de vânătorii de balene la sfârșitul secolului XX. În mai multe balene ucise în anii 1990 s-au descoperit în carne resturi de harpoane dure ca piatra, care fuseseră folosite doar până în anii 1860, relatează ziarul austriac Heute.

De ce balenele din Groenlanda ating o vârstă atât de înaintată este o enigmă care îi intrigă de mult timp pe cercetători. De fapt, la animale atât de mari și de longevive, riscul ca celulele sănătoase să se transforme în celule canceroase ar trebui să fie mult mai mare – la urma urmei, există multe celule care pot suferi mutații în timp.

Noi descoperiri făcute de cercetători

O echipă condusă de Jan Vijg de la Einstein College of Medicine din New York și Vera Gorbunova de la Universitatea Rochester au analizat longevitatea acestor mamifere, rezultatele fiind publicate în revista „Nature”.

Cercetătorii au descoperit acum modul în care celulele lor repară leziunile ADN-ului în mod deosebit de eficient.

Ei au expus țesutul balenelor la condiții în care, în mod normal, cancerul poate apărea foarte ușor, de exemplu prin radiații UV intense. S-a constatat că celulele balenelor au nevoie de mai puține modificări genetice pentru a deveni maligne decât celulele țesutului conjunctiv uman. Cu toate acestea, ele prezintă în totalitate mult mai puține mutații. Acest lucru înseamnă că materialul genetic al balenelor este reparat mult mai eficient.

Un rol important îl joacă proteina CIRBP (Cold-Inducible RNA-Binding Protein), care se leagă de ARN și este indusă în special la temperaturi scăzute. Această proteină se găsește în cantități mari în celulele balenelor. Ea ajută la repararea rupturilor dublu-catenare ale ADN-ului, adică exact atunci când ambele catene ale ADN-ului sunt rupte în același loc. Totuși, nu este încă clar cum face CIRBP acest lucru.

Rezultatele testelor de laborator indică faptul că CIRBP trece printr-o așa-numită „separare de fază lichid-lichid” (LLPS) – adică se separă în două faze lichide. În acest proces se formează picături minuscule în care se concentrează moleculele. Cercetătorii presupun că astfel factorii de reparare sunt aduși împreună și capetele ADN-ului deteriorat sunt stabilizate.

Tratarea instabilității materialului genetic

În timp ce prea multe enzime clasice de reparare pot fi chiar dăunătoare, structura protectoare formată din molecule CIRBP ar putea explica de ce o cantitate crescută din această proteină este benefică pentru balenă, potrivit studiului.

„Dacă varianta CIRBP a balenei este introdusă în celulele umane, aceasta crește în mod măsurabil stabilitatea genomului”, susțin cercetătorii.

Încă nu există terapii aprobate care să susțină în mod specific repararea ADN-ului la om pentru a preveni cancerul sau leziunile celulare legate de vârstă. Cu toate acestea, balena din Groenlanda oferă însă indicii că ar putea fi posibil.

Echipa de cercetători speră că terapiile bazate pe această strategie – adică creșterea activității sau cantității de proteine precum CIRBP – ar putea ajuta într-o zi la tratarea instabilității materialului genetic.

„Acest lucru ar fi deosebit de important pentru persoanele cu predispoziție ereditară la cancer sau pentru grupurile de populație în vârstă, al căror risc de cancer crește în mod natural”, adaugă cercetătorii în studiul lor.

Balena boreală nu trebuie confundată, însă, cu rechinul din Groenlanda, care poate trăi chiar și aproximativ 400 de ani. Experții presupun că și în cazul acestuia, mecanisme speciale de reparare a genelor asigură această longevitate enormă.

Balena de Groenlanda poate atinge o lungime de până la 18 metri și o greutate de până la 100 de tone

Corpul balenelor de Groenlanda este masiv și adaptat special pentru viața în condiții extreme: are un cap foarte mare, ce reprezintă aproximativ 40% din lungimea corpului, și un strat gros de grăsime de până la 50 cm, care asigură izolarea termică în apele reci. Această balenă poate sparge gheața cu grosimi de până la 60 cm pentru a-și face loc la suprafață.

Balena de Groenlanda are fanoane foarte lungi, de până la 4,5 metri, cele mai lungi din regnul animal, care folosesc la filtrarea hranei bazate pe krill, plancton și pești mici. Ea nu migrează pe distanțe lungi, rămânând în regiunile arctice pe tot parcursul anului. Masculii emit cântece complexe și variate, considerate unele dintre cele mai elaborate în lumea balenelor.

Din punct de vedere al dimensiunilor, balena poate atinge între 14 și 18 metri lungime și o greutate de 75-100 tone. Culoarea sa este neagră cu zone albicioase pe bărbie și burta inferioară.

Populația sa a fost grav afectată, în trecut, de vânătoare, dar astăzi balena de Groenlanda este protejată prin tratate internaționale. Este considerată o specie aproape amenințată și are un rol important în cultura popoarelor arctice, simbolizând rezistența și longevitatea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE