„Cercurile uriașe” care se văd din spațiu, semnul luptei pentru apă pe Pământ. Ce a văzut o astronaută de la 400 de kilometri altitudine
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Seceta nu mai este doar o problemă văzută de fermieri, meteorologi sau de oamenii care locuiesc lângă râuri tot mai scăzute. A ajuns să fie observată și din spațiu, de la bordul Stației Spațiale Internaționale, aflată la aproximativ 400 de kilometri deasupra Pământului.
Cuprins:
- Seceta nu se mai vede doar în câmpuri, ci și de pe ISIS
- Cercurile uriașe observate din spațiu
- Sateliții văd pământul cum se usucă
- Lacuri și rezervoare care dispar din imagini
- Europa pierde tot mai multă apă
- Și România are deja zone cu secetă pedologică
- Ce înseamnă, de fapt, seceta pentru oameni
- Când apa dispare, se schimbă și economia
Seceta nu se mai vede doar în câmpuri, ci și de pe ISIS
Astronauta franceză Sophie Adenot, aflată în misiune pe ISS din februarie 2026, le-a spus unor elevi francezi că de pe orbită se vede clar felul în care oamenii au schimbat suprafața planetei. Ea a vorbit despre păduri transformate, câmpuri cultivate și despre seceta care se extinde pe Terra, potrivit AFP, citată de presa franceză.
„Vedem seceta care se instalează”, le-a spus Sophie Adenot elevilor reuniți la Centrul Național de Studii Spațiale din Toulouse.
Iar imaginile captate de sateliții europeni și americani arată că tot mai multe regiuni ale planetei se confruntă cu lipsa apei, temperaturi extreme și degradarea vegetației.
Cercurile uriașe observate din spațiu
Unul dintre lucrurile care au impresionat-o cel mai mult pe astronaută este modul în care agricultura consumă apă. Adenot a povestit că sistemele de irigații circulare sunt extrem de vizibile din spațiu. Acestea apar ca niște cercuri perfecte desenate pe suprafața Pământului și pot fi observate în multe regiuni agricole ale lumii.
„Este cu adevărat impresionant să vezi toate acestea”, a spus ea, referindu-se la cantitatea de apă folosită pentru irigații.
Aceste cercuri au devenit unele dintre cele mai recognoscibile forme create de om pe suprafața planetei și sunt monitorizate constant de sateliți pentru a evalua consumul de apă și starea culturilor agricole.
Sateliții văd pământul cum se usucă
Observațiile astronautei sunt confirmate de datele colectate de sateliții europeni Copernicus și de misiunile Agenției Spațiale Europene. Imaginile realizate din orbită arată diferențe spectaculoase între perioadele umede și cele afectate de secetă. În multe regiuni europene, vegetația care apărea verde în imaginile satelitare s-a transformat în suprafețe maronii și uscate în doar câteva săptămâni.
Agenția Spațială Europeană folosește inclusiv sateliți capabili să măsoare umiditatea din sol, astfel încât cercetătorii pot vedea nu doar efectele de la suprafață, ci și câtă apă mai există în pământ.
Lacuri și rezervoare care dispar din imagini
Seceta poate fi observată și prin scăderea nivelului apei din lacuri și rezervoare. Imagini publicate de programul european Copernicus arată, de exemplu, reducerea semnificativă a unui important rezervor din Cipru. În comparația dintre doi ani consecutivi, suprafața apei s-a micșorat vizibil, iar terenurile din jur au devenit mult mai aride.
În Spania, cercetătorii au folosit imagini satelitare pentru a monitoriza degradarea Parcului Național Doñana, una dintre cele mai importante zone umede ale Europei. Analizele arată o scădere continuă a suprafețelor acoperite de apă și avertizează că fenomenul ar putea continua dacă tendința actuală se menține.
Europa pierde tot mai multă apă
Datele colectate de sateliții GRACE și GRACE-FO, care monitorizează cantitatea de apă stocată pe planetă, indică o creștere puternică a zonelor afectate de secetă.
Potrivit unei analize publicate în 2026 de cercetătorii de la GFZ Helmholtz Centre for Geosciences din Germania, suprafețele considerate „uscate” au crescut la nivel global de la aproximativ 12% în 2009 la aproape 43% în 2025. Cercetătorii spun că Europa se numără printre regiunile unde fenomenul este cel mai vizibil.
În paralel, Observatorul European pentru Secetă a raportat că, în primăvara lui 2026, condițiile de secetă s-au agravat în mai multe zone ale continentului. În luna martie, condițiile de secetă de tip „avertizare” persistau inclusiv în România, Ungaria, Polonia, Germania, Belgia, Țările de Jos și nordul Marii Britanii.
Și România are deja zone cu secetă pedologică
România apare în datele europene privind seceta, dar și în datele Administrației Naționale de Meteorologie.
La 3 iunie 2026, ANM arăta că rezerva de apă din sol, pentru cultura grâului de toamnă, era satisfăcătoare sau apropiată de optim în Oltenia, Muntenia, cea mai mare parte a Dobrogei și Moldovei, dar existau deficite de umiditate în Maramureș, Crișana, Banat, Transilvania, centrul și nordul Dobrogei și în estul Moldovei. În aceste zone, seceta pedologică era moderată sau puternică.
Pentru porumb, ANM a indicat deficite de umiditate și mai răspândite. Seceta pedologică moderată, puternică și extremă era semnalată în Maramureș și Crișana, pe suprafețe extinse din Banat și Transilvania, local în nordul și centrul Dobrogei, în nordul și izolat estul Moldovei, în nord-estul Munteniei, precum și în estul și sudul Olteniei.
În prognoza agrometeorologică pentru începutul lunii iunie, ANM recomanda aplicarea irigațiilor în zonele afectate de seceta pedologică.
Ce înseamnă, de fapt, seceta pentru oameni
Seceta nu înseamnă doar lipsa ploii. Ea lovește în lanț. Mai întâi scade apa din sol. Apoi plantele intră în stres, culturile cresc mai greu, pășunile se usucă, animalele au mai puțină hrană, iar fermierii ajung să depindă de irigații sau să piardă producția.
IPCC, grupul ONU de experți în climă, arată că seceta hidrologică poate duce la lipsă de apă potabilă și la pagube economice importante, iar seceta agricolă amenință producția de alimente prin distrugerea culturilor și scăderea recoltelor.
Și Organizația Meteorologică Mondială avertizează că secetele mai frecvente, mai intense și mai lungi cresc riscurile pentru securitatea alimentară. Iar pentru oameni, asta se poate traduce în prețuri mai mari la alimente, presiune pe fermieri, restricții de apă, probleme în transportul pe râuri, dificultăți pentru producția de energie și risc mai mare de incendii de vegetație.
Când apa dispare, se schimbă și economia
Seceta afectează și economia, nu doar natura. În agricultură, pierderile se văd imediat. În zonele cu irigații insuficiente, culturile de porumb, floarea-soarelui sau grâu pot avea producții mai mici. În zootehnie, lipsa apei și a furajelor crește costurile. În orașe, presiunea se mută pe rețelele de apă.
Agenția Europeană de Mediu arată că stresul hidric afectează anual aproximativ 30% din suprafața de uscat a Europei și 34% din populație. Chiar dacă extragerea apei în UE a scăzut în ultimele două decenii, presiunea rămâne ridicată, iar schimbările climatice pot face secetele mai frecvente și mai severe.
În România, vulnerabilitatea la secetă este recunoscută și de OCDE, care arată că țara este puternic expusă încălzirii globale și fenomenelor extreme, în special inundațiilor și secetelor.
Pentru majoritatea oamenilor, seceta înseamnă culturi afectate, restricții la apă sau râuri cu debite mai mici. Pentru astronauții care privesc planeta de la bordul ISS, fenomenul apare la o scară mult mai mare. De la sute de kilometri altitudine se văd schimbările de culoare ale vegetației, rezervoarele care se golesc și urmele lăsate de lipsa apei asupra unor regiuni întregi. Iar faptul că aceste schimbări pot fi observate cu ochiul liber din spațiu spune multe despre amploarea fenomenului care afectează tot mai multe zone ale lumii.
