Cinci minute de pace din Jurilovca. Imagini şi poveşti adevărate despre minunile dintr-un sat de pescari

Singura faleză stâncoasă de pe litoralul românesc

Vechi de două secole, satul Jurilovca a fost întemeiat de ruşii staroveri (vechi credincioşi) care, persecutaţi de ţarul Petru cel Mare, au luat calea pribegiei. Cei mai mulţi dintre ei erau pescari din ţinuturile Donului şi Niprului, aşa că s-au aşezat de-a lungul cursurilor mari de apă şi au continuat să trăiască din pescuit şi din grădinărit.

„Pe toată întinderea, până la mare, cei din Jurilovca fixează pari în fundul mării de cari întind, pentru pescuitul în masă, plase uriaşe. Cum aceşti pari ies din apă, păsările îşi găsesc în vârful lor un admirabil loc de popas şi reverie în asfinţit. Toată apa e presărată de pene, prinsă de păsări ca de nişte agrafe”, scria un jurnalist ajuns la Jurilovca, la 1939.

Azi, oricine vine aici pentru a descoperi farmecul locurilor ar trebui să înceapă drumul de la Capul Doloşman, aflat la 4 kilometri de Jurilovca, pe muchia Deltei Dunării. În Antichitate, el era numit Pteron Akron sau Pterum Promontorium, adică Promontoriul Penelor sau al Păsărilor, cel mai probabil şi din pricina „agrafelor” ce au prins dintotdeauna buclele acestor ape. 

Denumirea actuală, Doloşman sau Dolojman, are origini turceşti şi înseamnă loc de trecere/strâmtoare.

Recomandări

Secretul unui mic perfect: „Micii sunt artă, frate. Dacă-i grăbești, i-ai stricat”. Reportaj de la Campionatul Național de mici

Platoul de piatră se ridică maiestuos deasupra lagunei Razelm. Din stuful de pe marginea apei se unduiesc, prin iarba de un verde crud şi prin vântul Dobrogei, poteci albe, ca nişte şerpi uriaşi de pământ. Dincolo de aceste cărări, spre apa de smarald a lacului, se întind priveliști spectaculoase, ce-ţi taie respiraţia. 

Capul Doloşman e singura faleză stâncoasă din zona litorală a României. Se întinde pe o lungime de aproximativ 3 kilometri, are o înălţime maximă de 29 de metri şi rivalizează în frumuseţe cu ţărmurile stâncoase din Scoția sau cu faleza de la Moher County Clare, o faimoasă destinație turistică irlandeză. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 9

Recomandări

LIVE TEXT: Alegeri prezidențiale 2025, turul 1. Vezi câți români din diaspora au votat

Zona face parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării și adăpostește ruinele cetății Argamum.

Prima așezare greacă de pe teritoriul României

Drumul ce urcă pe Capul Doloşman e la fel de spectaculos, pentru că e o întoarcere în timp. Potecile şerpuiesc printre ruinele oraşului antic cu cea mai veche atestare documentară de pe teritoriul ţării noastre: Orgame, capitala teritoriului argamenșilor.  

Despre această cetate de „pe Dunăre” vorbea, prin secolul al VI-lea î.Hr., istoricul grec Hecateu din Milet, în lucrarea sa „Periegesis”. Iar cercetările arheologice au confirmat că grecii au ajuns aici către mijlocul secolului al VII-lea î.Hr. și au ridicat orașul Orgame. 

Urmele vechilor ziduri răsar din pământ, ca nişte nişte boabe de piatră a lunii risipite într-un pod de palmă. Între ele, închizi ochii şi-ţi poţi imagina că zidurile sunt din nou întregi, ca acum 2.500 de ani, iar aici e o femeie care pregăteşte aluatul pentru lipii, amestecând cu mâna, într-o strachină de lemn, făina şi apa. Dincolo, pe marginea drumului, e un grup de copii care râd, în timp ce se întrec, învârtindu-şi titirezii din teracotă. O fetiţă care mănâncă smochine uscate îi priveşte, din depărtare.

Recomandări

SUA reconsideră decizia de a include România în programul Visa Waiver. MAE: „Regretăm. E o decizie politică”

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 9

Mai târziu, în secolul I d.Hr., cetatea a intrat sub stăpânirea romană, fiind consemnată în izvoarele istorice sub numele de Argamum sau Ergamia. Arheologii au descoperit în zonă patru bazilici, dar şi mai multe obiecte ceramice (amfore, veselă de masă, opaiţe) ce poartă însemne creştine. Revista Istorică Română anunţa, la 1934, că „întrun mormânt din cetatea dela Dolojman a fost găsită o cruciuliță de bronz de epocă bizantină (autorul înclină a o data în sec. XI-XII), reprezentând în relief pe Maica Domnului”.

Cetatea Argamum a fost identificată de Vasile Pîrvan la începutul secolului trecut, iar atunci, potrivit presei vremii, „ministrul de război” i-a pus la dispoziţie profesorului „un însemnat număr de soldaţi” care să participe la săpăturile de pe şantierul arheologic. 

Situl are o suprafaţă totală de 117 ha, însă cea mai mare parte din cetate e încă sub pământ, necercetată.

Albastru de Jurilovca din biserica lipovenească 

Odată ajuns în Jurilovca, trebuie să vezi Gura Portiţei. Dar, în drum spre port şi spre barca ce te va duce într-acolo, ar fi păcat să nu te opreşti, câteva clipe, la biserica lipovenească.

A fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atunci când în toată Dobrogea se găseau, conform recensământului de atunci, în jur de 800 de familii de lipoveni, așezați în localitățile Starichioi, Seriovca, Slava și Jurilovca. De-a lungul timpului, biserica de rit vechi i-a ajutat pe staroveri să-şi păstreze identitatea. 

Slujbele se ţin în limba slavonă, iar obiceiurile sunt păstrate cu sfinţenie. Lăcaşul de cult are trei intrări, iar femeile vin pe uşa din faţă, adică pe intrarea principală a bisericii, în timp ce bărbaţii intră pe celelalte două uşi, aflate în părţile laterale ale clădirii. La slujbe, ei stau, de obicei, în faţă, aproape de altar, iar femeile se strâng în spatele lor. Cu toţii sunt îmbrăcaţi în straie tradiţionale, iar lipovencele poartă fuste lungi, până-n pământ (șupka) şi, indiferent de vârstă, au capetele acoperite cu batice colorate (șalika). 

Pereţii bisericii sunt pictaţi cu chipuri de sfinţi şi cu scene din Biblie, iar partea de sus a zidurilor şi tavanul, de care sunt prinse şipci lungi de lemn, vopsite în albastru, seamănă cu interiorul unei bărci uriaşe. Zeci de stele argintii umplu bolta, ca trase cu năvodul pe fundul bărci uriaşe, de lipovenii plecaţi la pescuit prin apele cerului. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 11

Albastrul din biserică e culoarea mării dintr-o zi senină. Acelaşi albastru de Jurilovca ce împodobeşte faţadele vechilor case lipoveneşti, acoperite de stuf şi ornate cu broderii din lemn.  

Povestea neştiută a epavei din apele de la Gura Portiţei

Din Jurilovca se ajunge la Gura Portiței în bărcile cu motor ce traversează lacul Golovița, iar călătoria pe apă durează între 25 și 35 de minute, în funcție de vreme şi de valuri.

„Pe vremuri, Gura Portiței a fost o gură a Dunării, loc de trecere pentru ambarcațiuni, de la corăbii grecești, acum 2.700 de ani, apoi corăbii romane, genoveze, bizantine, caiuce turcești şi până la lotci lipovenești”, spune Paul Condrat. Profesor de istorie, e din Jurilovca şi ştie toate secretele acestor locuri. Inclusiv povestea descoperirii unei epave în Marea Neagră, nu departe de limba de nisip a plajei. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 14

Paul Condrat povesteşte că o parte dintre corăbiile ce încercau să intre în lagune prin Gura Portiţei „au plătit tribut, au eșuat. În zonă trebuie să fie mai multe epave, după materialul ceramic găsit, însă cu certitudine aici avem singura epavă din spațiul românesc cercetată sistematic de o echipă de scafandri arheologi de la Universitatea din München”. 

A fost identificată în 2016, cu ajutorul informaţiilor obținute de la pescarii din zonă, care au indicat locul unde evitau să mai arunce plasele, pentru că ele se agățau. „Epava e undeva, la un kilometru în larg, într-un loc cu adâncimea sub 4 metri”, spune profesorul de istorie, care a colaborat cu echipa de cercetători germani până în 2018, când s-a încheiat prospectarea sitului arheologic.

Epava e „o navă comercială romană, de aproximativ 17 x 5 metri, excepțional de bine conservată, fapt ce se datorează parțial condițiilor speciale din Marea Neagră, unde există un conținut scăzut de sare și oxigen”, se arată în articolul publicat pe site-ul Universităţii Ludwig Maximilian din München.

Corabia transporta câteva mii de amfore goale, „o descoperire unică, până în prezent”, afirmă cercetătorii germani, şi a naufragiat în prima jumătate a secolului al II-lea d.Hr.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Paul Condrat spune că „bordajul corabiei (învelișul exterior – n.r.) e aproape întreg, însă, potrivit arheologilor germani, lemnul e atacat de un vierme marin și, cel mai probabil, va fi distrus în timp. Prin două secțiuni făcute în corabie, au fost scoase câteva sute de amfore, iar ele sunt acum depozitate la muzeul din Tulcea”. 

Reţete culinare unice şi folclor lipovenesc

Dar cea mai mare bogăţie a acestei zone nu e nici în valurile de la Gura Portiţei şi nici pe Capul Doloşman, la cetatea Orgame, ci în oamenii din Jurilovca, ce-şi deschid ușile și inimile, punându-şi tot prezentul la dispoziţia ta, şi e în tradiţiile lor, pe care trebuie să le descoperi. 

Mâncarea tradiţională a lipovenilor şi cântecele lor, lăsate moştenire peste generaţii, fac parte azi din patrimoniul lor cultural. Numai în Jurilovca poţi găsi renumitul borș de pește (în care nu se pune borş), autenticul storciag din sturion (care nu e ciorbă, ci un fel de tocăniță), scordolea (piure cu peşte), sarmale în foi-de-viţă cu peşte gras, vareniki (colțunași) cu brânză sau vișine proaspete sau kaşnik (budinca de orez).

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

În serile lungi de vară, când bucatele merg stropite cu un pahar de vin din podgoriile locale, atmosfera de la terasele din Jurilovca e destinsă de ansamblurile folclorice. Reabinușka (Scorușul) e unul dintre ele.

Costumele tradiționale viu colorate, cântecele vechi, dar pline de viaţă, şi dansurile lipovencelor te poartă, măcar pentru câteva minute, într-o altă lume. 

Jurilovca și-a lansat portalul de prezentare pentru turişti

Sunt doar 5 minute de pace, cât ţi-a luat să citeşti aceste rânduri şi să priveşti fotografiile dintre ele. Şi sunt numai cinci motive pentru care merită să ajungi acolo unde se termină România şi începe raiul.

Dar Jurilovca e cu mult mai mare. E o experienţă ce-ţi provoacă toate simţurile şi e unul dintre acele locuri în care, fără TikTok, Waze sau Google Maps, poţi regăsi drumul către tine. Doar zăbovind acolo, în lumina curată a zilei, în liniştea dinaintea apelor, netulburată decât de aripi, sau în Deltă, pe canale înguste şi acoperite de stuf, prin care abia te strecori cu caiacul.

Turiștii care vin aici pot descoperi Delta sălbatică, pot explora împrejurimile cu bicicleta sau pot ieşi în larg cu lotcile, pentru a vedea cum se pescuieşte „la năvod”. 

Asociația Descoperă Jurilovca, formată din operatorii de turism și producătorii locali, a lansat recent site-ul visitjurilovca.ro, unde sunt prezentate toate experiențele pe care le-ai putea trăi aici. Pe acelaşi portal, există informații despre locurile de cazare, restaurantele şi punctele gastronomice, dar și despre obiectivele turistice, produsele locale și tradițiile specifice zonei.

Pentru lansarea acestui portal de informare, Asociația Descoperă Jurilovca a beneficiat  de o finanțare europeană în valoare de 48.000 de euro. 

Turismul din Jurilovca s-a dezvoltat rapid în ultimul deceniu. În prezent, există în zonă circa 900 de locuri de cazare acreditate, adică de nouă ori mai mult faţă de anul 2012.  Şi multe dintre pensiunile din Jurilovca au fost deschise de localnici cu fonduri europene. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro