Cine a fost Grigore Alexandru Ghica, ultimul domnitor al Moldovei care a interzis robia și a visat la unirea Principatelor

Cum vor fi întâmpinate osemintele lui Grigore Alexandru Ghica

Osemintele au fost dezgropate din localitatea Le Mée-sur-Seine din Franța și urmează să fie reînhumate la Iași, după o serie de ceremonii oficiale la București.

Sicriul cu rămășițele domnitorului va fi depus mai întâi la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” de la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Grigore Alexandru Ghica este considerat întemeietorul Jandarmeriei Române, motiv pentru care instituția îi acordă acest omagiu.

Duminică, sicriul va fi depus în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, înainte de a fi reînhumat la Iași. Tot duminică, în foaierul Operei Naționale va fi deschisă o expoziție documentară dedicată domniei sale, care ilustrează contribuțiile lui la edificarea statului român modern.

O ceremonie în memoria domnitorului va fi organizată în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, a anunțat președintele Nicușor Dan.

Un boier bogat, iubit de femei, dar numit „unul dintre nefericiții istoriei”

Grigore Alexandru Ghica a fost domn al Moldovei în perioadele 1849-1853 și 1854-1856, „unul dintre nefericiții istoriei, atât în dragoste, cât și în idealurile sale politice, care l-au dus până la urmă la sinucidere”.

S-a născut într-una dintre cele mai bogate familii boierești din Moldova. Mama sa, Elena Sturdza, fiica vornicului Grigoraș și a domniței Marioara Callimachi, s-a îndrăgostit, la 21 de ani, de un conte francez și s-a despărțit de soțul ei, Alecu Ghica. La divorț, copilul a fost disputat de părinți, dar a rămas în grija tatălui, care s-a ocupat cu atenție și cu mulți bani de educația lui. Totuși, nu i-a putut înlocui dragostea de mamă.

Instruit în cele mai bune școli din Europa, Grigore a devenit, după cum scriau cronicile vremii, „frumos ca mama lui”, deștept, cinstit, iubitor de carte, vorbitor a patru limbi străine și „iubitor al binelui obștesc”, dar și foarte sensibil la frumusețile feminine. Consulul prusac Kreuchely scria despre el că „se deosebea nu numai de ceilalți Ghiculești, dar și de toată boierimea țării”.

Prima căsnicie, primul eșec

Prima soție a lui Grigore Alexandru Ghica a fost domnița Elencu Sturdza, fiica lui Ioniță Vodă Sturdza și a Ecaterinei Rosetti-Roznovanu. S-au căsătorit când el avea 21 de ani. Elencu era descrisă ca o femeie credincioasă și bună gospodină, fără mari idealuri sau preocupări artistice. Cei doi au avut patru copii – Constantin, Ion, Alexandru și Catinca.

În 1833 au divorțat, după ce Grigore s-a îndrăgostit de Ana (Anicuța) Catargi. Copiii au rămas în grija lui.

Dragostea cu Anicuța Catargi și tragedia de la Chișinău

Întâlnirea dintre Grigore și Ana Catargi a avut loc când aceasta avea 22 de ani și era căsătorită cu boierul Ion Buhuș, descris drept „bogat, cinstit, bătrân și ursuz”. La 13 ani, Anicuța îi jurase credință după voia părinților ei, Iordachi Catargi și Elisabeta Rosetti.

Frumoasă, zglobie și spirituală, Anicuța l-a cucerit definitiv pe Grigore. Dragostea lor a fost atât de mare, încât amândoi au renunțat la vechile căsnicii și s-au căsătorit în 1833. În cei șapte ani de căsnicie și iubire pasională, Anicuța a născut două fete, Aglaia și Natalia.

Tragedia a venit în timpul unei călătorii peste Prut. Însărcinată, Anicuța s-a îmbolnăvit și a stat două luni bolnavă la Chișinău. A născut înainte de termen o fetiță, care a murit imediat după naștere. La două ore după copil s-a stins și Anicuța.

După ce și-a înmormântat soția și fiica, Grigore s-a întors la Iași „cu sufletul pustiit și cu gânduri de sinucidere”. Până atunci fusese ateu, dar a devenit brusc foarte credincios. A plecat la Ierusalim, a vizitat Mormântul Sfânt, a făcut danii și milostenii și a încercat „să se curețe de păcatele despre care credea că l-au dus în starea de nefericire”.

Eufrosina Leroy, franțuzoaica întâlnită în cimitir

Cea de-a treia și ultima soție a sa a fost franțuzoaica Eufrosina Leroy. A cunoscut-o la Paris, în cimitirul Père-Lachaise: el vizita mormintele marilor poeți, iar ea mormântul unei rude. S-au plăcut și au început o relație. Când a devenit domn al Moldovei, Grigore a adus-o pe Eufrosina la Iași, a instalat-o într-o casă frumoasă și i-a asigurat tot confortul. Relația lor dura de zece ani și aveau deja doi copii, Grigore și Ferdinand.

Cum și-a cumpărat domnia și de ce a refuzat să pună bir pe popor

Pentru titlul de domn al țării, boierii plăteau către Poartă sume mari în galbeni. În cazul lui Grigore Alexandru Ghica, acela care a „tras sforile” a fost tatăl său, Alecu Ghica, bun prieten cu Reșid Pașa, un personaj influent la Istanbul.

Comisarul Înaltei Porți, Fuad Efendi, ar fi încasat 40.000 de galbeni, iar alți 60.000 au fost trimiși unor înalți demnitari de la Istanbul. Relațiile lui Alecu Ghica au făcut ca Grigore să fie preferat „pretenților cu bani mai mulți”. Alecu Ghica a murit în 1850, la 62 de ani, ca „tată de domnitor”.

Imediat după urcarea pe tron, Grigore Alexandru Ghica a primit aprobare de la Poartă să pună un bir nou pentru a-și recupera banii dați pentru domnie. A refuzat, spunând că aceasta este o cheltuială personală și că nu intenționează să o pună „în spinarea poporului”, cum făcuse înainte unchiul său.

Domn al Moldovei și reformator: școli, facultăți, legi pentru țărani

Grigore Alexandru Ghica a fost numit domn al Moldovei în iunie 1849, după abdicarea lui Mihail Sturdza. În timpul domniei, a luat mai multe măsuri importante:

• a redus taxele;

• a reorganizat jandarmeria pe baze militare;

• a înființat departamentul lucrărilor publice;

• a adoptat o lege agricolă prin care a redus numărul zilelor de muncă și a desființat dijma;

• a împărțit învățământul în primar, secundar și superior și a introdus limba română ca limbă de predare pentru toate treptele;

• a înființat o facultate de filosofie și una de drept, o școală de moșit și una de chirurgie;

• a înființat un ospiciu de infirmi, un institut pentru ajutorarea copiilor găsiți și a femeilor însărcinate și sărace;

• a coborât vama de la 12% la 5%, stimulând comerțul;

• a făcut numeroase lucrări publice;

• a dezrobit țiganii (în textul de specialitate: „țiganii boierești”);

• a introdus telegraful;

• a decretat libertatea presei.

Într-un context politic tulbure, Grigore Alexandru Ghica era, potrivit relatărilor, „un partizan înfocat al Unirii Principatelor”, chiar dacă aceasta ar fi însemnat să-și piardă tronul. Măsurile sale progresiste și poziția față de marile puteri au dus la apariția unor curente puternice împotriva lui.

Boală, ipohondrie și retragerea la Mănăstirea Neamț

În 1853, sub presiunea politică, domnitorul s-a îmbolnăvit „de nervi”. Cronicarul Manolachi Drăghici nota:

„S-a cuprins vodă de o ipohondrie serioasă, ce i-au slăbit mintea de a nu mai putea domni.”

În acel an, a încredințat domnia Sfatului extraordinar al țării și a plecat la Mănăstirea Neamț, lăsând în urmă zvonuri despre „nebunia lui”. A revenit după câteva luni, dar pentru scurt timp, pentru că în iunie, oștile ruse au intrat în Moldova, la scurt timp după declanșarea Războiului Crimeei.

Conform textului de specialitate, după ocuparea Principatelor de către ruși, Grigore Alexandru Ghica s-a retras în Austria (octombrie 1853), de unde a revenit după alungarea armatei rusești, în toamna următoare.

Mazilirea, exilul la Castelul du Mée și sinuciderea

După întoarcerea pe tron, situația sa politică a rămas fragilă. În 1856, intrigile au dus la mazilirea lui și la faptul că a fost „forțat să apuce pe drumul exilului”. Stabilit la Castelul du Mée, în Franța, Grigore Alexandru Ghica a suferit o depresie puternică. Textul menționează că aceasta a fost accentuată de faptul că Napoleon al III-lea refuza să-l mai vadă în perioada surghiunului.

În același timp, în Europa se răspândeau pamflete jignitoare împotriva lui, scoase de dușmanul său declarat Teodor Balș.

„Văzându-se izolat politic, ridiculizat și alungat din țara sa, pe care să încerce să o aducă mai aproape de civilizația de frunte a Europei”, Grigore Alexandru Ghica s-a împușcat în cap, în seara de 4 august 1857, în Castelul du Mée, la un an de la mazilire.

După sinuciderea lui Grigore Alexandru Ghica, Eufrosina Leroy a rămas în Franța. A trăit până la 72 de ani și a murit în 1889. Trupul ei a fost așezat în cripta familiei Ghica din Cimitirul du Mée, la Paris, alături de mormântul domnului Moldovei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro