„Demonstrațiile sunt inutile, trebuie să spargem totul”. Cine sunt tinerii revoltați care au aprins Franța după moartea lui Nahel

„Un nenorocit de polițist l-a luat Nahel, singurul fiu, de lângă mama sa, și nu putem accepta așa ceva. În seara asta scoatem mortierele. O să fie mai rău decât în 2005”, a declarat într-una din nopțile trecute un foarte tânăr protestatar pentru jurnaliștii Le Monde.

Nici interlocutorul, nici tovarășii săi de 14 ani nu se născuseră pentru a trăi de fapt revoltele din 2005, declanșate de moartea a doi tineri în Clichy-sous-Bois (Seine-Saint-Denis), dar acestea par a fi încă proaspete în mintea lor, la fel și numele lui Nahel M., băiatul de 17 ani ucis de un polițist în timpul unui control rutier, marțea trecută.

Dar cine sunt mai exact participanții la revoltele care au început, în ultimele nopți, să scadă în cele din urmă în intensitate. Un profil tipic al acestor rebeli nocturni este greu de construit, scrie Le Monde. Sunt tineri, uneori au doar 12 sau 13 ani și rareori peste 30 de ani, în orice caz nu foarte vorbăreți.

Trecutul și motivațiile lor sunt descrise cel mai bine de cuvintele celor care lucrează cu ei.

„Acești tineri provin din toate categoriile sociale. Unii lucrează și sunt integrați, dar suferă de discriminare și se revoltă. Apoi sunt cei care sunt deja implicați într-o delincvență mai mult sau mai puțin gravă”, a explicat un oficial de la primăria din Nanterre.

Cei mai mulți dintre ei par să fi abandonat școala și au o situație familială fragilă, agravată de precaritatea cartierelor muncitorești.

„Unii dintre ei sunt foștii mei elevi”, a mărturisit un profesor de la un liceu din Aubervilliers (în suburbia pariziană Seine-Saint-Denis), unde secția de poliție a fost atacată cu artificii.

Aceștia au între 18 și 21 de ani, „nu sunt în principiu tineri violenți”, ci mai degrabă genul „cărora le place să stea în cartier să asculte muzică”, și au început să lucreze sau își caută un loc de muncă.

„Își spun în sinea lor că Nahel ar fi putut fi unul dintre amicii lor. Ei urăsc poliția violentă. Pentru ei, este cel mai bun mod de a se face auziți. Au spus că demonstrațiile sunt inutile, trebuie să spargi totul”, a explicat profesorul.

Niciun dialog nu a fost posibil

Chiraz (un pseudonim) a relatat pentru Le Monde discuțiile pe care le-a avut marți seara, în ziua morții lui Nahel, cu tinerii revoltați.

De la fereastra sa, de la etajul 15 al unuia dintre turnurile Aillaud, Nanterre, femeia a văzut cum mașina sa ia foc. A încercat să salveze câteva lucruri din autoturism, dar a fost blocată în hol de mai mulți adolescenți cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani, toți îmbrăcați în negru.

„Erau gata de atac. Am încercat să mă înțeleg cu ei, dar erau în transă. L-am atins pe unul dintre ei pe umăr și a luat foc. Nu a vrut să știe nimic, mi-a spus doar: «Doamnă, mergeți acasă»”, își amintește ea.

Chiraz a plecat din Nanterre împreună cu mama sa pentru câteva zile.

„Sunt dezlănțuiți din cauza efectului de grup”, a confirmat pentru cotidianul francez Hamadi Najar, șeful mediatorilor din Nanterre. „În ultimele zile, nu a mai fost posibil niciun dialog”, a adăugat acesta.

Scenele de violență extremă ale tinerilor surescitați s-au înmulțit în toată Franța. Cartierul Mas du Taureaux din Vaulx-en-Velin și cartierul Minguettes din Vénissieux (zona metropolitană a Lyonului) au fost incendiate cu tiruri de mortiere și au devenit scenele unor atacuri asupra polițiștilor.

Atacatorii erau foarte tineri și s-au implicat cu toată forța în confruntări, aruncând cu pietre sau cu rachete pirotehnice. Furie, revoltă, delincvență, toate amestecate într-un cocktail exploziv, scrie Le Monde.

„O generație COVID”

Revoltele au fost cu atât mai explozive cu cât mulți dintre tineri par să fie scăpați de sub controlul și sprijinul adulților.

„Nu îi avem pe radar”, a confirmat Rachid, un angajat al centrului social din cartierul Phalempins din Tourcoing, în nordul Franței.

„Este o generație COVID cu care avem foarte puține contacte și, prin urmare, tentativele de mediere, atunci când lucrurile scapă de sub control, sunt inutile”, a adăugat el.

Emilie, învățătoare la o școală primară privată din Roubaix, a declarat și ea că în ultimele zile a ajuns la serviciu cu un nod în stomac, întrebându-se ce va găsi dimineața.

„Avem copii de 12 ani care fac pe regii și nu prea putem să-i controlăm în acest moment. Sunt entuziasmați de ceea ce văd și aud și vor să facă parte din asta”, a spus ea.

Lucrurile sunt la fel de complicate în Marsilia.

Nouria Nehari, o antreprenoare care vinde articole din piele și care a crescut în cartierele din nordul orașului, a călătorit în centru pentru a „vorbi cu copiii” și pentru a încerca să se înțeleagă cu ei. Fără niciun rezultat.

„Tinerii nu mai vor să ne asculte, iar eu îi înțeleg. Ei resimt o lipsă de interes pentru cartierele lor, sentimentul că nu sunt considerați cetățeni francezi, iar acum văd cum poliția ucide un puști ca ei. Sunt hotărâți. Lucrurile vor exploda”, a spus ea.

Acest sentiment a fost împărtășit de Zohra Boukenouche, o educatoare care a lucrat timp de mai multe decenii în cartierele muncitorești din Marsilia, și care povestește că a încercat să vorbească cu niște copii care jefuiau un bar din cartierul Noailles.

„Le-am spus că proprietarul magazinului era un muncitor ca părinții lor și că urma să piardă totul. Dar nu le pasă de ceea ce le spunem. Sunt în revoltă”, a spus ea.

Abilitățile unei noi generații

Dincolo de tinerețea și motivația lor, protestatarii au impresionat prin capacitatea lor de a se mobiliza și de a se deplasa prin cartiere, folosind strategii cvasimilitare pentru a ataca și pentru a fenta poliția, scrie Le Monde.

Ei sunt rezultatul unei generații hrănite de rețelele de sociale, capabilă să folosească Snapchat sau Telegram pentru a stabili puncte de întâlnire, să distribuie postări cu evenimentele în timp real sau să alimenteze competiția dintre cartiere, prin schimbul de videoclipuri, pentru a vedea cine poate face cele mai multe „nebunii”.

Situația este de multe ori văzută doar prin această prismă, ceea ce face ca legăturile dintre ei și adulți să fie și mai dificile.

„Politicienii nu pot spune că nu ne aud, videoclipurile noastre primesc 300.000 de distribuiri pe Twitter”, a observat un tânăr de 25 de ani, locuitor al turnurilor Aillaud din Nanterre.

„Oricum, ei sunt în altă lume. Prin intermediul Snapchat și al rețelelor lor ne-o iau înainte, se mișcă prea repede”, a explicat Armel Mombouli, președintele Vox Populi, o asociație de integrare și educație care lucrează în cartierele muncitorești și care este originar din Clichy-sous-Bois.

Potrivit lui Mombouli, copiii s-au călit în cartier, luând parte la bătăile între bande, de-a lungul mai multor ani. Nimănui nu-i păsa, tocmai pentru că totul se întâmpla în cartier.

Prin urmare, grupurile se amestecă acum și devine tot mai dificil de stabilit de unde vin tinerii. În Nanterre, se crede că revoltele din ultimele nopți nu au fost provocate de tineri din zonă, ci mai degrabă de cei din alte cartiere sau chiar de membri ai unor grupări de extremă stânga, pe care nu îi cunoșteau.

„Au fost trei sau patru tineri care mi-au cerut apă în blocul meu. Erau plini de tatuaje. Nu erau din zona noastră”, a declarat o mamă a trei copii, la parterul blocului în care locuiește.

Același lucru este valabil și pentru Roubaix, unde oamenii se distanțează de protestatari.

„Nu sunt doar cei din Roubaix care provoacă probleme. Ei vin din orașele mici din jur, Roncq, Hem, și apoi pleacă în altă parte”, a subliniat Karim, proprietarul restaurantului Smash, care s-a ales cu geamurile sparte.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE