Civilizatie si birocratie

Iata ca de asta-data nimerise peste o instanta dispusa nu numai sa-i analizeze atent necazul, dar si indrumandu-l cum sa-si intocmeasca memoriul, ce acte sa anexeze in copie, nu in original, sa nu se piarda si asigurandu-l ca, daca are dreptate, i se va da. Mai, sa fie, mi-am zis, uite ca se misca ceva in raportul cetatean – institutie publica, uite ca se poate dialoga civilizat cu petentul, uite ca, in sfarsit, birocratia nu mai e atotstapanitoare si ca reducerea ei nu inseamna o simpla si formala micsorare a schemei, ci si radicale modificari de continut, cu accent pe competenta si civilizatie. Iata in fine un mod de a demonstra ca redevenim europeni. Aceste ganduri optimiste mi-au zburat insa repede, mai citind o data scrisoarea respectiva. Nu fusese expediata de un oficiu guvernamental, o primarie, o sectie de politie, ori vreo administratie financiara sau alta institutie damboviteana. Semnatarul scrisorii catre bucuresteanul nostru avea sediul la Strasbourg si era Grefierul Curtii Europene a Drepturilor Omului. Se grabise sa raspunda, la 9 ianuarie, la o solicitare modesta, care abia-i fusese trimisa in decembrie. O simpla chestiune de mentalitate.

Urmărește-ne pe Google News