Veniți la sărbătoarea Neversea?
Sunt un grup, dar acționează individual când este vorba de pradă, pentru că nu vor să intimideze „căprioarele” tocmai coborâte din tren. Scanează cu atenție potențialul client și apoi una dintre ele te abordează, dar fără să fie prea insistentă.
„Doriți cazare? Am cazare cu toate dotările, frigider, baie, grătar. Tot! Am aici la gară o garsonieră tocmai bună”, ne abordează o doamnă.
După ce îi spun că mă interesează să fie cât mai aproape de mare, că vreau să mă bălăcesc, îmi aruncă un răspuns foarte natural: ”Păi aici este foarte aproape de mare, e la 4 stații de autobuz. Te-ai urcat și te-ai și dat jos. Ai venit pentru sărbătoarea asta de la mare? Pentru Neversea?”, mă întreabă.
Cum scenariul era să caut ceva acceptabil, îi spun că am nevoie de ceva intim pentru mine și prietena ei, dar am nevoie și de ceva mai mare pentru 4 dintre prietenii mei care vin din Brașov cu trenul de 14.00 (Nu cred că e vreun tren de 14.00 din Brașov). O licărire în ochi îi apare în ochi bătrânei și o mustăceală care o face să își întindă grimasa feței într-un zâmbet iliescian o dau de gol că se bucură de faptul că tocmai a prins peștele cel mare.
Fostul soț al Israelei Vodovoz a ajuns să cerșească pe stradă. Cum a fost surprins pe străzile de la Cannes
Are apartamente peste tot
Firma de brokeraj imobiliar „Baba SRL” are apartamente peste tot în Constanța. Și îmi poate face rost unde vreau eu, dar mai întâi să mă rezolve pe mine. Își cere scuze, spunându-mi că trebuie să plece să dea un telefon la proprietara garsonierei pe care e dispusă să mi-o închirieze cu 100 de lei pe noapte. Înainte de asta se scormonește prin poșeta mare cât o paporniță să îmi dea o carte de vizită cu niște numere de telefon la care să sun când mă hotărăsc. După câteva minute revine și îmi spune că a aranjat. Garsoniera este a mea!
Pentru cei patru prieteni ai mei îmi spune că are cazare și la Cireșica dacă vreau. Acolo îmi oferă la 80 de lei pe cameră. Este apartament de 3 camere, așa că prietenii mei pot sta liniștiți acolo, mă asigură bătrâna.
Răfuiala nevăzută dintre clanuri
Ca toate septuagenarele care vânează clienți în gara din Constanța, nu are nici o proprietate a ei, ci intermediază pentru adevărații proprietari. Stă împreună cu celelalte bătrâne pentru că în număr le stă puterea. În gară mai este și clanul „țiganilor”, care te agață încă de cum ai coborât din tren, iar bătrânelor le este frică de ei. Din acest motiv mi-a și spus că nu vrea să o „vadă țiganii” când îmi dă cartea de vizită la care să sun.
Fiecare bătrână luptă pe două fronturi, unul extern, cel în care trebuie să nu calce pe teritoriul celuilalt clan, și între ele pentru a aduce clienți proprietarilor. Aceasta chiar mi-a adus-o pe proprietara garsonierei pentru a mă convinge că nu este făcătură.
„De serbări”, pradă ușoară pentru „șacali”
După ce am încheiat înțelegerea cu ele, am fost abordat de o altă bătrână, care nu a vrut să fie văzută că discută cu mine pentru a nu încălca firavul acord tacit dintre ele.
„Nu ne furăm clienții între noi, dar dacă mata cauți chirie, am și eu. La Delfinariu. E o casă cu 3 camere, tocmai bună că are și grătar, și sârmă dacă vrei să îți clătești niște haine. Dar hai mai încoace să nu ne vadă celelalte că vorbim”, îmi spune cea de-a doua.
Din mijlocul gării, ajungem undeva pe peron, într-un ungher unde să nu ne vadă nimeni și începe să îmi povestească despre casă și să și negociem. Îmi spune din start că nu acceptă mai puțin de 80 de lei. Probabil este prețul de jos pe care îl primește proprietarul, pentru că, la final, îmi cere să-i las și ei „de o prăjitură” dacă batem palma. Știe că „weekendul ăsta e cu serbările” și s-a mai scumpit un pic prețul, dar mă avertizează că sâmbătă și duminică va fi și mai scump de atât. Eu am un avantaj că am luat de acum pentru că se merge pe principiul „primul venit, primul servit (prostit)”.
Clanul rival, mai bine organizat
Clanul rival babelor este ceva mai bine organizat. Nu stă în soare să se coacă la 35 de grade, membrii ieșind „la atac” doar când ajung în gară trenurile din țară. Atunci așteaptă la ușile trenului și își încep poezia cu rimă albă: „Cazare, cazare, cazare ieftină avem/ Cazare dacă doriți, lângă mare”. Problema e că „lângă mare” pentru toate aceste oferte înseamnă să mai plescăi șlapii cam un kilometru de la apă la cazare. Iar odată ce ai ajuns la locul de închiriere, te cam mulțumești cu condițiile oferite, dacă ai fost naiv și ai crezut descrierea, că parcă nu îți mai arde să mergi din nou în gară să cauți altă ofertă sau să ajungi să cotrobăi pe booking.com, unde ofertele sunt și mai scumpe pentru că proprietarii trebuie să plătească și comision dacă închiriază prin platforma respectivă.
Un jurnalist român s-a sinucis pe un pod. Ultimul mesaj public înainte de a-și pune capăt zilelor: „Pentru cei care aseară au…”