Obiceiul “Penaşilor” se păstrează cu sfinţenie la Hărman de peste 150 de ani, chiar dacă nimeni nu poate preciza cu exactitate când a început.
Bătrânii satului spun că tradiţia ar fi fost adusă în comună de doi preoţi, iar de la an la an grupul “penaşilor” a devenit mai numeros sau mai puţin numeros, în funcţie de numărul tinerilor care se apropiau de vârsta plecării la oaste, respectiv cea a majoratului.
“Am păstrat acest obicei din generaţie în generaţie şi vrem să îl transmitem mai departe şi celorlalţi, nu vrem ca aceste frumoase tradiţii de altădată să se piardă”, a spus Alexandru Dîrstariu, unul dintre tinerii colindători. Obiceiul a debutat încă din ziua Sfântului Nicolae, când “penaşii” şi-au pus straie de sărbătoare, de culoare închisă, fulare şi mănuşi albe, iar pe cap, căciuli negre, împodobite cu câte o pană de gâscă, o frunzuliţă şi doi boboci de trandafiri, unul roşu şi unul roz.
“Pana reprezintă puritatea, bobocul roşu, sângele curs în războaie, cel roz, fetele care au rămas singure acasă în războaie, iar frunzuliţa este cultura noastră”, ne-a destăinuit Alexandru. După ce toată luna a străbătut toate străzile comunei, cântând, ceata, care este formată anul acesta din 12 “penaşi”, continuă “zoritul” şi în Ajun, iar în ziua de Crăciun va merge la colindat din casă în casă.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro