„Condamnati” la locul de munca

Viata in „cutie”

„intr-o cutie de chibrituri ca asta, muncesc de-o viata!”, ne marturiseste Cerasela Barnuta (foto sus), vanzatoare de tichete RATB. Femeia nu se lamenteaza. Priveste „dugheana de 1/1” ca pe „micul ei univers”: „Aici stau de dimineata pana seara. Aici mananc, aici mai aud o stire la un radio, ce mai, ma simt ca acasa!”

Sechestrata langa „punga cu galbeni”

Liliana Savin, vanzatoare la o casa de schimb valutar, a simtit pe propria piele ce inseamna „riscul meseriei”: „De cate ori aud de jafuri la case de schimb, imi fac cruce cu limba si zic „Saru’-mana Doamne, ca n-am fost eu!””
Spatiul in care lucreaza este mai ingust decat doua cutii de televizor puse una langa alta. Liliana si-a personalizat locul de munca, pe care in perioada sarbatorilor de iarna l-a impodobit pana la refuz: „Daca mai puneam un globulet, nu mai aveam unde sa ma asez!”
Dintre toti „condamnatii” la locul de munca, ea are regimul cel mai strict: „Nu pot deschide usa, raman aici inchisa dupa gratii pana cand predau banii, pana duc „punga cu galbeni”, cum zic eu!” Din aceasta cauza, ea isi aduce de acasa cafeaua, mancarea si apa. „Daca uit
sa-mi aduc ceva, sunt a nimanui! Nu mai pot iesi sa-mi cumpar o sticla cu apa. Astept pana vine baiatul de la paza, sa-l rog pe el. Daca ma uita insa, asta e. Sunt leoaica, rezist”. Ea intrerupe brusc discutia cu noi si, instinctiv, incearca sa ne atraga pe „terenul” ei: „Ei, e bine, nu ma plang. Mie imi e necaz cand n-am clienti. N-aveti nimic de schimb? Avem un pret mai bun, negociem”.

Biroul-plimbator dintre etaje

Timpul nu trece mai usor nici in lift. Elena Ogrezeanu este liftiera intr-un centru comercial de pe bulevardul Nicolae Balcescu. A lucrat ca vanzatoare pana acum patru ani, cand a fost redistribuita pe un alt post. „M-am acomodat. Nu ma plang. Daca faci ceva cu pasiune, nu poate sa iasa prost”. Elena nu mai are mult pana la pensie. Nu si-a pierdut insa entuziasmul. Zilnic, se plimba sus-jos, intre etaje. Ramane tintuita intr-un scaun, la picioarele caruia are o cutie de pantofi. Este un „frigider” improvizat. Acolo pastreaza un mar si pachetelul de acasa. „Cand merg la toaleta, rar, ma schimba cate o colega. Sunt si ghid pentru clienti. Unul ma mai intreaba unde gaseste cele mai mici preturi, altul ce cadou sa cumpere prietenei. Daca stiu, le zic, daca nu, nu. Nu ma supar pe nimeni”. Vorbind cu Elena, ai senzatia pe alocuri ca vorbesti cu pilotul unui avion de vanatoare. „Mi se mai urca tensiunea uneori, cand sunt goluri de aer! Dar nu mi-e frica. Am ramas eu blocata in lift si o ora si tot n-am intrat in panica. Important este atunci sa linistesti clientii”. Oricum, ea spune ca este mai in siguranta decat in orice alt lift din Bucuresti: „Avem ventilator, lumina, e bine. Fiecare meserie are riscul ei”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE