Controlează armele poliţiştilor nemţi

În perioada anilor 80, Ceauşescu impusese o regulă draconică, nemaiîntâlnită până atunci, pentru cetăţenii români de etnie germană care trăiau în România, dar care doreau să emigreze oficial. Dictatorul era de acord, în principiu, cu acest lucru, cu condiţia ca Germania Federală să achite statului român câte 8.000 de mărci pentru fiecare persoană în parte.

Daniel Gull, născut în comuna Ruja, din judeţul Sibiu, este unul dintre saşii emigranţi din acele vremuri, care trăieşte astăzi la Eisliger. “Am plecat din România în 1987. Părinţii erau deja în Germania. Îmi aduc aminte că, în afara celor opt mii de mărci plătite de statul german, a trebuit să mai fac rost de alte opt mii pe care le-am dat unei persoane care avea legături strânse cu oamenii din Miliţie şi Securitate. Practic, odată ce dădeam acei bani «la negru», aveam garanţia că într-un an voi fi plecat din ţară”, povesteşte Daniel Gull.

Când a ajuns în Germania, Daniel a fost nevoit să urmeze procedura impusă emigranţilor. “Am stat o perioadă în lagărul de la Nürnberg, până când am obţinut toate hârtiile necesare din partea autorităţilor germane. Am avut noroc pentru că nu am avut nici o zi de şomaj. Eu, în România, eram şoferul directorului IAS-ului şi, datorită unui unchi care era deja în Germania, m-am angajat prima dată în această branşă. Am mai avut apoi alte două locuri de muncă, iar din 1992 lucrez la şcoala de poliţie din Göppingen, la poligonul de tir. Mă ocup de aranjarea muniţiei, a armelor şi a ţintelor de tragere”, a precizat Daniel Gull, care este salariat civil.

Românul consideră că poliţiştii germani sunt impecabili în tot ceea ce fac. “Sunt foarte corecţi şi ştiu să se poarte cu oamenii. Niciodată nu veţi vedea un poliţist neamţ care să adreseze cuvinte nedemne cetăţenilor. În Germania, legea e una pentru toată lumea. Nu contează dacă eşti politician, om de afaceri sau vedetă. Dacă greşeşti, plăteşti”, explică Gull.

În ultimul timp, la şcoala de poliţie din Göppingen au venit la schimb de experienţă poliţişti din Ungaria, Austria, Franţa, Italia, Cehia sau Marea Britanie, dar nici unul din România: “Mi-aş dori tare mult ca şi poliţiştii noştri să vină la astfel de stagii. Aş fi bucuros să le fiu ghid şi să pot vorbi din nou limba ţării în care m-am născut. De fiecare dată când mă gândesc la România, mi se face dor de frumuseţile naturale şi de oamenii de-acolo. Inima te trage tot timpul către locurile unde te-ai născut. România este o ţară foarte frumoasă”, spune cu tărie Daniel Gull.

Sibianul mai are încă patru fraţi, toţi stabiliţi în Germania. Unul dintre ei, Martin, în vârstă de 46 de ani, îi este coleg de serviciu şi lucrează tot în administraţia şcolii de poliţie. “Chiar dacă muncim în acelaşi loc, nu pot spune că ne vedem zilnic. Fiecare are sarcinile lui, de care trebuie să se ocupe în mod strict. La final de săptămână, obişnuim să ne vizităm. Când se întâmplă să ne strângem întreaga familie, suntem peste 30 de persoane”, povesteşte Daniel.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE