Fermierii oferă peste 8.000 de lei culegătorilor de zmeură, cu transport și mic dejun incluse, dar nimeni nu vrea să se angajeze într-o țară vecină cu România
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sezonul de recoltare a fructelor în Serbia și în regiunea Balcanilor a ajuns la nivelul maxim, iar odată cu el crește și panica în rândul cultivatorilor. Deși plățile pentru culegătorii de zmeură, afine și prune au atins maxime istorice, fermierii se confruntă cu o lipsă acută de forță de muncă. Ofertele atractive care includ cazare gratuită, trei mese pe zi și transport asigurat nu mai reprezintă de mult o garanție că producția va fi adunată la timp de pe câmp.
Cuprins:
Salariu de 66 de euro pe zi în Bosnia, cu prânz asigurat
Dezechilibrul dintre cerere și ofertă se observă cel mai clar la strânsul prunelor, scrie Blic, parte a trustului Ringier. În regiunea Semberija din Bosnia și Herțegovina, proprietarii de livezi au ajuns să ofere o leafă zilnică de până la 130 de mărci convertibile, echivalentul a aproximativ 66 de euro pe zi. Programul de lucru durează opt ore, iar angajatorii asigură transportul, micul dejun la ora 10.00, o pauză de cafea cu înghețată sau pepene roșu la prânz, prăjituri și un prânz consistent la finalul schimbului.
„În ciuda salariilor zilnice care ajung până la 130 de mărci, ne chinuim masiv să găsim culegători și cumpărători. Adevărul dureros este că oamenii pur și simplu nu mai vor să presteze această muncă”, a explicat Savo Bakajlić, președintele Asociației Fermierilor din Semberija și Majevica.
Un muncitor experimentat poate aduna peste jumătate de tonă de prune în opt ore. Recoltele din acest an sunt bune, însă prețul scăzut de achiziție, situat între 0,45 și 0,60 de mărci pe kilogram, le dă mari bătăi de cap agricultorilor la calculul final al profitului. În plus, seceta severă și temperaturile extreme grăbesc coacerea și provoacă căderea prematură a fructelor din copaci.
Câștig de peste 1.500 de euro pe lună la culesul de zmeură
În Serbia, cea mai mare bătălie pentru forța de muncă se dă pe plantațiile de fructe de pădure. În bazinele pomicole tradiționale pentru zmeură, precum Arilje, Ivanjica sau Guča, plata zilnică variază între 4.500 și 7.000 de dinari, iar unii culegători solicită chiar și 8.000 de dinari pe zi (aproximativ 68 de euro). Având toate cele trei mese și cazarea asigurate, un muncitor hărnicuț poate câștiga până la 180.000 de dinari (echivalentul a puțin peste 8.000 de lei) într-o lună de muncă continuă, adică peste 1.500 de euro curat în buzunar.
Situația este similară și pe plantațiile de afine din regiunea Srem, unde plățile zilnice variază între 30 și 50 de euro. Cu toate acestea, efortul fizic extrem rămâne motivul principal pentru care localnicii evită munca câmpului. O zi de lucru se întinde pe parcursul a 10-12 ore, iar poziția corpului, aplecat continuu la o înălțime de 20-60 de centimetri de la sol, provoacă dureri lombare severe, amplificate de căldura insuportabilă din timpul verii.
Eforturile fermierilor de a-i motiva pe muncitori sunt mari, însă din ce în ce mai mulți proprietari renunță la plata fixă pe zi și trec la plata la kilogramul cules, din cauza neîndeplinirii normelor. Un fermier din Arilje explică simplu decizia: „Anul acesta plătim între 100 și 120 de dinari pentru un kilogram de zmeură culeasă. Nu mai există zi fixă plătită, pentru că nu pot să îi dau aceeași sumă cuiva care adună 40 de kilograme și altuia care muncește pentru 80 de kilograme”.
Pentru culegători, sistemul înseamnă că veniturile depind exclusiv de viteză. „Este o muncă extrem de grea. Trebuie să strângi cel puțin 70-80 de kilograme pe zi ca să simți că câștigi ceva. În primul an mă dureau degetele și spatele, dar cu timpul prinzi experiență”, mărturisește o tânără culegătoare aflată la al treilea sezon în livezi.
Tinerii fug spre HoReCa, iar fermierii aduc muncitori din Asia
Structura forței de muncă din agricultura sârbă s-a schimbat radical în ultimii ani. Tinerii locali preferă joburile de vară din sectorul serviciilor, alimentației publice și comerțului, în spații climatizate. În paralel, generațiile în vârstă de culegători, care reprezentau stâlpul muncii de sezon, întâmpină dificultăți mari în a mai face față caniculei din cauza problemelor de sănătate.
Locurile rămase libere pe plantații sunt ocupate parțial de elevi și studenți aflați în vacanță, însă marii producători au început să apeleze masiv la importul de forță de muncă. În ultimii ani, pe câmpurile din Serbia au devenit o prezență obișnuită culegătorii aduși prin agenții din Nepal, India, Turcia sau Bangladesh.
Statul sârb a încercat să reglementeze activitatea prin introducerea unui portal electronic dedicat lucrătorilor sezonieri din agricultură. Sistemul le oferă muncitorilor asigurare de sănătate în caz de accidente de muncă și contribuții la pensie pentru fiecare zi lucrată.
Un stimulent important este faptul că șomerii înregistrați sau persoanele care primesc ajutoare sociale nu își pierd drepturile bănești de la stat dacă aleg să lucreze temporar în livezi, în limita legală de 120 de zile pe an. Cu toate acestea, prețul ridicat al muncii și tarifele mici oferite de procesatori pun o presiune uriașă pe umerii micilor producători din regiune.
