Coadă de 200 de metri la vizionarea singurului apartament de închiriat într-un bloc, în Berlin: „Cine îl ia, plânge de fericire”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Berlinul a devenit scena unei disperări imobiliare fără precedent, unde cozile de sute de metri pentru o singură vizionare și chiriile care au lăsat mult în urmă salariile medii definesc noul cotidian. În timp ce birocrația sufocantă blochează aproape orice proiect nou, mii de oameni trăiesc cu teama incertitudinii de mâine. Singura speranță a autorităților rămâne acum „Turboconstruct”, o soluție legislativă ce promite să deblocheze criza locuințelor înainte ca aceasta să devină iremediabilă.
Cuprins:
- La Berlin, a găsi o locuință a devenit un sport extrem
- Între prețuri de neatins și lipsa stimulentelor
- „Turboconstruct” - colacul de salvare sau doar un nume pompos?
- Odată considerat „sărac, dar sexy”, Berlinul are acum una dintre cele mai supraîncălzite piețe imobiliare din lume
- De ce cartierele dormitor din Berlin eșuează
La Berlin, a găsi o locuință a devenit un sport extrem
O coadă de aproape 200 de metri cu oameni care așteaptă să vadă un singur apartament tocmai eliberat nu mai este o raritate, ci o imagine cotidiană. Marcus Grunn, agent imobiliar cu vechime, asistă frecvent la scene care par desprinse din filme: „Cei care primesc în cele din urmă cheile plâng de fericire, de parcă ar fi câștigat la loto. Asta nu este ceva normal pentru Germania”, explică el pentru Deutsche Welle.
Între prețuri de neatins și lipsa stimulentelor
Principala problemă nu este neapărat absența spațiului fizic, ci accesibilitatea acestuia. Pentru cineva care își permite o chirie de 2.500 - 3.000 de euro pe lună pentru 90 de metri pătrați, ofertele abundă. Însă clasa de mijloc și familiile tinere sunt lăsate pe dinafară.
Experții arată cu degetul către clasa politică. Statul nu a oferit suficiente stimulente financiare, în timp ce costurile materialelor au explodat. Astăzi, construcția unei locuințe noi ar fi rentabilă doar dacă chiria ar porni de la 22 de euro pe metru pătrat (fără utilități) - o sumă pe care imensa majoritate a berlinezilor nu și-o permite.
Christian Pirțer, un bărbat de 40 de ani, este exemplul viu al acestei lupte. A căutat un apartament timp de patru ani și jumătate, folosind toate resursele posibile: portaluri online, agenți și networking. Succesul a venit dintr-un noroc pur: un alt chiriaș s-a răzgândit în ultima secundă.
„Turboconstruct” - colacul de salvare sau doar un nume pompos?
În prezent, obținerea autorizațiilor de construcție în Germania este un proces greoi, sufocat de norme obligatorii tot mai scumpe. Un proiect de 243 de apartamente gestionat de constructorul Christian Jerome a avut nevoie de patru ani doar pentru a trece de faza aprobărilor.
Speranța vine acum de la o nouă inițiativă legislativă, supranumită „Turboconstruct”. Aceasta promite să reducă timpul de așteptare pentru autorizații de la câțiva ani la doar câteva luni. Deși există optimism, specialiștii avertizează că viteza nu rezolvă totul.
Odată considerat „sărac, dar sexy”, Berlinul are acum una dintre cele mai supraîncălzite piețe imobiliare din lume
Un al motiv al crizei de pe piața chiriilor este dat de exploatarea la scară largă de către proprietari a unei lacune în legislația federală germană. Dacă apartamentele sunt închiriate ca „temporare” și „mobilate”, proprietarii pot evita reglementările privind chiriile și pot percepe chirii considerabil mai mari.
Codul civil german scutește contractele de închiriere temporară de legislația privind controlul chiriilor (Mietpreisbremse). Aceasta stipulează despre „chiria rece” - chiria de bază excluzând utilitățile - că nu poate fi cu mai mult de 10% mai mare decât chiriile medii din zonă.
În plus, proprietarii pot percepe taxe suplimentare pentru „mobilier”, fără a oferi o justificare clară. Listările temporare sunt, de asemenea, imune la legile care vizează limitarea Airbnb și păstrarea locuințelor pe piața pe termen lung.
De ce cartierele dormitor din Berlin eșuează
Dirk Moritz, expert în dezvoltare urbană, atrage atenția asupra unei alte greșeli: construirea de „cartiere dormitor”. În zone periferice precum Grünau, s-au ridicat mii de apartamente, dar lipsesc spațiile comerciale și zonele de relaxare.
„Alte țări sunt mai avansate. La Londra, în cartierul Croydon, am transformat proiectele prin integrarea de sedii universitare și facilități de petrecere a timpului liber direct în zonele rezidențiale”, explică Moritz. Conceptul este simplu: oamenii nu au nevoie doar de un acoperiș, ci de o comunitate vie.
Pentru Christian Pirțer, coșmarul căutărilor s-a încheiat. Deși mai are de lucru la renovare, în trei săptămâni se va muta cu familia. Pentru alte mii de oameni care stau chiar acum la coadă pe trotuarele reci ale Berlinului, finalul fericit rămâne, deocamdată, doar o iluzie statistică.
Goguta69 10.03.2026, 06:58
Sunt cazuri fericite in care Romania nu a urmat curentul occidental. Nemții deși au beneficiat in est de un fond locativ imens l-au vândut catre trusturile. vestice profitând de exodul populației catre vest. Rezultatul il vedem azi. La noi comunistii lui n Ilici le-au vândut catre populației ca sa câștige legitimitate si asa avem unde sta si noi.