Asa ramai dupa ce vezi “Cu degetu-n gura”, un film de care nu s-ar mai fi auzit daca tanarul din rolul principal (Lou Pucci) nu ar fi primit, hodoronc-tronc, Premiul de interpretare la Festivalul de la Berlin anul trecut… Pucci e un adolescent de 17 ani care isi suge degetul. Cum chestia asta nu e chiar OK atunci cand esti pusti de liceu, personajul lui Pucci se izoleaza de lumea din jur, dand impresia ca este autist. Dar nu e; mai curand, obiceiul acesta “nesanatos” are efecte asupra danturii sale. Astfel intra in scena dentistul jucat de Keanu Reeves.
De fapt, toata distributia graviteaza in jurul pustiului (mama Tilda Swinton, tatal Vincent D’Onofrio, profesorul Vince Vaughn), intr-un mod care nu poate decat sa creeze perplexitate. Poate ca aceasta atractie a adultilor pentru pustiul cu degetu-n gura este lamurita in romanul inspirator (semnat de Walter Kim); din filmul scris si regizat de Mike Mills nu rezulta neam ce il face pe “Thumbsucker” (titlul original al filmului) atat de interesant pentru cei din jur. Sau – mai ales – pentru spectator!
Filmul de debut al lui Mills a fost comparat cu cele regizate de Sofia Coppola si de ex-sotul ei, Spike Jonze. S-avem pardon! “Lost in Translation” a devenit deja un film-cult pentru multi cinefili, in timp ce “Being John Malkovich” ramane unul din cele mai originale si inventive filme ale anilor 90. Deci, nici o comparatie posibila. “Thumbsucker” e mai curand genul acela de filmulet american-independent de duzina in care actori ce iubesc “challenge”-urile adora sa joace. Si o fac bine. Dar filmul “sucks”.
Alex Leo Serban – critic de film