Cum a devenit fostul cancelar Gerhard Schröder omul lui Putin în Germania - analiză NY Times
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Gerhard Schröder, care este plătit cu aproape un milion de dolari pe an de către companiile energetice controlate de ruși, a devenit un paria în țara sa din cauza loialității pe care i-o arată președintelui Vladimir Putin, în ciuda războiului din Ucraina. Dar el este și un simbol al politicii Germaniei față de Rusia, arată o amplă analiză a cotidianului american The New York Times.
Cuprins:
- Dependența de Rusia, rezultatul unui calcul greșit al Germaniei
- A refuzat să demisioneze din companiile rusești
- Schröder se distanțează de război, dar nu de Putin
- Ce a pierdut și ce câștigă din loialitatea față de Kremlin
- „Schröder este doar vârful aisbergului”
- Rolul cancelarului
- Rolul lobbyistului
- Rolul mediatorului
- Paria societății germane
În seara zilei de 9 decembrie 2005, la 17 zile după ce părăsise funcția de cancelar al Germaniei, Gerhard Schröder a primit un telefon. Era prietenul său, președintele rus Vladimir Putin. Acesta a insistat să accepte propunerea de a conduce comitetul de acționari al Nord Stream, compania controlată de Rusia care avea să construiască prima conductă de gaz care leagă direct cele două țări.
„Îți este teamă să lucrezi pentru noi?”, l-a întrebat în glumă Putin, după cum își amintește Schröder. Poate că i-a fost, dar a acceptat totuși oferta. „Nu-mi fac mea culpa. Nu-mi stă în fire”, a declarat fostul cancelar al Germaniei, într-un interviu pentru The New York Times.
În timp ce Vladimir Putin duce un război brutal în Ucraina, Germania încearcă să-și reconsidere legăturile cu Rusia. E o misiune dificilă, pentru că, în ciuda avertismentelor repetate din partea Statelor Unite și ale aliaților din Europa de Est, Germania a devenit dependentă de gazul rusesc. Asta îi oferă liderului rus un avantaj coercitiv asupra Europei și, în același timp, muniție financiară pentru a-și continua războiul.
Dependența de Rusia, rezultatul unui calcul greșit al Germaniei
Dependența a apărut dintr-o convingere germană - îmbrățișată de numeroși cancelari, lideri ai industriei, jurnaliști și cetățeni - că o astfel de relație comercială solidă ar împiedica Rusia să intre în conflict cu Europa și ar ajuta Germania atât în ce privește securitatea, cât și economia.
Așadar, Schröder nu a fost singurul și nici măcar unul dintre puținii oameni cu această convingere. Însă azi, odată cu războiul din Ucraina, a devenit cea mai proeminentă față a acelei perioade lungi în care Germania a făcut calcule greșite. Nu numai pentru că nu regretă nimic, ci și pentru că a profitat de pe urma acestei relații, câștigând milioane în timp ce promova interesele energetice rusești.
Legăturile sale strânse cu Vladimir Putin l-au transformat într-un paria în propria țară, unde mulți îl critică pentru că și-a folosit influența și conexiunile pentru a se îmbogăți în detrimentul Germaniei.
Schröder a profitat de reputația și puterea funcției de cancelar și a devenit un agent pentru interesele Rusiei ca să se îmbogățească.
Norbert Röttgen, parlamentar conservator:
A refuzat să demisioneze din companiile rusești
Schröder, în vârstă de 78 de ani, se apară argumentând că dacă el s-a îmbogățit, atunci și țara sa s-a îmbogățit. „Toți au fost de acord cu asta vreme de 30 de ani și acum, brusc, toți știu că altfel era mai bine”, le-a declarat el jurnaliștilor americani.
Schröder a refuzat să demisioneze din funcțiile de conducere pe care le ocupă în diverse companii energetice rusești, în ciuda solicitărilor venite din partea clasei politice, inclusiv a cancelarului Olaf Scholz.
<strong>Înainte de atacul Rusiei asupra Ucrainei, dependența Germaniei de gazul rusesc a crescut la 55%, de la 39% în 2011 - ceea ce înseamnă că plățile către Rusia se ridică la 200 de milioane de euro pe zi. </strong>
Aceste cifre l-au ajutat pe Putin să devină probabil unul dintre cei mai bogați oameni din lume, i-au permis să-și continue agresiunea în Ucraina și au susținut economia Rusiei, altfel slabă, notează The New York Times.
Schröder se distanțează de război, dar nu de Putin
Schröder ia în derâdere ideea de a se îndepărta de Putin, pe care îl consideră prieten și pe care îl vizitează în mod regulat. Cu războiul însă nu e de acord, dar opiniile îi sunt nuanțate. Întrebat despre atrocitățile comise de armata rusă în Bucha, el a spus că ar trebui investigate, adăugând că nu crede că ordinele ar fi venit de la președintele rus, ci de la o autoritate inferioară.
„Cred că acest război este o greșeală, așa cum am mai spus-o deja. Acum trebuie să restabilim pacea cât mai repede cu putință. Întotdeauna am servit interesele Germaniei. Fac tot ce-mi stă în putință. Măcar una dintre părți are încredere în mine”, a mai spus Schröder.
Ce a pierdut și ce câștigă din loialitatea față de Kremlin
Acea parte însă nu este cea germană. De când a început războiul, întregul personal al biroului parlamentar al lui Schröder a demisionat în semn de protest, inclusiv șeful său de cabinet și cel care i-a scris discursurile în ultimii 20 de ani.
Schröder a renunțat la titlul de cetățean de onoare al orașului natal Hanovra, înainte ca autoritățile să i-o poată retrage. Când clubul de fotbal Borussia Dortmund, al cărui suporter este de la vârsta de 6 ani, i-a cerut o declarație fermă împotriva lui Putin, Schröder și-a anulat calitatea de membru.
Cererile pentru expulzarea lui sunt tot mai puternice și în rândul social-democraților. Dar toate astea nu-l descurajează câtuși de puțin pe Schröder. El rămâne președintele comitetului de acționari al Nord Stream, câștigând aproximativ 270.000 de dolari pe an.
Cu trei săptămâni înainte ca Rusia să atace Ucraina, Gazprom a anunțat că Schröder se va alătura comitetului director. Din 2017, prezidează consiliul de administrație al companiei petroliere ruse Rosneft, câștigând 600.000 de dolari pe an. Acestor sume li se adaugă indemnizația lunară de 9.000 de dolari pe care o are în calitate de fost cancelar.
„Schröder este doar vârful aisbergului”
Relațiile lui Schröder cu președintele rus și cu companiile energetice controlate de Kremlin eclipsează toate realizările avute în cei șapte ani în funcția de cancelar, din 1998 până în 2005. A refuzat să se alăture Statelor Unite în războiul din Irak, a oferit imigranților o cale mai ușoară pentru a-și obține cetățenia germană și a schimbat legislația pe piața muncii - ceea ce a pavat calea spre prosperitate în mandatul succesoarei sale, Angela Merkel.
Dar chiar și cei mai înverșunați critici ai săi recunosc că relațiile apropiate și profitabile ale lui Schröder cu Rusia sunt emblematice pentru modul în care Germania s-a raportat în ultimele decenii la relația cu Rusia.
<strong>Influențați de lobby-ul agresiv al industriei de export și încurajați de sindicate, cancelarii care i-au urmat în funcție lui Schröder au contribuit la dependența Germaniei de energia rusă.</strong>
„Schröder este vârful aisbergului”, a declarat Wolfgang Ischinger, diplomat și fost ambasador în Statele Unite. „Dar sub el este un aisberg întreg”.
Rolul cancelarului
În timpul uneia dintre primele vizite ale lui Schröder la Moscova, președintele Putin l-a invitat la sauna din reședința sa privată și i-a oferit o bere. Schröder a povestit că atunci când sauna a luat foc brusc, Putin i-a spus să se grăbească spre ieșire, dar el a insistat să-și termine mai întâi berea.
Întâmplarea i-a apropiat pe cei doi lideri - și nu doar din cauza bravurii lor. Vladimir Putin, fost agent KGB detașat la Dresda, vorbește fluent germană și a fost un copil sărac, la fel ca Gerhard Schröder, a cărui mamă a fost menajeră și a crescut singură cinci copii.
„Asta a creat o anumită apropiere”, spune Schröder. „A existat sentimentul că ne putem baza unul pe altul”.
Imaginea pe care o au oamenii despre Putin este doar jumătate din adevăr.
Gerhard Schröder, fost cancelar al Germaniei:
În 2001, Vladimir Putin s-a adresat parlamentarilor germani, fiind primul președinte rus care a făcut acest lucru. Vorbind în germană, el a descris Rusia drept „o națiune europeană prietenoasă”, al cărei obiectiv este „pacea pe continent”. A fost ovaționat în picioare. Printre cei care au aplaudat în acea zi s-a numărat și Angela Merkel, succesoarea lui Schröder.
Nord Stream 1 a fost un proiect inițiat de Gazprom și de o companie energetică finlandeză și, în cele din urmă, a inclus companii germane, franceze și olandeze. Scopul său a fost de a se asigura aprovizionarea cu gaze a Germaniei și Europei într-un moment în care disputele dintre Rusia și Ucraina cu privire la taxele de tranzit și evacuarea gazelor de către Kiev stârneau îngrijorări cu privire la întreruperile aprovizionării.
„Industria ne-a spus că avem nevoie de conductă nu doar pentru că ne trebuie mai mult gaz, ci și din cauza dificultăților cu conducta din Ucraina”, își amintește fostul cancelar. „De ce ar fi trebuit noi, Guvernul, să ne opunem? Nimănui nu i-a trecut prin cap că asta ar putea deveni o problemă. A fost doar o modalitate de a procura gaze pentru germani, pentru industria grea a Germaniei și pentru industria chimică, având mai puține probleme și întreruperi”.
Schröder și Putin au susținut proiectul de la început și au creat grupuri de lucru pentru a discuta despre industrie și securitate. La 8 septembrie 2005, cu zece zile înainte de alegerile în care social-democrații lui Schröder au pierdut în fața conservatorilor Angelei Merkel, contractul Nord Stream 1 a fost semnat de reprezentanții Gazprom, E.On și BASF.
Rolul lobbyistului
În noiembrie 2005, la două luni după ce a pierdut alegerile, un executiv al Gazprom i-a cerut lui Schröder să se întâlnească. I-a oferit funcția de președinte al companiei responsabile cu construirea Nord Stream 1.
„Mi s-a părut puțin cam devreme”, a precizat Schröder. „Dar fusesem cancelar. Nu mă puteam întoarce la cariera de avocat. Aveam nevoie de un nou proiect. Ceva la care să mă pricep și unde să pot servi intereselor Germaniei”. Când președintele Putin l-a sunat în noaptea de 9 decembrie 2005, a acceptat oferta.
<strong>Opinia publică din Germania a fost indignată. Niciun cancelar înaintea lui nu acceptase un loc de muncă într-o companie controlată de o țară străină, cu atât mai puțin una care beneficiase de sprijinul lui cât timp fuseseră în funcție. </strong>
Dar proiectul conductei în sine a rămas necontroversat. „Următorul guvern a mers înainte cu proiectul fără probleme”, spune Schröder. „Nimeni din primul guvern Merkel nu a spus vreun cuvânt împotriva lui. Nimeni!”
Wolfgang Ischinger, fost ambasador al Germaniei în Statele Unite, confirmă: „Schröder nu poate fi învinovățit pentru Nord Stream 1”.
Majoritatea politicienilor germani, din guvern sau din opoziție, nu au pus la îndoială acest proiect. Nimeni nu și-a pus problema că punem bazele unei dependențe nesănătoase.
Wolfgang Ischinger, fost ambasador al Germaniei în SUA:
Planificarea și construcția Nord Stream 1 au durat șase ani. În 2011, Schröder a participat la ambele ceremonii de deschidere - una la capătul rusesc, la Vîborg, alături de Putin, prim-ministrul Rusiei la acea vreme, iar cealaltă - la capătul german, la Lubmin, la Marea Baltică, alături de Merkel și aliatul de încredere al lui Putin, Dmitri Medvedev, președintele Rusiei la acea vreme.
Odată ce Nord Stream 1 a devenit operațional, Schröder a început să facă lobby pentru o a doua conductă: Nord Stream 2. Atunci a început „adevărata controversă”, este de părere Ischinger.
La începutul anului 2011, Angela Merkel a luat prin surprindere întreaga lume, inclusiv propria țară, anunțând că Germania va renunța treptat la energia nucleară după dezastrul de la centrala nucleară japoneză din Fukushima. Sub presiunea industriei germane pentru a identifica surse alternative de energie, ea s-a arătat deschisă să susțină proiectul Nord Stream 2.
Dar invazia Ucrainei de către Putin în februarie 2014 și anexarea Crimeei au ridicat semne de întrebare cu privire la viabilitatea Nord Stream 2, după ce Occidentul a pus în aplicare primele sancțiuni împotriva Rusiei.
<strong>Pe măsură ce opoziția față de Nord Stream 2 s-a intensificat, la fel s-a intensificat și lobby-ul lui Schröder. Principalii săi aliați în guvernul Merkel au fost ministrul economiei și vicecancelarul Sigmar Gabriel și ministrul de externe Frank-Walter Steinmeier, acum președintele Germaniei. </strong>
Nord Stream 2 a fost aprobat în iunie 2015, în același an în care Gazprom a primit aprobarea, în timpul guvernării Merkel, să cumpere cea mai mare unitate strategică de stocare a gazelor din Germania, unde a menținut nivelurile de gaze scăzute în ultimul an - gest ce e văzut ca o pregătire pentru a-i oferi un avantaj lui Putin în timpul războiului.
Însă Schröder spune că nu a fost îngrijorat de dependența tot mai mare față de Rusia sau de avertismentele americane și din Europa de Est cu privire la faptul că Putin folosește pe post de armă energetică resursele Rusiei.
Rușii, susține el, au fost întotdeauna de încredere când a fost vorba de livrarea de petrol și gaze. „Rusia are nevoie de petrol și gaze pentru a-și acoperi bugetul de stat. Noi avem nevoie de petrol și gaze pentru a ne încălzi și pentru a menține economia în funcțiune”.
Rolul mediatorului
La începutul lunii martie, la aproape o săptămână de la începutul războiului, Schröder a spus că a fost contactat prin intermediul companiei media elvețiene Ringier de către oficiali ucraineni, care l-au rugat să medieze discuțiile între Moscova și Kiev.
Parlamentarul Rustem Umerov a fost trimis pe 7 martie la întâlnirea cu Schröder, la Istanbul, pentru a expune cererile ucrainene. Pe 9 martie, Schröder ajungea în Moscova pentru a discuta cu Putin, cu principalul negociator al Kremlinului, Vladimir Medinski, și cu oligarhul Roman Abramovici.
Ceea ce pot să vă spun este că Putin este interesat să pună capăt războiului. Dar asta nu este atât de ușor. Sunt câteva puncte care trebuie clarificate.Gerhard Schröder, fost cancelar al Germaniei:
Chiar și acum, după două luni de război, Schröder crede că orice s-ar întâmpla, gazul și petrolul rusesc vor continua să curgă, iar Guvernul nu ar trebui să impună un embargo energetic.
Paria societății germane
Schröder plătește prețul de a rămâne loial lui Putin: singurătatea. Cei mai mulți dintre prietenii săi social-democrați s-au îndepărtat, iar o mașină de poliție veghează zi și noapte în fața casei sale.
În schimb, în Rusia este foarte apreciat. La televiziunea de stat este adesea citat drept „vocea occidentală a rațiunii”, în timp ce liderii Europei sunt prezentați drept „cei care și-au vândut interesele propriilor țări unor State Unite rusofobe”.
Dar pentru criticii lui Putin, Schröder este personificarea unei clase de politicieni occidentali care, urmărindu-și propriile interese, finanțează și legitimează acțiunile liderului de la Kremlin.
Cu toate acestea, Schröder își menține neclintită credința că pacea și prosperitatea în Germania și Europa vor depinde întotdeauna de dialogul cu Rusia. „Nu poți izola o țară ca Rusia pe termen lung, nici politic, nici economic”, spune el. „Industria germană are nevoie de materiile prime pe care le are Rusia. Când acest război se va termina, va trebui să ne întoarcem la afacerile cu Rusia. Așa cum am făcut-o întotdeauna”.
