Cum arată sistemul medical din România prin ochii unui medic rezident. Experiențele Claudiei Ianuș: „Mai multă empatie, explicații clare și răbdare”

Într-un sistem marcat de lipsa personalului medical și de nevoia de modernizare, medicii rezidenți au un rol esențial în funcționarea spitalelor. Ei sunt generația care crește, învață și încearcă să aducă schimbarea, reprezentând una dintre cele mai clare dovezi că medicina din România poate evolua.

Începutul în medicină al unei tinere rezidente

Pentru a înțelege mai bine parcursul unui medic rezident, provocările cu care se confruntă și povestea personală din spatele acestei alegeri, reporterul Libertatea a stat de vorbă cu dr. Claudia Ianuș, o tânără în vârstă de 33 de ani, aflată la sfârșitul celui de-al III-lea an de rezidențiat. În anul 2022 a absolvit facultatea de medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, iar în prezent este medic rezident la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov. 

Claudia este viitor medic specialist endocrinolog, iar pasiunea pentru profesia pe care a ales-o se reflectă în modul în care privește parcursul medical. Reușește să vadă partea pozitivă a lucrurilor și are încredere că noua generație de doctori poate aduce schimbări reale în sistemul din România, mai ales în ceea ce privește relația cu pacientul. „Cred că lucrurile evoluează într-o direcție bună, iar generațiile mai tinere de medici acordă tot mai multă importanță relației umane cu pacientul.”

Dorința de a fi medic, născută din copilărie

Încă de mici, majoritatea copiilor își pun întrebarea „Oare ce voi face când voi fi mare?”. Răspunsurile sunt multe și diverse, iar odată cu trecerea timpului, prioritățile și perspectiva asupra vieții se schimbă și profesia aleasă ajunge de multe ori să fie una la care nu te-ai fi gândit vreodată.

Acesta nu este și cazul Claudiei Ianuș, care a știut de la o vârstă fragedă care îi este vocația. Își amintește cum se juca împreună cu prietena ei în spatele casei, unde aveau un cabinet medical improvizat și făceau jocuri de rol. Spune că își dorea întotdeauna să fie ea medicul, să facă consultații și să pună diagnostice. Mai târziu, în liceu, i s-a confirmat că acesta era drumul pe care voia să-l urmeze, după ce s-a înscris într-un program de voluntariat la Crucea Roșie.

Bineînțeles că în spatele acestui vis se află o dorință imensă de a ajuta oamenii și de a salva vieți.  „Întotdeauna m-a fascinat modul în care funcționează corpul uman și felul în care știința poate transforma suferința în vindecare. Este un domeniu complex, care cere nu doar cunoștințe solide, ci și capacitatea de a fi empatic și răbdător cu o persoană aflată într-un moment vulnerabil al vieții ei. De asemenea, medicina îți oferă posibilitatea de a învăța continuu și de a evolua atât profesional, cât și personal”, mărturisește aceasta. 

De ce endocrinologia?

În mintea ei, alegerea pentru endocrinologie s-a conturat încă din anul V, atunci când a parcurs modulul dedicat acestei specializări. Doamna prof. dr. Cristina Preda a fost cea care i-a insuflat pasiunea pentru această ramură a medicinei. La nivel practic, a ales-o după finalizarea facultății și susținerea examenului de rezidențiat.

Aceasta definește endocrinologia ca fiind „combinația perfectă între știință, logică medicală și dimensiunea umană a profesiei” și consideră că „îmbină raționamentul clinic cu o înțelegere profundă a mecanismelor prin care organismul își menține echilibrul. Altfel spus, privești pacientul ca un întreg, nu doar prin prisma unei afecțiuni.”

Problemele din sistemul medical, văzute prin ochii unui medic rezident

Conform spuselor Claudiei, principalele obstacole cu care se confruntă un medic rezident în România sunt organizarea sistemului medical și resursele disponibile. Pentru a înțelege mai bine la ce se referă, aceasta a dat un exemplu concret, în care un pacient a fost trimis din Brașov într-un alt centru universitar pentru inițierea tratamentului de care avea nevoie și menționează că aceste drumuri pot însemna eforturi financiare considerabile pentru unele persoane. 

„Am avut un pacient cu insuficiență hipofizară pluritrofă, iar pe baza examenului clinic și a investigațiilor paraclinice s-a considerat oportună, pe lângă substituția celorlalte deficite hormonale, inițierea tratamentului cu hGH. Nu am putut face acest lucru în Brașov și a fost necesară direcționarea pacientului într-un centru universitar mare (București, Iași, Cluj etc.), pentru că doar acolo se poate iniția tratamentul cu hGH, iar mai apoi, pacientul se reîntoarce în Brașov pentru monitorizare și continuarea tratamentului.”

Pe lângă aceste probleme, în spitalele în care a fost a identificat lipsuri ce țin de birocrație, infrastructură, dotări și lipsă de cadre medicale. Spune că în multe dintre secții, echipamentele sunt depășite sau prea puține, iar insuficiența de personal face ca sarcinile să se acumuleze, ritmul de lucru să devină epuizant și calitatea serviciilor medicale să scadă.

Chiar și așa, încearcă să rămână pozitivă, întrucât observă că lucrurile evoluează treptat  înspre bine. „Cu toate acestea, se observă progrese, întrucât există inițiative de modernizare, investiții în aparatură și un interes tot mai mare pentru atragerea și formarea tinerilor medici.”

Noua generație de medici pune mai mult accent pe comunicarea medic-pacient

În privința organizării spitalelor, un minus identificat de ea este lipsa comunicării eficiente între secții, fapt ce riscă să producă întârzieri și să îngreuneze modul în care sunt gestionate cazurile.

Când vine vorba de relația medic-pacient, provocarea principală este tot comunicarea, întrucât multe persoane au nevoie de „mai multă empatie, explicații clare și răbdare”, iar, din fericire, „generațiile mai tinere de medici acordă tot mai multă importanță relației umane cu pacientul”, spune aceasta. 

Trecerea de la student la medic rezident

După 6 ani de învățat zile și nopți întregi, Claudia simte că facultatea i-a oferit o pregătire temeinică din punct de vedere teoretic și o bază solidă de cunoștințe medicale. Cu toate acestea, zice că aplicarea lor în situații clinice reale, în care pacienții au afecțiuni multiple și nevoi complexe, se dovedește a fi adevărata provocare pentru un medic aflat la început de drum. Ea subliniază că experiența practică, contactul direct cu pacientul și lucrul în echipă sunt elementele care dezvoltă cu adevărat abilitățile clinice ale unui doctor în formare.  „Prin urmare, facultatea a fost punctul de plecare, dar rezidențiatul este cel care mă formează ca viitor specialist.”

Cum sunt primiți tinerii în sistemul medical

La începutul rezidențiatului, partea birocratică a fost cea care i-a dat puține bătăi de cap Claudiei. Își amintește cum obișnuia să rămână peste program pentru a-și scrie documentația medicală, până când, cu timpul, a învățat să se organizeze și să integreze eficient partea practică cu cea administrativă.

Menționează că este o diferență uriașă între viața de student și cea de rezident. „Începi să ai responsabilități, treci de la teorie la practică, te adaptezi unui program de lucru, înveți să gestionezi volumul mare de pacienți și documentația medicală a acestora. Și, foarte important, înveți să menții echilibrul între muncă, studiu și viață personală.”

Dincolo de provocările începutului, spune că se simte norocoasă, deoarece a intrat într-un colectiv unit, deschis și gata să o ajute să se integreze, și, chiar dacă experiența de până acum ca medic rezident endocrinolog a fost și este plină de încercări, vorbește despre acest parcurs cu recunoștință și optimism. 

„Experiența mea de până acum ca medic rezident endocrinolog a fost și este în continuare una plină de provocări, dar în egală măsură și de satisfacții. Am ocazia să învăț de la profesori și colegi dedicați, iar contactul direct cu pacienții m-a făcut să realizez cât de importantă este comunicarea și empatia în actul medical”, afirmă ea.

Așteptările tinerilor medici vs realitatea din sistem

Întrebată dacă există o diferență între așteptările tinerilor medici și realitatea sistemului, a răspuns simplu: „Și da, și nu”, subliniind că percepția diferă de la o persoană la alta. A observat că unii dintre colegi au intrat în sistem cu o imagine idealizată, iar contactul cu realitatea i-a făcut să realizeze rapid că lucrurile sunt departe de ceea ce își imaginaseră. În schimb, cei care au înțeles încă de la început care sunt limitările domeniului medical au reușit să se adapteze mai ușor și să privească dincolo de părțile negative. „Personal, cred că, deși sistemul are multe probleme, oferă totuși oportunități reale de învățare, dezvoltare și implicare, dacă știi să le cauți.”

Dacă ar avea posibilitatea să schimbe ceva în modul în care sunt formați medicii în România, Claudia și-ar dori ca studenții să aibă parte de mai multă practică în spitale încă din primii ani de studiu, ar pune mai mult accent pe comunicarea medic–pacient și pe dezvoltarea abilității de a face față situațiilor dificile. 

„Dacă aș putea schimba ceva în formarea medicilor din România, m-aș concentra pe creșterea componentelor practice și a experienței directe în spital încă din primii ani de facultate. De asemenea, cred că ar fi util să existe mai multă instruire în comunicarea cu pacienții și gestionarea situațiilor dificile, aspecte care se învață adesea doar pe parcursul rezidențiatului.”

O zi din viața unui medic rezident și bucuria de a ajuta

Claudia Ianuș a povestit pas cu pas cum arată o zi din viața ei profesională și a explicat că programul de studiu în rezidențiat este structurat pe module, iar programul de lucru diferă în funcție de stagiu. 

Pe stagiul ei de bază, endocrinologia, începe munca la 7:30 și o termină la 15:00. Conform spuselor acesteia, după ce ajunge la clinică vizitează pacienții internați, evaluează cazurile și discută planurile de tratament cu medicul coordonator. Apoi urmează investigații, interpretarea analizelor, ajustarea tratamentelor și completarea documentației medicale, dar și consultații externe, discuții cu pacienții și familiile lor și, dacă este necesar, colaborarea cu alte specialități, iar după ce ajunge acasă „revizuiesc cazuri, citesc articole și mă pregătesc pentru ziua următoare”.

Chiar și atunci când are o zi epuizantă, reușește să-și amintească motivul pentru care a ales această profesie. Pentru ea, momentele în care munca își arată rezultatele sunt cele care dau sens întregului efort. „Când vezi un pacient care se simte mai bine datorită implicării tale, simți o satisfacție greu de descris în cuvinte. Cred că este o combinație între recunoștință, împlinire și motivația de a continua să devin un medic tot mai bun.”

Cum face față stresului, volumului mare de muncă și încărcăturii emoționale

„O bună organizare, stabilirea priorităților și o comunicare deschisă cu echipa” sunt cele trei elemente pe care Claudia Ianuș le consideră esențiale pentru a face față stresului și volumului mare de muncă, iar activitățile care o relaxează, precum sportul, cititul, timpul cu oamenii dragi, o ajută să își mențină o balanță sănătoasă între viața profesională și cea personală. 

Una dintre cele mai grele părți ale acestei profesii este contactul constant cu suferința pacienților. Recunoaște că nu i-a fost deloc ușor la început, dar în timp a învățat să găsească „un echilibru între empatie și obiectivitate”. Povestește că încearcă mereu să ofere tot sprijinul necesar pacienților, dar fără să se lase acaparată de emoții.  „Încerc să fiu aproape de pacient, să ascult și să ofer sprijin, dar fără să las emoțiile să mă copleșească, pentru că altfel nu aș putea fi eficientă. Îmi reamintesc mereu că, deși nu pot controla totul, pot face tot ce ține de mine pentru a le fi mai bine.”

Competențe esențiale pentru un medic tânăr și sfaturi pentru un viitor rezident

În secolul al XXI-lea, Claudia crede că o competență esențială pe care un medic ar trebui să o aibă este comunicarea eficientă, atât cu pacienții, cât și cu echipa medicală, dar și stăpânirea tehnologiei medicale și a instrumentelor digitale, pentru a interpreta rapid datele pacienților și a utiliza resursele moderne în beneficiul actului medical. 

În plus, din postura de medic aflat în anul al III-lea de rezidențiat, aceasta a oferit câteva sfaturi celor care urmează să intre în sistem, bazate pe experiențele și lecțiile acumulate până acum. 

„Primul sfat pe care l-aș oferi unui student care se pregătește să înceapă rezidențiatul este să aleagă specialitatea cu sufletul, nu în funcție de sporuri sau de cum sună ea în fața altora. Este important să fie motivat de interes și plăcere pentru ceea ce face, pentru că rezidențiatul este o perioadă solicitantă. Totodată, să-și păstreze curiozitatea, să învețe activ, să ceară ajutor când e nevoie și să găsească un echilibru între muncă și viața personală.”

Ce înseamnă „a fi un medic bun” cu adevărat

Claudia vorbește cu pasiune despre meseria de medic și despre cât de importante sunt empatia, comunicarea și umanitatea în acest domeniu. Își dorește enorm să evolueze continuu, să trateze cu grijă și responsabilitate și să transmită încredere pacienților ei.  

„Pentru mine, a fi un medic bun înseamnă să oferi îngrijiri medicale de calitate, bazate pe dovezi științifice și pe decizii corecte din punct de vedere clinic. În același timp, înseamnă să fii uman, să asculți pacientul, să îi înțelegi nevoile și să construiești o relație de încredere. A fi un medic bun mai înseamnă și să te perfecționezi continuu, să înveți din fiecare experiență și să abordezi fiecare situație cu responsabilitate și integritate.”

În final, menționează că medicina i-a modelat nu doar drumul profesional, ci și sufletul și perspectiva asupra vieții, transformând-o în omul care este astăzi, un om mai empatic și răbdător, care a învățat să se bucure de fiecare clipă. „Medicina m-a învățat să privesc oamenii cu mai multă empatie și răbdare și să înțeleg că fiecare pacient are o poveste proprie. De asemenea, mi-a oferit o perspectivă mai realistă asupra fragilității vieții și a importanței fiecărui moment.”

Fotografii ilustrative: Shutterstock

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.