Cum să înțelegem tarifele lui Donald Trump. Noul domeniu al „geoeconomiei” oferă un ghid pentru cei perplecși
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Privite prin prisma gândirii economice dominante din secolul al XX-lea - fie că este vorba de John Maynard Keynes sau de liber-profesioniști precum Milton Friedman - astfel de tarife par ciudat de autosabotante. Într-adevăr, așa-numita zi a eliberării declarată de Trump miroase a nebunie economică, încât ar putea fi explicată mai bine de psihologi decât de economiști.
Articol opinie de Gillian Tett
Cu toate acestea, aș susține că există un economist a cărui activitate este foarte relevantă în acest moment: Albert Hirschman, autorul unei cărți impresionante publicate în 1945, „Puterea națională și structura comerțului exterior”. În ultimele decenii, această lucrare a fost în mare parte ignorată, după cum subliniază Jeremy Adelman, un istoric de la Princeton care a scris biografia lui Hirschman.
Nu este de mirare. Economistul evreu german a suferit astfel de traume în războiul civil spaniol și în Germania nazistă, încât, atunci când a ajuns la Universitatea din California, Berkeley, ca economist, a decis să studieze autarhia. Mai precis, el a folosit protecționismul dezastruos din anii ’30 pentru a dezvolta un cadru de măsurare a coerciției economice și a exercitării puterii hegemonice (cuvântul academic pentru intimidare).
Cu toate acestea, această analiză a fost în mare parte ignorată de economiștii din domeniul comerțului, deoarece era contrară atât ideilor economice keynesiene, cât și celor neoliberale. În schimb, impactul principal al cărții a fost asupra analizei antitrust. Economistul Orris Herfindahl a utilizat ulterior ideile lui Hirschman pentru a crea un indice de măsurare a concentrării întreprinderilor, care a fost adoptat, printre altele, de Departamentul de Justiție al SUA.
Cu toate acestea, dacă Hirschman ar fi fost în viață pentru a-l vedea pe Trump dezvăluindu-și strategia tarifară în Grădina Trandafirilor de la Casa Albă săptămâna aceasta, nu ar fi fost surprins. Gânditorii neoliberali văd adesea politica ca pe un derivat al economiei. Dar Hirschman a privit acest lucru invers, susținând: „Atât timp cât o națiune suverană poate întrerupe comerțul cu orice țară după bunul său plac, concursul pentru mai multă putere națională pătrunde în relațiile comerciale".
Și el a văzut „comerțul ca… un model de imperialism care nu necesita „cucerirea” pentru a subordona partenerii comerciali mai slabi", după cum spune Adelman. Acest lucru este apropiat de modul în care consilierii lui Trump analizează economia. Dar este foarte diferit de modul în care Adam Smith sau David Ricardo vedeau fluxurile comerciale (despre care presupuneau că implică actori cu puteri comparabile).
Unii economiști înclină spre această schimbare.
Imediat după discursul lui Trump, un trio de economiști americani - Christopher Clayton, Matteo Maggiori și Jesse Schreger - a publicat o lucrare care prezintă domeniul în creștere al „geoeconomiei”, inspirat de Hirschman. Când trioul a inițiat acest program de cercetare, în urmă cu patru ani, „aproape nimeni nu părea interesat” de aceste idei, deoarece erau atât de în contradicție cu cadrele actuale, recunoaște Maggiori. Dar interesul este acum în creștere, spune el, prezicând o schimbare intelectuală iminentă, comparabilă cu cea care a avut loc după criza financiară globală.
De exemplu, la reuniunea din acest an a Asociației Financiare Americane a avut loc o sesiune inedită pe tema geoeconomiei, în cadrul căreia Maurice Obstfeld, fost economist șef al FMI (și admirator al lui Hirschman), a susținut un discurs puternic. Această activitate a produs deja trei teme cărora investitorii ar trebui să le acorde atenție.
În primul rând, și cel mai evident, analiza trioului arată că este periculos pentru țările mici să devină prea dependente de un partener comercial mare și oferă instrumente de măsurare a acestei vulnerabilități.
În al doilea rând, ei susțin că sursa puterii hegemonice actuale a Americii nu este industria prelucrătoare (deoarece China controlează lanțuri de aprovizionare cheie), ci este mai degrabă financiară și structurată în jurul sistemului bazat pe dolar.
Prin urmare, tarifele lui Trump sunt, în esență, o încercare de a contesta un alt hegemon (China), dar politicile sale financiare sunt un efort de a apăra dominația existentă. (Aș spune că hegemonia puterii tehnologice încă este contestată.)
Această distincție este importantă pentru alte țări care încearcă să răspundă. În al treilea rând, cei trei susțin că puterea hegemonică nu funcționează într-un mod simetric. Dacă un agresor are o cotă de piață de 80 %, de exemplu, de obicei deține un control de 100 %; dar dacă cota de piață scade la 70%, puterea hegemonică se prăbușește mai repede, deoarece cei slabi pot vedea alternative.
Acest lucru explică de ce SUA nu au reușit să controleze Rusia prin sancțiuni financiare. Iar modelul se poate aplica pe scară mai largă dacă alte țări reacționează la tarifele agresive ale lui Trump imaginând și dezvoltând alternative la sistemul financiar bazat pe dolar. Bătăușii par inexpugnabili - până când nu mai sunt.
Este această analiză deprimantă? Da. Dar nu ar trebui să fie ignorată. Și dacă investitorii șocați și factorii de decizie politică vor să se înveselească, ar putea observa altceva: împotriva tuturor șanselor, Hirschman a fost o viață întreagă un optimist - sau "posibilist", cum prefera el să spună. El credea că oamenii pot învăța din istorie pentru a îmbunătăți viitorul. Trump ignoră acum această lecție, cu consecințe sumbre. Dar nimeni altcineva nu ar trebui să o facă.
© The Financial Times Limited 2025. Toate drepturile rezervate. Conținutul nu poate fi redistribuit, copiat sau modificat în vreun fel. Redacția Libertatea este singura responsabilă pentru furnizarea acestei traduceri, iar Financial Times Limited nu acceptă nicio răspundere pentru acuratețea sau calitatea traducerii.
BakerMan 05.04.2025, 16:42
,,Noul domeniu" al geoeconomiei este unul foarte vechi și are legătură cu capitalismul strategic. Respectiv cu politicile economice protectioniste ale unor state - mai ales fostele imperii transformate în state-natiune puternice - in domenii considerate strategice: producția de tehnologie, industria aeronautica, industria militara, telecomunicatiile, energia, industria farmaceutica, sectorul bancar etc. Se considera ca fara astfel de politici, adica fără nationalism economic, statele respective nu vor mai fi în topul lanțurilor de producție globala, nu vor mai putea produce prosperitate și dezvoltare pentru propriii cetateni, și vor fi dominate de alte state. Mai mult, geoeconomia vizează investitii strategice pentru influenta politica și mai puțin pentru profit. Dacă vrei sa fii etichetat extremist sau fascist, întreabă un profesor de economie sau de stiinte politice din România ce e și cu se ocupa geoeconomia.