Cum iubesc copiii și cum iubesc părinții! Ce nu știai despre această legătură indestructibilă

Sigur, nu toți părinții sunt la fel de atașați de copiii lor (vedem părinți care își părăsesc copiii și îi uită cu totul, dar, dacă vorbim de marea majoritate, descoperim că suntem indestructibil legați de ființele pe care le aducem pe lume).

Această legătură se schimbă în timp. Când devin adolescenți îți vine uneori să o iei la sănătoasa, nu? Te provoacă, îți vorbesc urât, te întrebi ce o fi fost în capul tău atunci când ai decis să-i faci, pentru că, uite, nu au niciun strop de recunoștință. Dar va trece. Trece și adolescența și vine prima etapă a maturității, cu găsirea unui loc de muncă, căsătoria, etc. Și părinții tot stresați sunt. Și tot atașați indestructibil de copiii lor. Dacă fiica ta adultă e nefericită în căsnicie ori fiul risipitor nu-și găsește de lucru, cine suferă de insomnie? Mama, tata, desigur. Și chiar dacă pare că mama se implică emoțional mai mult, cercetrile arată că și tații sunt afectați.  Nu e o mare diferență aici, deși tata pare mai mult preocupat de meciul de la televizor decât de problemele maritale ale fiicei. În sinea lui, el suferă.

Cercetătorii au confirmat ideea că suntem indestructibil atașați de copiii noștri, chiar și la maturitate. Ei au măsurat nivelul de cortozol (hormon al stresului) la oamenii ai căror copii aveau probleme ca adulți. Și au descoperit că era la fel de mare ca atunci când, în copilărie, cel mic avea oreion sau venea bătut de la școală… Deci, chiar dacă tu nu îl mai poți proteja, tot te doare inima când are probleme.

Dar ce se întâmplă cu copiii? Ei bine, și ei sunt atașați foarte strâns de părinți. Dar într-un fel diferit. Din fericire, pentru ei lucrurile devin mai calme cu timpul. Dacă la 14-18 ani consideră că s-au născut în familia greșită, că mama și tata sunt niște neisptrăviți, că se stresează aiurea și că îi stresează și pe ei, odată cu trecerea anilor relația devine mai calmă. Devin mai toleranți, mai deschiși la dialogul cu mama și cu tata, mai dispuși să-i primească pe părinții risipitori înapoi, după tot ce le-au făcut și după ce „le-au distrus viața“… cum se explică? Poate și lipsa de timp. În vreme ce copiii deveniți adulți au grijile lor, părinții care îmbătrânesc sunt mai liberi de alte sarcini și se concentrează asupra  progeniturilor și problemelor acestora. Deci tot nu scapi de mama cicălitoare…

Articol realizat de Iuliana Alexa, redactor șef PSYCHOLOGIES România

Îi puteți scrie Iulianei Alexa la: iuliana.alexa@ringier.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE