Curierii Glovo sunt nemulțumiți de condițiile de muncă și se simt exploatați, în Italia: „Mă simt ca un număr, nu există contact uman”

Anchetă Glovo la Milano, mărturiile curierilor

Vin din Pakistan, Bangladesh, Nigeria. Au permise de ședere aflate în incertitudine, locuințe improvizate și familii cărora încearcă să le trimită câțiva bani acasă. Iar pentru mulți dintre ei este poate prima dată când cineva îi ascultă cu adevărat, în acest caz carabinierii trimiși de Parchet.

Sunt 41 de depoziții ale curierilor Glovo care, împreună cu analiza arhitecturii informatice a platformei, au dus la instituirea controlului judiciar asupra companiei Foodinho SRL, potrivit Corriere della Sera.

„Mă simt un număr pentru platformă. Și dacă îmi fură bicicleta sau bateria, toate cheltuielile sunt în sarcina mea”, spune Ahmed.

Hassan explică modul în care este plătit: „Folosesc o bicicletă electrică pe care am cumpărat-o eu. Primesc în medie 2 euro și 50 de cenți pe livrare, cu creșteri în funcție de distanță sau în weekend și penalizări în caz de întârziere. Fac aproximativ 10-15 livrări pe zi, uneori chiar 20-25, parcurgând între 50 și 60 de kilometri. Rămân conectat la aplicație cam douăsprezece ore pe zi, de la 10 la 22”.

„Fac asta ca să supraviețuiesc”

„Sunt geolocalizat constant prin GPS. Dacă întârzii, Glovo mă sună să mă întrebe de ce sunt oprit sau de ce nu livrez”, afirmă Muhammad.

Suman adaugă: „Refuzul comenzilor sau întârzierile îți înrăutățesc rankingul și înseamnă că vei primi mai puține comenzi”. „Nu aleg nici restaurantul, nici clientul, nu există niciun contact uman, totul este gestionat de aplicație. Nu primesc informații în avans despre plată. Compensația medie este de 3 euro pe livrare, iar câștigul lunar este între 900 și 1.200 de euro”, spune Abu.

„Sunt obligat să fac asta, ca să supraviețuiesc. Am făcut și grevă, dar nu s-a îmbunătățit nimic”, declară Ali.

Samson spune: „Mi-aș dori doar ca plata să fie puțin mai mare, având în vedere că suntem expuși la frig și ploaie. Este greu”.

Datele despre ture, „șterse”

Khan povestește o situație și mai complicată: „Nu am încă permis de ședere și nu reușesc să găsesc alt loc de muncă. Plătesc 300 de euro pe lună pentru un pat într-o cameră în care locuiesc cu încă trei persoane, la 35 de kilometri de Milano. Cheltuiesc 200 de euro pe lună pentru tren și trimit 300 de euro pe lună mamei mele în Pakistan”.

Ironia face că, la jumătatea lunii ianuarie, directorul general pentru Italia al grupului, care are o cifră de afaceri de 255 de milioane de euro pe an, audiat într-un proces de muncă privind lipsa unei arhive cu datele despre ture (indispensabile pentru ca livratorii să poată cere în instanță recunoașterea unui raport de muncă subordonat sau dirijat de companie), a declarat că „responsabilul nostru cu protecția datelor ne-a spus să ștergem toate datele și așa s-a făcut”. Întrebat cum se numește acesta, răspunsul a fost: „Nu îmi amintesc numele responsabilului cu protecția datelor”.

În toamna anului trecut, Blocul Național Sindical (BNS) anunța lansarea Sindicatului Lucrătorilor de pe Platforme Digitale (SLPD), o organizație națională dedicată angajaților care lucrează prin aplicații precum Uber, Bolt, Glovo, Wolt sau Blue. Noul sindicat va funcționa la nivel național, cu filiale în toate județele, și va primi atât membri români, cât și muncitori străini care activează în România prin platforme digitale.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE