Dai casa şi eşti LIBER! Rămâi fără locuinţă, dar şi fară datorii la bancă! Ce impact psihologic şi social va avea legea dării în plată

“Semnaţi aici!” auzim  mereu de la  căte  o functionară  zămbitoare dintr-o sucursală bancară . Foarte  puţini dintre cei care  semnau,  citeau cu atenţie întreg contractul de creditare. Aproape de fiecare  dată  in  josul paginii erau trecute clauze despre care  omul de rănd nu afla decăt atunci cănd trebuia  să  plătească.  Una dintre  ele a fost până în joia mare  si  obligativitatea ca, în caz de incapacitate de plată,  românul sa fie obligat,  prin  îndatorare, si  la  plata  dobânzii chiar daca  lichidatorul bancii  vindea locuinţa-obiect al  creditării. Acest lucru s-a schimbat!

Legea “dai casa si scapi” a deputatului  liberal Daniel Zamfir în  noua  sa  versiune , a fost promulgată chiar în joia mare de către presedintele Klaus Iohannis.  Susţinătorii şi contestatarii au cazut de acord că legea privind darea în plată nu se va aplica programului Prima Casă şi au majorat plafonul creditelor care intră sub incidenţa acestui act normativ de la 150.000 la 250.000 de euro.

Nu mai dai banca în  judecată ci doar te  aperi!

Lega reglementează dreptul clientului de a stinge integral creanţa şi accesoriile sale, izvorând dintr-un contract credit, prin transmiterea către bancă a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat. Recent promulgata  lege mută obligativitatea  intentarii procesului  în instanţă  în curtea  bancilor. Cu alte cuvinte, clientul nu mai trebuie sa iniţieze demersul în  instanta, sa  işi angajeze avocat, situaţii care descurajau iniţiativa.  Acum bancile vor intenta demersurile judecatoreşti iar clienţii nu vor face decăt să se apere, ceea  ce e mai facil atăt din  puncte de vedere psihologic căt şi social.

Psiholog Cezar Laurențiu Cioc

Resentimentele romănilor la adresa bancilor sunt vechi

Bancile erau asemenea unor lipitori care sugeau ciclic, lunar, sănge financiar care nu  li-se cuvenea, direct din buzunarul neprotejat de lege al clienţilor.

Romanii au fost, după revoluţie, ţepuiţi  fie făţiş fie indirect de către bănci.  Să mai aduc în  discuţie Dacia  Felix, Banca  Religiilor, Banca  Albina, Bancorex sau Bankoop? Acestea  au fost ţepe grosiere, pe faţă,  unele găndite din start ca mijloace de păcalire. Din  punct de vedere psiho-sociologic, până în anul 2002, ultimul an al falimentelor bancare postdecembriste, conştientul colectiv al romănilor nutrea o neîncredere organică în bănci din cauza ţepelor luate.

După 2002 băncile au realizat că nu mai pot suge sânge financiar din piaţă prin activităţi grosolane cu iz penal şi au început să facă abuzuri  fine, inteligente chiar, dar bazate pe  o inteligenţă de rea  credinţă, susţinută de legile de până acum, mereu în defavoarea clientilor. Fie că era  vorba  de comisioane care clar nu îşi justificau existenţa fie clauze care te îndatorau excesiv şi te făceau un sclav pe plantaţia  bancherilor, bancile nu se sfiau sa  te jumulească. Angajaţii  din front office din sucursalele bancare  au si astăzi normă de  a vinde clientilor cu care intră în contact, produse bancare avantajoase aproape exclusiv bancii.

Trebuie sa fii un om deştept, meticulos şi calculat pentru ca să ieşi într-un minim avantaj din interacţiune cu banca.  Aşa s-a creat un sistem funcţional dar injust prin care băncile au prosperat speculând nevoile consumatorilor needucaţi dar dispuşi să platească oricăt pentru a lua credite investite în pasive (case,maşini, plasme tv, electrocasnice etc).

Cine ar trebui să apere interesul cetăţeanului în raport cu  băncile?

Acum, Mugur Isărescu şi Adrian Vasilescu se văd nevoiţi să apere exact acest sistem de îndatorare care aducea, în cazul locuinţelor, profituri sigure pe termen lung. Ei au dreptate că sistemul va  avea  de suferit în urma  promulgării legii dării în plată dar uită că a fost injust găndit de la  început. Mai au dreptate că va  afecta accesul social la credite dar ceea  ce s-a întâmplat până acum e similar unei tumori maligne care nu a durut si nu s-a  justificat deranjul unei intervenţii chirurgicale social-bancare.  Asta  doare acum, punerea  sub  bisturiul  firescului şi normalului dar cu profituri mai mici şi mai puţin sigure pentru bancheri. E  ca  şi cum ei se obişnuiseră cu role întregi de cascaval iar acum  află ca vor primi caşcavalul la  felie nu la  rolă.  Pe  şefii BNR  nu îi suspectez de rea  credinţă, ei doar intenţionează să ţină fluviul financiar-bancar atât în matcă dar şi mereu curgănd. Poate puţin mai multă consideraţie ar fi potrivită din partea  lor, pentru cei ce se îneacă sau sunt luaţi pe sus de aceste  ape tulburi ale lacomiei bancherilor.
Cezar Laurenţiu Cioc, Institutul de Cercetare şi Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE