Ne-am obisnuit de acum: nici un an fara o greva a profesorilor. Cea din toamna anului trecut a fost chiar una record.
A durat nu mai putin de trei saptamani, timp in care elevii au batut mingea pe maidan pentru ca apoi sa vina la scoala sambata si duminica pentru a recupera materia pierduta. Cine a recuperat-o, pentru ca multi s-au trezit la examene ca nu auzisera in viata lor de Vitoria Lipan sau Moromete. Acum nici n-a inceput bine anul scolar ca laitmotivul greva e din nou pe buzele sindicalistilor.
Am primit ieri la redactie o scrisoare care m-a impresionat si careia i-am dat dreptate 100%. Nu era de la un profesor. Era de la o mamica. Ea facea apel la ziarul nostru sa sustinem o propunere mai putin obisnuita: majorarea salariala pe care o vor primi profesorii sa se imparta jumi-juma cu …parintii. ”Nu mai facem fata tarifelor percepute pentru meditatii. Nu mai putem plati spagile pentru inscrierea copilului la scoala sau gradinita. Suntem sufocati de fondul clasei, fondul scolii, contributii pentru mese festive…” povesteste mamica, exasperata de cati bani trebuie sa scoata din buzunar trimestru de trimestru.
Poate ca si ea e tot bugetara si-n buzunar ii intra lunar tot cam cat iau pe hartie si profesorii. Dar nimic altceva in plus. In schimb lucreaza 8 ore pe zi, nu 18 ore pe saptamana cat e norma unui profesor, iar stresul poate fi cateodata mult mai mare decat niste tipete de copii zvapaiati. Asa ca intrebarea ei este una singura: ”Parinti, noi cand facem greva?”