De ce a fost abandonat terminalul de gaz lichefiat de la Constanța
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
România a ales o altă strategie pentru securitatea sa energetică, în timp ce Europa și-a redus dependența de gazul rusesc prin importuri masive de gaz natural lichefiat (GNL) în marile porturi, a relatat Antena 3. Proiectul terminalului de GNL de la Constanța a fost, în cele din urmă, abandonat, deși inițial fusese promovat intens ca soluție pentru independența energetică.
Proiectul AGRI (Azerbaijan–Georgia–Romania Interconnector), cunoscut și sub denumirea de terminalul GNL de la Constanța, urmărea aducerea gazului din Azerbaidjan, extras din zăcământul Shah Deniz, și transportarea acestuia prin conducte până în Georgia. Acolo, gazul urma să fie lichefiat într-un terminal GNL situat pe țărmul georgian al Mării Negre, după care ar fi fost transportat cu nave GNL peste Marea Neagră, regazificat la Constanța în terminalul românesc și injectat în rețeaua națională, cu posibilitatea de a fi livrat ulterior către piețele europene.
Perspectiva exploatării gazului din perimetrul Neptun Deep a schimbat radical importanța strategică a proiectului: România are acum șansa de a trece de la statutul de importator net la cel de unul dintre cei mai importanți jocători pe piața gazelor din Europa.
„E distanța mult prea mică. Faci proiect de terminal de import de GNL atunci când ai acces la oceanul planetar, nu ca să ai livrare pe o distanță mult mai scurtă în interiorul Mării Negre. Nu avea sens. Din acest motiv, până la urmă, nu s-a mai făcut. Construiești așa ceva ca să ai acces la vasele care transportă GNL care pot veni de orinde, din America Latină, din America de Nord, din SUA, din Australia. Nu construieși un terminal ca să imporți dintr-o singură țară, ci ca să imporți din mai multe, de la cine are disponibil atunci când ai tu nevoie”. a spus Eugenia Gușilov, expert în energie, la Antena 3.
Și a continuat: „Din momentul în care producția va începe, riscurile energetice ale României vor fi reduse aproape de zero. Nu putem vorbi despre o vulnerabilitate a României dincolo de 2027. Singurul scenariu problematic ar fi extinderea războiului, cu atacuri asupra infrastructurii energetice sau asupra platformei de exploatare”
„Dacă platforma rămâne în afara conflictului și războiul nu se extinde către o țară NATO sau într-o zonă economică exclusivă a altor state membre, precum România sau Bulgaria, atunci nu există un risc major. Cea mai dificilă perioadă pentru România rămâne anul 2026, până la intrarea în producție a gazului din Neptun Deep”, a conchis ea.
