De ce a redus Trump numărul oficialilor americani care au acces la buletinul informativ clasificat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Administrația Trump a restrâns numărul de persoane care au acces la rezumatul zilnic de informații clasificate al președintelui Donald Trump, au declarat pentru CNN cinci surse familiare cu această decizie.
Cuprins:
Suspiciuni privind scurgerea de informații
Oficialii administrației au planificat încă din primele zile ale celui de-al doilea mandat al lui Trump să reducă accesul la așa-numitul President's Daily Brief, sau prescurtat PDB - în parte pentru că în timpul primului său mandat, detalii din raport au fost uneori divulgate presei, ceea ce a contribuit la sentimentul de neîncredere al președintelui că l-ar putea submina chiar comunitatea de informații, explică CNN.
Actuali și foști oficiali spun că decizia de a limita accesul la PDB vine pe fondul dorinței președintelui și a înalților săi oficiali de a elimina scurgerile de informații și de a pune la punct ceea ce ei consideră a fi elemente subversive în cadrul comunității de informații americane.
Ce este PDB
PDB este un document clasificat, remis în fiecare dimineață președintelui Statelor Unite, care este distribuit și unui număr restrâns de funcționari americani de nivel înalt, aprobați de președinte. Buletinul informativ include analize de informații clasificate, informații despre operațiuni secrete și rapoarte din cele mai sensibile surse americane sau din cele împărtășite de agențiile de informații aliate. Documentul este livrat fie pe suport de hârtie, fie pe un dispozitiv de tip tabletă președintelui și consilierilor săi cheie cinci zile pe săptămână.
PDB, care există într-o formă sau alta încă din timpul administrației Kennedy, a avut diferite formate de-a lungul istoriei și este considerat ca fiind unul dintre cele mai importante documente produse de către guvernul SUA, conținând unele dintre cele mai sensibile și actualizate analize din lume.
Inițial, șefa de cabinet a Casei Albe, Susie Wiles, aproba personal cine avea acces, a declarat una dintre surse CNN. Acum, Tulsi Gabbard, directorul comunității naționale de informații, supraveghează documentul și și-a asumat responsabilitatea pentru cine are acces.
CNN argumentează că nu este neobișnuit ca noile administrații să modifice cine are acces la PDB. Cutuma este ca ofițerii de carieră din serviciile de informații responsabili cu alcătuirea acestei sumar să abordeze de obicei noua administrație pentru a întreba cine ar trebui să îl primească.
Deși lista destinatarilor a avut variații de-a lungul deceniilor, aceasta a inclus întotdeauna președintele și consilierul pentru securitate națională și aproape întotdeauna vicepreședintele, secretarii de stat și de apărare, șeful de cabinet al Casei Albe și unul sau mai mulți membri de rang înalt ai Consiliului pentru Securitate Națională.
„Mult prea mulți” primeau PDB
Tendința generală pe parcursul mai multor decenii a fost de a extinde difuzarea acestui buletin informativ, dar a existat un flux și reflux de la un președinte la altul.
Richard Nixon, de exemplu, avea o listă de diseminare foarte mică, la un moment dat restricționându-i accesul propriului secretar al apărării, potrivit unui fost oficial din serviciile de informații, potrivit analizei CNN.
Foști oficiali insistă asupra faptului că „mult prea multe persoane” primeau PDB sub președinții Biden și Obama, unul dintre aceștia afirmând: „Există versiuni reduse care sunt adecvate pentru majoritatea, dar foarte puțini au nevoie de ceea ce primește POTUS”.
Dacă accesul la PDB devine prea restricționat, Casa Albă riscă un scenariu în care înalți funcționari primesc interpretări analitice ușor diferite ale intelligence-ului american.
Consecința ar putea fi că aceștia nu vor lucra unitar și ar putea răspunde în mod inconsecvent la evoluțiile de politică externă, iar acest lucru ar putea dezavantaja Statele Unite în negocieri sensibile.
CNN atrage atenția că deja diferiți funcționari ai administrației Trump responsabili de politica externă a SUA par să ofere în public opinii subtil diferite cu privire la abordarea administrației, în special în ceea ce privește tarifele, unde secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, și directorul Consiliului Economic Național, Kevin Hassett, au articulat strategia în mod diferit față de consilierul comercial al Casei Albe, Peter Navarro.
Accesul la PDB ar trebui să fie cântărit: Micșorarea acestuia îi poate oferi președintelui încrederea că analiza informațiilor va rămâne privată și, în mod ideal, îi poate permite să ia în considerare opiniile oneste ale analiștilor fără să se preocupe de aspectele politice ale problemei, oricare ar fi aceasta, explică CNN.
Dar poate, de asemenea, să-i țină în incertitudine pe oamenii-cheie responsabili de punerea în aplicare a politicilor sale cu privire la cele mai bune evaluări ale Statelor Unite ale adversarilor săi și la riscurile pe care aceștia le reprezintă pentru țară.
Politico: Trump a participat doar la 12 întâlniri cu ofițerii de informații care întocmesc PDB
În același timp, POLITICO relatează că, de când președintele Donald Trump a fost învestit în funcție în ianuarie, el a asistat la doar 12 prezentări din partea oficialilor din serviciile de informații care întocmesc President's Daily Brief.
Ceea ce este o scădere semnificativă în comparație cu primul mandat al lui Trump, potrivit unei analize POLITICO a programului său public.
Numărul scăzut de informări este îngrijorător pentru mulți din comunitatea de informații, care erau deja temători de abordarea lui Trump de a acționa înainte de a evalua.
„Este clar, din păcate, că președintele Trump nu apreciază expertiza și munca riscantă depusă de profesioniștii noștri din domeniul informațiilor în fiecare zi și, din păcate, acest lucru face ca poporul american să fie din ce în ce mai vulnerabil la amenințările pe care ar trebui să le vedem venind”, a declarat senatorul Mark Warner, un democrat din Comisia de informații a Senatului, într-o declarație pentru POLITICO.
Ritmul sporadic al ședințelor de informare vine în contextul în care Trump se străduiește să pună capăt războaielor din Gaza și Ucraina și să demareze negocierile nucleare cu Iranul - toate acestea în timp ce se confruntă cu amenințări potențiale tot mai mari din partea unor adversari precum Rusia și China.
Ședințele de informare ale înalților funcționari din serviciile de informații sunt adesea o șansă pentru președinte de a asculta evaluări detaliate ale crizelor globale și de a primi informații actualizate cu privire la operațiunile secrete din străinătate - împreună cu evaluări despre starea lumii, indiferent de implicațiile politice sau de propriile opinii ale președintelui.
Prin comparație, Biden primea una sau două ședințe de informare pe săptămână, potrivit unui fost oficial al serviciilor de informații americane familiarizat cu această chestiune și unui fost oficial care a lucrat în Administrația Biden.
Evoluția PDB și relațiile dintre servicii și politicienii de rang înalt
David Priess, fost ofițer CIA, este actualmente scriitor și speaker pe teme de securitate națională, intelligence și președinție americană. El a lucrat la CIA în timpul administrațiilor Bill Clinton și George W. Bush ca ofițer de informații, precum și la Departamentul de Stat ca ofițer de birou în cadrul Biroului pentru Orientul Apropiat.
Priess a publicat în anul 2016 o carte care tratează istoricul PDB- The President's Book of Secrets: The Untold Story of Intelligence Briefings to America's Presidents- pentru care a intervievat majoritatea președinților, vicepreședinților americani și directori CIA aflați în viață.
Fostul ofițer CIA argumentează într-un articol publicat recent că evoluția formatului PDB sub ultimii 12 președinți americani oferă o perspectivă unică asupra relațiilor dintre serviciile de informații și politica la cel mai înalt nivel - și arată cum furnizarea acestui produs de informații extrem de sensibil reflectă stilul președintelui în exercițiu mai mult decât orice alt factor.
Deși Harry Truman și Dwight Eisenhower au primit compilații zilnice de informații, aceste materiale nu au fost scrise și editate pentru a se potrivi stilului și preferințelor lor individuale. Abia când John F. Kennedy a devenit președinte, consilierul său militar a schimbat acest lucru. „Acesta a descoperit rapid că multitudinea de rapoarte de informații nu funcționau: prea mult jargon, prea multe marcaje de clasificare, nu se concentrau suficient pe ceea ce președintele avea cu adevărat nevoie să știe”, explică Priess.
La început, Kennedy a limitat distribuirea raportului la el, la consilierul pentru securitate națională și la alte câteva persoane de la Casa Albă. Relativ repede, și-a dat seama că un număr extrem de restrâns de cititori ridica probleme. Actualizările și analizele sale l-au determinat să întrebe ofițeri de rang înalt, cum ar fi secretarul de stat și secretarul apărării, dar aceștia nu văzuseră President’s Intelligence Checklist (PICL) și, prin urmare, nu erau pregătiți în mod ideal să se implice în profunzime în problemele urgente ale acestuia.
La șase luni după apariția publicației, Kennedy a adăugat-o pe lista de lectură aprobată. De asemenea, în timp, au avut acces la ele șeful Statului Major, secretarul Trezoreriei și procurorul general al președintelui, povestește fostul ofițer CIA.
Priess mai povestește că ofițerul CIA responsabil cu elaborarea raportului în timpul președintelui Kennedy, dându-și seama că vicepreședintele Lyndon Johnson nu fusese inclus pe lista extinsă de diseminare și că, prin urmare, ar fi rămas în necunoștință de cauză cu privire la cele mai sensibile comunicări zilnice ale serviciilor de informații către președinte, l-a întrebat pe secretarul executiv al Consiliului Național de Securitate dacă ar putea să-l adauge și pe el. Poate că nu este surprinzător, având în vedere lipsa de dragoste dintre Kennedy și Johnson, răspunsul a venit ferm și definitiv: „Sub nicio formă!”
La o zi după asasinarea lui JFK, președintelui Johnson, proaspăt învestit în funcție, i s-a arătat pentru prima dată lista de verificare a serviciilor de informații ale președintelui – care îi fusese ascunsă anterior.
„În mod firesc, el nu a fost încântat de un produs atât de clar adaptat stilului predecesorului său, astfel încât CIA a decis, în decembrie 1964, să îl reformeze și să îl redenumească, permițând consilierilor lui Johnson să îi spună că acest nou document zilnic îi aparține cu adevărat. Și atunci a început President's Daily Brief”, povestește Priess.
Foto: Hepta
