Preşedintele s-a arătat foarte sensibil în repetate rânduri. Şi-a şters lacrimile cu dosul palmei tremurânde şi a vorbit sugrumat de plâns în 2004, când Theodor Stolojan s-a retras din cursa prezidenţială în care a intrat mai apoi el.
Atunci, unii au spus că la mijloc a fost o sclipitoare strategie electorală, dar alţii cred că nu e vorba decât despre o reacţie emoţională firească în momente tensionate.
Preşedintele Traian Băsescu a mai vorbit cu noduri în gât şi în deja celebrul episod „să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu” de la prezidenţialele din 2009, când i-a bătut obrazul lui Dinu Patriciu pentru caseta cu pălmuirea unui copil.
Băsescu a mai lăcrimat şi la parada de 1 decembrie din 2011, la salutul Regimentului de gardă şi mulţi i-au văzut lacrimi în colţul ochilor şi i-au auzit vocea cum tremură pe 24 ianuarie, anul acesta, la învestirea noului ministru de Externe şi când, în discursul său, a vorbit despre protestele din Piaţa Universităţii.
Imaginea de mai jos a fost surprinsă în momentul în care l-a desemnat pe Mihai-Răzvan Ungureanu pentru funcţia de premier.
Dintre toate aceste momente cu lacrimi, cel mai faimos rămâne, totuşi, cel campania electorală din 2004. Iată celebra secvenţă „Dragă Stolo”:
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro