DIAVOLUL DE LA PLOIESTI

Pentru unii dintre noi istoria diavolului coincide cu cea a fricii si a angoaselor omului. Pentru altii, Antichristul e o realitate care nu poate fi ignorata, dar nici in mod clar explicata. Zeci de mii de oameni s-au jurat ca l-au vazut, inca din zorii umanitatii, o asemenea intalnire de gradul III avand deseori nebanuite consecinte. Nici romanii n-au fost uitati. Revista „Credinta ilustrata”, care si-a lansat recent primul sau numar, include o poveste pe tema asta, plina de talcuri, mai ales acum, cand marea majoritate a crestinilor se pregatesc de celebrarea Sarbatorii pascale de luna viitoare. O reluam, intr-o forma prescurtata, pentru cititorii nostri.
Romania anilor ‘50, la periferia Ploiestiului. Bisericuta marginasa este tot timpul aproape pustie. Cateva babe, niscaiva cersetori, paracliserul… si cam atat. Parohul, proaspat numit, se framanta incontinuu cum sa slujeasca mai bine.
In duminica urmatoare, dupa slujba, in prezenta catorva credinciosi care veneau de obicei la biserica, a facut un anunt total neobisnuit: „Fratilor, seara trecuta, pe cand ma rugam, mi s-a aratat chiar Necuratul. Cu chipul lui inspaimantator, m-a anuntat ca o sa vina la biserica noastra peste trei zile, dupa-amiaza la 5.00!”. Apoi, parintele a tacut, ingrijorat. Peste trei zile, la amiaza, biserica deja dadea pe afara. Inauntru nu mai aveai unde sa arunci un ac, curtea gemea, lumea statea agatata pe garduri. Parintele, inauntru, in altar. Din cand in cand iesea, isi privea cu ingrijorare ceasul, apoi la enoriasi si dadea din cap preocupat.
Pe la cinci fara un sfert tensiunea atinsese cote maxime. Se putea auzi musca in zbor. Preotul isi facu aparitia pentru ultima data. Lac de apa, ridicand iscoditor ochii spre cer.
Pendulul din biserica batu de cinci. Cu tonalitatea obisnuita, dar celor prezenti le bubuira urechile. O batrana lesina, un copil izbucni in plans. Doi tineri radeau nervos, intr-un colt. La cinci si un sfert atmosfera parea ca se detensionase usor. Intr-un tarziu, de dupa catapeteasma, aparu parintele.
„Fratilor, dupa cum vedeti si voi, dracul tot neserios a ramas. N-a aparut, asa dupa cum a spus. Si voi, care ati venit asa de multi sa-l vedeti… Dar stiti ceva? Daca la intalnirea cu Uciga-l Toaca sunteti prezenti intr-un numar asa de mare, de ce nu veniti tot atatia si la Dumnezeu, ca doar suntem in casa Lui? Sade frumos?!”.
(P.S. numele acelui tanar paroh avea sa devina, peste ani, o celebritate pentru multi dintre noi, fiind vorba despre parintele Constantin Galeriu).

Urmărește-ne pe Google News