Vis născut în mijlocul Atlanticului, împlinit la Brașov. Un român și o peruancă au deschis o afacere în România. ”O țară frumoasă, dar cu oameni prea serioși”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Despărțiți de peste 11.500 km, românul Ovidiu Nicolae Popa și Liz Martinez Zeballos au fost uniți de dragoste, pe un vas de croazieră. Cinci ani mai târziu, i-am regăsit la poalele Tâmpei. Ea a lăsat în urmă ținutul aspru din Anzi, țara care l-a dat pe scriitorul de Nobel Mario Vargas Llosa, și s-a mutat unde-a chemat-o inima, în România, o țară “frumoasă”, dar în care oamenii sunt “prea serioși”.
Cuprins:
Povestea lor a început cu momente romantice pe un vas de croazieră, a continuat cu trei nunți - două la Lima și una la Brașov - și a produs apoi un local cu specific peruan, în orașul de la poalele Tâmpei.
Afacerea deschisă în urmă cu o jumătate de an era un vis vechi, spun cei doi.
Ne-am gândit la afacerea asta cinci ani, de când ne-am mutat la Brașov. Dar aveam frică de antreprenoriat și am pus planul pe pauză. Apoi ne-am concentrat pe familie, între timp s-a născut și fiica noastră, care acum are 2 ani.Ovidiu Nicolae Popa
După ce au renunțat să mai lucreze pe vasul de croazieră și s-au stabilit la Brașov, Ovidiu și Liz și-au câștigat pâinea muncind în diverse locuri.
“Când m-am căsătorit, văzusem 60% din lume”
“Liz a lucrat într-un call center, apoi într-un bar, iar eu am început ca ospătar, parcurgând apoi drumul până la șef de restaurant”, spune tânărul.
Nu le-a fost greu, spun ei, pentru că asta își propuseseră. Să muncească și să strângă bani. Asta făcuseră timp de zece ani, cât au lucrat pe vas.
“Toți banii îi băgam în teren, casă, aveam 30 de lei pe zi când veneam în vacanțe. Regret, poate, că nu am făcut tot ce puteam face în anumite locuri pe care le-am văzut, dar nu le poți avea pe toate. Până la urmă, când m-am căsătorit, la 30 de ani, văzusem 60% din lumea asta”.
Schimbă mereu rețetele. “Învățăm și de la clienți, din ce ne spun ei că și-ar dori”
Nu au renunțat însă la visul lor, iar în primăvara acestui an, cu ajutorul unui prieten din Peru, au apăsat pe “start”.
“A fost foarte greu. Nu am ajuns încă unde ne dorim, dar suntem pe drumul cel bun”, mai spune Ovidiu.
Ovidiu și Liz au planuri de extindere. Au și clienți români și străini, nu au ajuns să ducă bani acasă, dar sunt mulțumiți de progresul făcut. Spiritul peruan îi îndemnă să gândească pozitiv.
“Facem schimbări zi de zi. Încercăm să oferim servicii de restaurant, la prețuri de fast food. Nu vrem să lăsăm ștacheta. Umblăm la meniu, la rețete. E riscant, pentru că am început cu niște prețuri, dar prețurile de achiziție au crescut. La un produs, spre exemplu, am schimbat 80%. Îl marinam cu vin roșu, acum, cu bere brună. Învățăm și de la clienți, din ce ne spun ei că și-ar dori”.
«Ori îi dădeam inelul, ori se despărțea de mine!»
Ovidiu și Liz s-au cunoscut pe un vas de croazieră, pe care lucrau amândoi - ea, hostess, el, ospătar.
“Flirtam de ceva vreme, iar primul sărut a fost pe un transatlantic, veneam din America spre Europa. După șapte ani de relație, ori îi dădeam inelul, ori se despărțea de mine. L-am cumpărat din Caraibe, i l-am oferit cu ocazia unei cine «arajante». A reacționat cu lacrimi, dar și cu pupici”, povestește Ovidiu.
La o săptămână, aveau plănuite nunțile, trei la număr: o cununie civilă în Peru, cu o mică petrecere (80 de persoane), urmată imediat de o nuntă, tot acasă la Liz, ambele în februarie 2014. Plus nunta de la Brașov, care a a vut loc în mai 2014.
Au mai plecat o dată pe vas, acela fiind și cel mai scurt contract al lor, după care au rămas în România.
El se gândea să rămână în Peru. Apoi s-a sucit
Ovidiu recunoaște că s-a gândit să se stabilească în Peru.
“Fusesem în 2009 pentru o lună și am descoperit o altă lume. Am vrut să rămân în Peru, dar, spun asta direct pentru cei care nu sunt mulțumiți de România: în Peru lucrezi șase zile pe săptămână, de dimineață până seara, pierzi mult pe drum și nu prea mai ai timp de nimic altceva. În afară de asta, câștigurile nu sunt prea mari. Așa că am hotărât amândoi că mai bine încercăm în România”.
«Noi suntem mai veseli, aici lumea e mai serioasă»
După aproape cinci ani, Liz spune că s-a acomodat și că îi place mult țara noastră.
Oamenii sunt diferiți. Noi suntem mai veseli, mai bucuroși, aici lumea e mai serioasă. Țara este frumoasă și am încercat să o vizitez toată. Brașovul, Sibiul și Clujul îmi plac mult. Bucureștiul seamănă cu Lima. Acolo e chiar mai multă agitație, pierzi șase ore pe zi în autobuz.Liz Martinez Zeballos
