1.Pasta, Periuta si periajul
Lasand la o parte aromele care folosesc mai mult reclamei decat danturii, aproape toate pastele de dinti au aceleasi componente de baza: antiseptic, fluor, calciu. Prin urmare, nu e cazul sa va asteptati la mari diferente intre ele; un pret sensibil mai mare nu va aduce neaparat dinti mai albi sau mai curati. Diferite sunt pastele ce au o componenta usor abraziva sau cele ce includ o substanta cu caracter usor anestezic si sunt recomandate persoanelor cu hiperestezie (sensibilitate accentuata la unele substante, la cald, rece, dulce etc.). Daca aveti dubii si nu stiti pe care s-o alegeti, sfatuiti-va cu medicul stomatolog.
Despre periaj e bine sa stiti ca nu trebuie efectuat la modul grabit, agresiv, caci poate dauna danturii mai mult chiar decat lipsa periajului. Periuta nu trebuie sa fie nici prea moale, nici prea dura si “se cere” schimbata in fiecare luna – nu se asteapta pana la compromiterea sa totala!
Intretinerea periutei e deodebit de importanta. Inainte de periaj ar trebui dezinfectata (macar uneori), iar dupa periaj trebuie sa existe recipiente speciale in care se pastreaza periutele si se gasesc chiar periute cu “capacele” de protectie, care se ataseaza dupa fiecare periaj ).
2. ATA DENTARA
Suntem destul de moderne ca sa incepem sa folosim ata dentara. Se gaseste in aproape toate farmaciile, nu ne afecteaza bugetul (costa in jur de 50.000 lei) si este obiectul cel mai usor de depozitat – recipientul este atat de mic incat incape cu usurinta intr-un buzunar de haina sau geanta! Ata dentara e recomandata mai ales dupa o masa la birou sau in oras, cand nu avem la indemana periuta de dinti pentru indepartarea resturilor alimentare. Varianta mentolata e chiar si mai placuta, pentru ca ne improspateaza respiratia.
Dr. Ioan Sirbu ne atrage atentia ca ne-ar prinde bine un instructaj facut de medicul stomatolog inaintea utilizarii atei dentare. Motivul: manevrarea prea agresiva poate duce la ranirea gingiei si, deloc de neglijat, la instalarea, in timp, a bolii parodontale. Cum se intampla asta: dupa ranirea gingiei, microbii pot patrunde in rana, iar o data inchisa leziunea, imediat sub gingie se dezvolta punga parodontala ce distruge in timp osul. Simptome: prurit, roseata gingiei, edem (umflatura), sangerare, miros fetid (gingia intra in degradare biologica) si dureri. Prin urmare, ata dentara trebuie trasa incet-incet printre dinti, fara miscari bruste, pentru a evita agresarea si sangerarea gingiei.
3. Apa de gura
Apa de gura este un antiseptic minunat pentru cavitatea bucala si asigura o respiratie placuta dupa clatire, dar nu inlocuieste periajul, ci vine sa-l completeze. Cea in compozitia careia se gaseste si clorhexidina (un antiseptic recomandat pentru o gama larga de germeni) se foloseste in special preoperator si postoperator, in parodontopatii si alte afectiuni ale gingiei. Asadar, n-o folositi “dupa ureche”, ci doar sub control medical.
Ambele variante de apa de gura modifica ecologia cavitatii bucale (e drept, cea cu clorhexidina intr-o proportie mai mare), astfel ca, dupa o perioada de tratament se recomanda o pauza. De obicei, gasiti aceste instructiuni de folosire pe ambalaj.
4. Vizita la stomatolog
Chiar daca ti-e teama de stomatolog si te dor dintii numai cand te gandesti la el, trebuie sa-i treci totusi pragul, macar o data la doua-trei luni.
Iti va detecta cariile incipiente si le va trata inainte sa-ti “manance” prea mult din dinte, iti va inspecta gingia in cautare de eventuale leziuni si iti va da recomandari, daca este cazul.
O data urcata pe scaunul medicului stomatolog, ii poti cere sa-ti albeasca dintii, dar acest proces nu este recomandat decat foarte rar (cel mult o data pe an!). Dr. Ioan Sirbu ne atrage atentia chiar ca “trebuie facut doar in mod exceptional si controlat, nu frecvent si abuziv, pentru ca substantele folosite contin peroxizi care ataca smaltul”. De obicei, acest tratament este solicitat de vedete – mai ales cele de televiziune, care trebuie sa afiseze o dantura fara cusur cand apar “pe sticla”.
5.Implantul
Teama de implant nu mai e justificata; “armele” moderne ale medicilor ne asigura interventii putin dureroase, cu rezultate spectaculoase. Implantologia vine sa substituie dintii lipsa fara a afecta dintii din vecinatate, cum se intampla cu protezele. Se fac implanturi in cazul dintilor pierduti pe fondul leziunilor neglijate ce duc la extractie (parodontoza de exemplu), cand ramanem stirbe in urma traumatismelor (accidente sau agresiuni umane), insa e solutia ideala si in cazul lipsei mugurilor dentari – exista persoane care se nasc fara unul – doi sau toti mugurii dentari. Costurile se ridica la circa 250 – 300 euro/ implant (cu tot cu bont protetic). Inaintea acestei operatii se impune un set de analize, iar stomatologul va hotari daca sunteti apta sau nu pentru implant. In general, pacientii sunt respinsi din cauza unor contraindicatii tranzitorii (boli care pot fi tratate, dupa vindecare repunandu-se in discutie implantul) sau absolute (pacientii cu afectiuni oncologice, diabet sau hepatopatii decompensate ori care au un status psihic precar nu pot fi supusi implantului). Exista si profesii ce pot intra in conflict cu implantul, persoanele care lucreaza in mediu toxic accentuat neputand beneficia de interventie. Varsta nu e un impediment, dr. Ioan Sirbu marturisind ca a avut chiar un pacient de 96 de ani. Organismul respinge implantul in cazul anumitor boli degenerative care pot surveni dupa implant sau cand pacientul are o igiena buco-dentara precara.
Atentie! Viitoarele mamici sunt mult mai predispuse la carii si infectii
In dinti se afla rezerve importante de saruri minerale pentru gravida, iar daca aceasta are deficit de saruri poate dezvolta afectiuni ce se transmit fatului. Pentru a elimina pericolul unei “explozii” de carii in timpul sarcinii sau al degenerarii unor carii preexistente in infectii ce pot pune in pericol fatul, e indicat consultul stomatologic fie inaintea sarcinii, fie in primul trimestru de sarcina. Infectiile pot fi, de cele mai multe ori, prevenite (avand in vedere ca abcesele sunt carii care “degenereaza” in trei luni), iar daca sunt tratate la timp se elimina pericolul. Daca sunt neglijate, se poate ajunge la radiografii si administrarea de antibiotice, ambele contraindicate gravidelor.
Alte leziuni, considerate cronice – leziunile periapicale (granuloame, chisturi de maxilar) sau incluziunile odontale (dinti care nu au erupt inca, de exemplu molarii de minte) – pot avea o evolutie si manifestari imprevizibile pe fondul modificarilor metabolice din organismul gravidei, de multe ori impunandu-se interventia chirurgicala. In astfel de cazuri trebuie actionat rapid si sub stricta supraveghere de specialitate.
Dr. Ioan Sirbu este general de brigada medic, seful Clinicii de Implantologie Orala din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta Militar “Carol Davila” din Bucuresti, are grad de comandant si este conferentiar universitar. In 1997 a devenit membru al Academiei Americane de Implantologie Orala, iar in 1998 al Comitetului International de Implantologie Orala. A publicat patru manuale (dintre care doua ca autor principal) si numeroase lucrari de specialitate in tara si strainatate. Are la activ cinci inventii in domeniul implantologiei.